Doruleț, doar un diminutiv din lexicul lui SOV
N-am mai scris de Bușcu de ceva vreme. Și nu intenționam s-o fac nici azi. Pînă la urmă, n-are nici un haz. E vorba doar despre un tip care, în anii ’90, a fost așa de fericit că poate să spună orice, liber, încît a ajuns să spună orice a vrut Vîntu. Diferența au făcut-o banii.
C-așa e-n capitalism. Vorba stenogramei: cînd SOV i-a zis „Iubitul meu, hai sa prezumam ca aceasta coincidenta este un fapt real, acest tip de fapte reale nu trebuie sa se petreaca. Nu mai trebuie sa se petreaca de acum. Ea trebuie sa raspunda intereselor lui Sorin Ovidiu Vintu. Punct ! Intamplarea fericita pentru voi face ca interesele lui Sorin Ovidiu Vintu sunt doar interese de business. Nu mai am alte afaceri in Romania. Singurul meu interes de business in Romania este presa. Deci daca eu spun ca am un interes, inseamna ca trustul acesta de presa are acest interes. Deci orice urma de dizidenta sa stii ca se sanctioneaza cu desfacerea contractului de munca. Are toata lumea libertatea de pe lume: poate pleca cand vrea daca nu-i convine. Noi nu tinem pe nimeni legat cu funia, cu catusele de scaun sau de coltul mesei. Dar nici nu mai concep de-acuma, nu mai concep un alt tip de abordare a acestui trust de presa. In totalitatea lui. Cu Sergiu am vorbit, cand a venit inapoi acuma i-am spus ce tip de organizatie vreau sa produca, si nu in sapte ani, ci in cateva saptamani. Sa discute foarte clar cu oamenii, ca n-am chef sa stau sa negociez cu oamenii mei interesele mele. Ce, am innebunit!”, Doruleț i-a răspuns: „Da, inteleg asta, e absolut OK”.
Asta e, deci, atitudinea lui Doruleț față cu reacțiunea lui Vîntu: „e absolut OK”. E „absolut OK” să cenzurezi (pardon, să conduci o gazetă care „trebuie sa raspunda intereselor lui Sorin Ovidiu Vintu. Punct!”) și să ai o armată de tîmpiți care să scrie la comandă (sau, în nemuritoarele vorbe ale vîntului, „orice urma de dizidenta sa stii ca se sanctioneaza cu desfacerea contractului de munca”). Și asta la o revistă care se crede încă „de moravuri grele” și care se gudură pe lîngă (acum puținii) cititori „mai inteligenți decît ai lor”. Deci, să reținem, toată povestea asta „e absolut OK”.
Dar chiar și așa, tot nu aș fi scris azi de Bușcu (doar știam cum gîndește Doruleț, altfel nu aș fi plecat de la Academia Cațavencu). O fac, însă, ca să demontez minciunile unui impostor:
1. una dintre reacțiile lui Bușcu la plecarea noastră de la Cațavencu, citată de Mediafax, a fost meschină.
Citez din știrea Mediafax: „Întrebat dacă ştie motivele celor care au decis să părăsească Academia Caţavencu, Buşcu a spus că plecările ar putea avea legătură cu faptul că, recent, a anunţat reduceri de salarii la Academia Caţavencu. <În urmă cu câteva zile i-am anunţat pe şefii departamentelor că urmează o reducere cu 15% a salariilor şi că revista reintră într-un regim de austeritate. Reducerea cu 15% a salariilor urma să fie aplicată în orizontul câtorva luni, două-trei luni”, a explicat Doru Buşcu.>„
În aceeași perioadă, însă, adică la începutul lunii martie, într-o discuție cu SOV, Bușcu zice așa: „Le-am interceptat si corespondenta, printr-o greseala pe care au facut-o ei, am pus mana pe corespondenta lor pe mail, adica nu a sapat cineva in mod special, dar… si am vazut ca povestea era discutata de 7-8 luni, adica era ha, ha, era o chestie pusa bine la punct.”
Aha: public, deci, Bușcu ne acuza că plecăm din cauza unor reduceri de salarii de 15% abia anunțate, dar recunoștea, în fața „mogulului luminat”, că intenția noastră data de cel puțin 7-8 luni (interval în care, tot el admitea, lucrurile fuseseră bine puse la punct).
2. o altă reacție a lui Dorulețu’, de ieri, citată de HotNews, ne arată deplorabili și disperați: „Eu nu am interceptat nici un mail. A fost vorba despre un grup de redactori care planuiau sa plece de la Academia Catavencu. Multi regreta acum pentru ca sunt la pamant”.
Păi, sîntem (cu nervii) la pămînt: dacă fără bugete de promovare și marketing, în șapte luni de funcționare, am reușit să fim citați pînă și de Realitatea TV (aici, aici, aici, aici – și astea nu-s toate exemplele), ca să nu mai zic de rivalii lor de la Antena 3, de TVR, de B1, de Adevărul, de România Liberă, de EvZ, HotNews.ro și multe alte publicații online și bloguri, atunci ne speriem de ce am putea face dacă am avea bani și pentru alte cheltuieli decît cele de personal, utilități, senvișuri și cafea. Îl rog pe Doruleț să scrie un editorial în care să povestească despre cuceririle jurnalistice ale Academiei Cațavencu din ultima jumătate de an (dar atenție: basmele semnate de Ivanciuc nu se iau în calcul, solicităm trimiterea lor la Uniunea Scriitorilor ȘF – Șpagă și Futilități).
3. în fine, a treia idioțenie ipocrită pe care Bușcu a scos-o ieri (citez tot din HotNews) este că el e disident. Iată cum: „Academia Catavencu nu a tinut cont de indicatiile lui Vantu si independenta editoriala s-a vazut si se vede cu fiecare editie.”
Aici o să fiu sec: Doruleț, aveai dreptate cînd ai zis în martie că planul nostru, al celor care facem acum Kamikaze, se cocea de 7-8 luni. Adică de prin vara lui 2009. Adică de cînd tu, personal, ai venit cu o listă de la Vîntu. Lista aia, îți amintești, pe care se aflau vreo cinci nume de politicieni (de la toate cele trei partide parlamentare, mai puțin UDMR). Politicieni care trebuiau protejați pentru că, așa cum explicit ai spus-o, plăteau milioane de euro la Realitatea TV pentru campania electorală. La început, am crezut că o să-ți tragem țeapă și o să scriem ce vrem. Ne-ai demonstrat contrariul: ai urmărit atent fiecare număr din revistă, înainte de publicare, să fii sigur că nu scapă vreun text care să nu fie în acord cu interesele patronului.
Te înțeleg, Doruleț, doar te fripsesei deja, cu puțin timp înainte. Cînd o anchetă despre un asfaltator (foarte la modă atunci, dar și foarte sponsor al RTV – ca și acum) a supărat așa de tare, încat ai fost somat de Vîntu să te duci să-l împaci pe asfaltator, să faci frumos la el, să-i pupi mîna și să promiți că nu mai faci. Nu de alta, dar omul amenințase cu rezilierea contractului cu RTV.
Cum ziceam: nu voiam să scriu azi de Doru Bușcu. Și, de fapt, nici nu am făcut-o. Am scris doar despre Doruleț, un băiat pe care îl sună Vîntu din cînd în cînd să-i testeze obediența. Și testul e întotdeauna pozitiv, „e absolut OK”.
P.S. Doruleț admite că e jenat că e Doruleț. Dar mistifică, iarăși, un episod de istorie foarte recentă, cînd spune: „Sîntem în martie 2010 şi, în stenogramă, Vântu e furios. E furios căAcademia Caţavencu îşi face de cap şi e independentă.”
Rîd, rîd, rîd și iarăși rîd, Doruleț își merită diminutivul, ba poate ar merita să fie numit Dorulețuș sau Dorulețel ori poate Dorulețică. Oricum, și-a cîștigat dreptul să fie cel puțin un dublu diminutiv.
Nu, Dorulețu’, Vîntu nu era furios că erai tu independent, ci că plecaserăm noi, ăia 14. Uite, citat din stenogramă, poate ai uitat: „Doruletu’, e in firescul lor povestea asta, dar nu mai vreau de acuma sa-mi spui ca nu ai putut sa strunesti organizatia, ca nu stii cine ce a zis, ca nu ai putut sa-l tii pe ala sa nu faca scandal. Ma doare in p…a, il dai afara. In momentul in care unul isi permite sa incalce strategia grupului de presa Realitatea Catavencu, ala pleaca acasa fara niciun fel de alta dispensa, de interventii, de rugaminti, de stai, domnule, ca se potoleste… mi se rupe p…a! Aia cand isi lanseaza ziarul?
D. BUSCU: Acuma ies cu el.
S. O. VINTU: Vezi tu, la astia 14 care au plecat, trebuia sa le atasezi si un om de incredere al nostru, sa fim si noi inauntru, acolo.„
Deci, Dorulețu’, puțintică atenție mai sus: de aia era Vîntu furios, din cauza plecării noastre, din cauza ălora pe care nu puteai tu să-i strunești, deși încercai. Sigur, și după ce am plecat, Vîntu a mai fost furios. Dar nu-l mai ajuta cu nimic să apeleze diminutivul „Doruleț” din agenda lui telefonică.
22 Comments
Frumos scris 🙂
In legatura cu „cat de bine se vinde revista” nu stiu ce sa zic.. Asta e a treia data cand ma duc la chiosc si nu mai au revista. Mai exact raspunsul e: „Oooo… s-au gatat de azi dimineata, dar mai avem Catavencu”
Eu cred ca tocmai asta trebuie sa faci: sa scrii despre DB, despre ei, leprele ce au distrus un brand ce il iubeam candva! Si lasand gluma, nu cred ca este vreun „spion” la voi in ograda; e vrajeala lui DB in fata sefului. Va cunosc pe toti de prea multi ani, sa va suspectez de joc dublu. Japonezul e suspect, mai ales de cand l-ati urcat pe motorul ala rusesc (ce rusine!) si il vede toata lumea in metrou, pe panourile alea! :))
nu japonezul e suspect, sake-ul nu-i destul:D
daca ar fi avut un om interior la KMKZ cei de la AC ar fi scos si ei MACAR un numar decent. ceea ce, domnii mei, nu s-a intamplat.
celor de la AC le urez sa-si intareasca CV-ul. or sa aiba nevoie.
[…] Prisacariu rupe tăcerea. Dar nu pe toată. […]
SIcner, tre’ sa caut ceva timp pana gasesc „Kamikaze”; la fel ca la Mihai, vanzatoarele imi spun ca nu mai au, dar au „Catavenvu”…Monser, revista asta cu nume din Caragiale era candva favorita mea, dar acum ma bucur sa aud ca nu se mai vinde, pentru ca nu mai e ceea ce eram obisnuit sa fie. Voi ati pastrat spiritul, nu ei.
Hai ma, nu ne mai tineti in suspans!!!! Spionu’, cine-i spionu’?!!! :))
Sper sa continuati serialul cu Spionu’ Infiltrat in redactie, e super generos ca subiect.
Fratilor, ati putea crea o isterie gen Stig, cine e cu adevarat Stig. 😉 astept beri pentru ideile astea… 😀 E ditai serialul asta cu necunoscutul infiltrat nestiut de nimeni…
Da’ voi, astia 14, ati lasat Catavencu cu curu’ in balta, de ce? Care e marlanul suprem? Doru ori Sorin? Sau e un duet acolo?
N-ar trebui sa-i comentati, pentru ca, asa li se face publicitate (negativa, dar tot publicitate e). parca vezi maine ca li se vinde tot tirajul doar ca sa aibe lumea cu poza cui se sterge dupa vantu cu stropi…
Azi stateam si beam o bere printr-un loc unde se realxeaza scriitorimea romana si dau cu ochii de grosan si iaru care discutau de stenograme, de voi si de tirajul vostru. Asta ca sa stii ca ii framanta. Ce m-a dsitrat era ca iaru si grosan erau suparati pe ce au citit dar asa amar incercau sa o arunce in derizoriu…..
ha!bah da fraier fusei!stiam de voi de cind ati plecat,sunt catavenc vechi,din anii 90,dar nu va gaseam la chiosc,cumparam a.c in continuare,am vazut eu ca nu prea mai au hazul de odinioara.azi,intimplator dadui de voi pe net,gata,de maine la chiosc,kamikaze,o sa mai iau o perioada si a.c ptr lectura paralela dar dupa stenograme,e posibil sa renunt de tot la a.c.numai bine si bafta multa!
Faceti virale cu spionul. 2-3 filmulete misto. Publicitate gratis.
Cat despre Dorulet, da-l in pn. Intelege si el de ce.
va propun o mini serie in care fiecare sa jucati pe rand rolul spionului, la sfarsit noi votam! cine castiga se califica pentru diminutivarea numelui!
Spionu’ lu’ Vantu’ e Prisacariu, clar. Prea ne ignora aluziile :)))
Nu, acu’ pe bune, care esti, da-te prins, esti inconjurat!
Propun sa-l torturam pe Prisacariu pana recunoaste ca e spionu’ lu’ Vantu.
Sa-ti fie rusine, Dinu Patriciu!
Ia auzi ce zice Crucisatorul:
„N-am auzit de vreo demisie din trustul Realitatea-Caţavencu pe motive de nerespectare a deontologiei de către patron, ceea ce e trist pentru breasla noastră.”
Dati-i omului un link catre Kamikaze.. poate se mai lumineaza
unde zice ctp asta?
aici:
http://www.gandul.info/puterea-gandului/intre-slugile-lui-sov-si-dusmanii-poporului-7492049
maestre, cica costiniu v cu sov la tel inainte de a intra in completul ce il elibera pe dement 3 luni mai trirziu….daca apare asa ar tre ca judecatoarea sa fie arestata imediat sau prin lege sa fie demisi judecatorii cum au facut bulgarii in 2007, intr-o noapte ia concediat si a 2 zi au angajat pe aia care au trecut teste si de integritate
zici tu?:D
Bai, pana la urma suntem spioni sau nu mai suntem? 😀
Cand incepe serialul ala cu deconspirarea iscoadei din redactie?
Chestia cu spionul pare reala si reciproca, si voi la ei si invers. Nu cred ca n-ati observat, si asta inca de la primul numar, ca nu e editie a ambelor reviste sa nu aveti cel putin un subiect major comun si o abordare aproape identica. Uneori si prima pagina pare facuta de aceiasi persoana. Or fi coincidente ? Cam prea multe !