Tolo, dragă, să mă ierți, da-i vorba de marafeți!
Am citit ce a scris ieri Cătălin Tolontan despre cum generalizarea e periculoasă. Un truism, desigur, însă unul util. Și, ca orice truism, extrem de adevărat. Așadar, îl citez pe Tolo: „Da, unii patroni incearca sa intervina in editorial. Si, chiar daca nu o fac, ei au alte valori decit jurnalistii, e o lege de fier, dar asta nu inseamna ceea ce spune Elena Udrea, ca “jurnalistii” sint toti comandati doar pentru ca lucreaza undeva! E o judecata generica si gresita.”
Ok, așa e. Dar ce aș vrea eu de la tine, Cătăline, ar fi să nu uiți că printre oamenii ăștia – pe care a început să-i dea abia acum sinceritatea afară din casă – se află mai ales cei care au ridicat lunar, în ultimii ani, multe mii de euro lunar de la mogulii ăștia răi. Sigur, ei trebuiau plătiți pentru munca lor, cu niște sume mai mici sau mai mari. Dar te rog, Cătăline, să nu-i confundăm pe pălmașii presei, pe acei zilieri hărțuiți de toată lumea (de la editor care urlă după știre și prietena/prietenul care țipă că e neglijat(ă) și pînă la colegii de la concurență) și plătiți așa și așa cu șefii care nu erau hărțuiți decît de cum să-și gestioneze cardurile, conturile firmelor și relația cu mogulul. Sînt două categorii atît de distincte încît a le suprapune acum e o indecență. Să admitem, măcar între noi, că marafeții ăia din titlu (și care, știi bine, au fost uneori nesimțit de mulți pentru cît de profitabilă nu e presa română) au ținut, uneori, loc și de deontologie, și de profesionalism.
10 Comments
Cataline,
Poate imi spui ce cautai miercuri, 20.10.2010, in jurul orelor 11.00 la hotelul Elenei Udrea (Eurohotel) de la Gara de Nord?
e o gluma??
da, e o gluma. proasta. tocmai am vorbit la telefon cu (adevaratul) catalin tolontan, care mi-a spus ca nu el a trimis comentariul cu eurohotel. si il cred, pentru ca acel comentariu vine de pe alt ip decit cel al comentariului adevaratului tolontan. cit despre ‘vizita’ mea la eurohotel de la gara: e o porcarie. miercuri am fost in redactie de la 10 (fara un pic) AM pina tirziu. si pot proba asta. voi reveni
catalin: tu spui ca sefii au facut compromisuri ca sa-si ia linistiti banii. Si reporterii care au acceptat comanda la fel. Numai ca, evident, au avut mize diferite. De acord cu tine. Si pe mine ma deranjeaza ca au ajuns atit de departe comenzile si ca patronii, care tot timpul vor sa intervina, n-au fost suficient contrati. De fapt, stim foarte bine amindoi ca aici functionala e doar regula „Nu te bagi deloc!”. Orice solutie de mijloc te duce direct in bratele patronului. Daca zice „Ma bag numai cu argumente” sau „Ma bag numai atunci cind incalcati regulile profesiei”, esti mincat! Se va baga mereu, ori de cite ori are interesul. Pe de alta parte, nici nu sint de acord cu ideea ce peste tot se procedeaza la fel, ca toate redactiile au cedat. Se arunca tot soiul de anateme stupide. Despre voi s-a spus ca sinteti oamenii lui Udrea. O prostie, dupa mine, o prostie evidenta pentru oricine care citeste Kamikaze saptamina de saptamina. Udrea are zeci de referinte negative in ziar, oamenii apropiati de ea, la fel. Tocmai din neincrederea generala vin astfel de etichete generale si aberante.
Superficiala concluzia ” din neincrederea generala vin astfel de etichete generale si aberante”, stampilele de genul „ala este omul lui X , y este din cercul apropiatilor lui z, etc.) nu se datoreaza unei generice „neincrederi ….”, sunt actiuni bine gandite, tintite, cu targhet exact care conteaza pe „neincrederea generala”, pe aplecarea romanului spre carcotire, pe apetitul nostru pentru picanterie si rea credinta, pentru asi atinge scopul. In cazul de fatza, scopul este evident si simplu (de inteles intr-o economie de piata), noua trupa trebuie compromisa, impiedicata sa rupa din piata Academiei si ce „stampila” ar oripila mai mult pe Griveiul cititor de Kamikaze aka Catzavencu decat „apartenenta” la gasca Udroaicei.
Hmmm, destul de transparenta si simplutza metoda, bag seama ca romanii nici macar machiavelici nu stiu a fi.
sînt de acord că există o neîncredere generală (care e foarte nocivă), dar mai și știu că, pînă la patron, te mănîncă șefii. iar de noi nu s-a vorbit că sîntem doar „oamenii lui udrea” (și ce interesant: un anonim care își ia numele tău insinuează că aș fi fost s-o vizitez la hotel; totuși, cam cît de cretin aș fi să fac asta, mai ales dacă ar fi adevărat?… mda), ci chiar și ai lui patriciu, ba chiar și ai lui voiculescu sau ai lui sov însuși, culmea.
și mai știu ceva: băieții ăștia care apar în stenograme au greșit. și trebuie să își asume asta. altfel nu ar fi nici o diferență între ei și tine, de exemplu. dar e o diferență, una evidentă
ce sa zic, faptul ca intr-o vineri dupa-amiaza, printre manuale tehnice si cataloage de piese de schimb pot sa scriu in acelasi loc cu catalin prisacariu si catalin tolontan mi se pare foarte tare :).
sper sa intre si moise guran (care in sfarsit a plecat de la culmogul), si cautis si inca vreo 2-3 poate iese de un western jurnalistic in genul the fantastic seven.
Ai dreptate Cătălin.
Bai dragii mosului. De ce draque nu va adunatzi intr-un fel de secta, grupare, club, sau orice fel de organizatie prin care, cu rabdare, cu stil, cu sprijin psihologic, sociologic sa desfundatzi canalizarilre din mintile romanilor? In cine sa mai avem sperantze?
Va asigur ca „omul de rand” accepta toate restrictiile impuse de guvernatori. ca stiu ei de ce.
Ala care se autonumeste „tolo”, de-i dai link, ajungi la Gazeta S. Hmm, ciudata coincidenta. In fine, adevaratul Tolo joaca dublu- parerea mea. Vezi cazul patinoarul, unde si dupa ce Moraru i-a demontat cu probe toate acuzatiile, el tot o tine pe a lui. Din gazetar sportiv, asa dintr-o data, s-a apucat si de politica, pe alocuri. Dar nu sufla o vorba de seful lui! A facuto odata, la misto-de gura lumii.