Liviu Dragnea, liderul PSD, a răspuns luni în mod ironic, printr-un atac politic voalat la adresa președintelui Klaus Iohannis, la scandalul cunoscut sub numele #Teleormanleaks. Liviu Dragnea a venit în Parlament, înainte de ședința CEx, cu câte o valiză în fiecare mână din care, în fața jurnaliștilor, a scos mai multe „documente”. Este prima reacție a liderului PSD la scandalul îndelung comentat în weekend, după dezvăluirile jurnaliștilor de la Rise Project, care au anunțat că le-a parvenit o valiză cu documente de la Tel Drum (conform Digi 24).
oameni
Cel mai probabil, PSD nu va atinge nici măcar pragul de 25% și se află pe poziția a doua, cu USR-PLUS suflându-i în ceafă. Cum și referendumul pentru Justiție a fost validat, victoria anti-PSD este cu atât mai zdrobitoare: social-democrații pierd nu una, ci două bătălii.
Și, totuși, noi nu am câștigat încă nimic.
Tehnic vorbind, cu un sfert din voturi în dreptul lor, social-democrații vor avea vreo opt mandate de europarlamentari. Dacă ar fi avut 33% din voturi și astfel ar fi ieșit pe primul loc, PSD ar fi avut o treime dintre mandatele României în PE, deci 11. Așadar, între victorie și dezastrul de azi, pentru PSD e o pagubă de doar trei mandate de europarlamentari. În tabloul general, asta nu înseamnă nimic.
Azi, guvernul PSD – ALDE e încă la guvernare. Deși pare să nu fi făcut pragul de 5% pentru Parlamentul European, ALDE-le lui Tăriceanu este bine mersi în Parlamentul României. Iar PSD la fel. Se va schimba, în urma alegerilor de ieri, configurația parlamentară națională astfel încât Dăncilă să fie trimisă iar să predea lucru manual la Videle?
Și, dacă asta chiar se va întâmpla, cu voturile parlamentare ale cui va fi susținută o eventuală guvernare a PNL & USR – PLUS? Cu voturile trădătorilor PSD? Cu cele ale impostorilor lui Ponta de la PRO România? Cu alte șulfe parlamentare? Ce majoritate ar fi aceea?
Evident, dacă PNL și USR – PLUS ar vrea acum să guverneze, ar avea nevoie de anticipate, ar avea nevoie de o majoritate proprie, solidă, nu din oaste de strânsură care ar trăda pentru un contract în plus pentru firma unui văr.
Sunt posibile anticipatele acum? Șansele sunt foarte mici, Dragnea va trage ca un posedat de guvernare (dacă, sigur, azi nu intră la pușcărie).
Vom fi câștigat cu adevărat ceva (we, the people, vorba poetului) când vom fi bifat așa:
1. guvernare non-PSD cu majoritate proprie, câștigată la vot popular;
2. primării și consilii locale multe non-PSD, de asemenea câștigate prin vot popular;
3. președinte non-PSD fără ambiții politice proprii prea mari, dar care să știe bine Constituția;
4. performanță politică și administrativă (despre care am scris ceva mai mult aici).
PNL și USR-PLUS au, în acest moment, o responsabilitate uriașă: să nu se pișe pe el de vot, după ce românii și-au învățat lecția și au stat la cozi.
(sursa foto: Hotnews)
Registrulelectoral.ro este un website al Autorității Electorale Permanente care permite oricărui cetățean să afle la ce secție de vot este arondat. De acolo, cetățeanul Liviu Nicolae Dragnea poate afla că este arondat pe listele permanente ale secției 66 din Turnu Măgurele.
Registrulelectoral.ro funcționează foarte simplu: chiar pe prima pagină, există câmpuri în care pot fi introduse CNP-ul, numele de familie și un cod furnizat chiar de către website.
Cu un click pe „caută”, deținătorul CNP-ului introdus anterior află pe ce lista cărei secții de vot se află și care este adresa acesteia. În cazul lui Dragnea, secția de vot are numărul 66 și se află pe strada Avântului, la numărul 1, din Turnu Măgurele, conform website-ului AEP.
P.S. În atenția fanilor GDPR, câteva observații.
Nu vei merge nici de data asta la vot. Așa cum nu ai mers nici data trecută, în 2016, nici la parlamentare, nici la locale. Așa cum intenționezi să faci și la prezidențialele de la sfârșitul anului ăstuia, dar și la localele și parlamentarele de anul viitor. Pentru că nu ai cu cine. Nimeni nu e suficient de bun. De onest. De clar în mesaje. De eficient. De organizat. Poate că ești tu prea pretențios sau poate că, pur și simplu, ai dreptate și, cel puțin dintr-un punct de vedere, candidații nu merită votul tău. Și, deci, nu ai pe cine să pui ștampila, așadar de ce să te duci până la secția de vot?
Perfect, e de înțeles, e logic, nu te condamn. Și, spre deosebire de alții, nici nu te culpabilizez pentru asta și, mai ales, nu încerc să te conving că ar trebui să-i votezi pe cei care se apropie cel mai mult de imaginea ta ideală a candidatului.
Dar îți propun altceva: oficializează non-opțiunea ta. E simplu: trebuie să te duci la vot dar, în loc să pui o ștampilă pe un candidat (fie acesta independent sau partid), pune mai multe. Unde vrei: pe mai mulți candidați, pe același candidat, pe lângă candidați, pe spațiile albe. Poți desene cu ștampila, poți încerca să joci x și zero în căsuțele cu candidați, orice te face fericit. Rezultatul este că, la final, votul tău va fi anulat. Și nu ești singur.
Să facem un calcul: rata prognozată a absenteismului la vot este de 60%; cu alte cuvinte, vor ieși la vot numai 40 de oameni dintr-o sută; dacă din ăștia 40, 20 votează cu un partid, acel partid va avea 50% din toate voturile exprimate și va putea pretinde că a câștigat alegerile; dacă, însă, la vot vor ieși o sută de oameni și 60 își vor anula votul, cele 20 de voturi pentru acel partid vor mai însemna doar 20% din totalul voturilor exprimate. Sigur, tot va fi cel mai mare număr de voturi pentru un partid, dar legitimitatea acelui partid va fi una foarte scăzută. Iar mesajul pe care-l vor da 60% din alegători care-și vor anula votul va fi puternic și va determina, mai devreme sau mai târziu, apariția unor candidați cu care să și votezi, în final.
Dar să zicem că nu toți cei 60% care nu au cu cine vota vor merge la secții să-și anuleze votul, ci doar o treime din ei, adică 20; în acest caz, vor fi 60 de votanți, 40 valide, 20 pentru un singur partid; din totalul alegătorilor prezenți, partidul cu 20 de voturi va avea 33,3%, nu 50%. Acelui partid, adică, îi va fi scăzut legitimitatea cu o treime. Cu acea treime de alegători care nu au pe cine ștampila, dar au mers, totuși, la secții și și-au anulat votul.
Gândește-te la asta, s-ar putea să conteze.
A, și mai e ceva: așa ești sigur că CNP-ul tău nu e folosit ca să voteze pentru un partid sau candidat.
P.S. Sigur, votul anulat nu intră în categoria “voturilor valabil exprimate”, dar este o declarație publică foarte puternică: să-l văd eu pe politicianul care ignoră 10% voturi anulate, ca să nu zic mai mult.
Un interviu fără nici o legătură cu campania electorală, presupun, câtă vreme nu e marcat în nici un fel în acest sens, ne arată cam care e filosofia politică a doamnei Renate Weber: e bine la guvernare, să avem bani, influență, funcții și aroganță, dar să ne dăm un pic și curați pe la orificii, care nu-s ca la alți oameni, maculate de diverse fluide, ci angelice de-a dreptul.
Deci, citez: controlul judiciar în cazul Kovesi a fost „o greșeală, o eroare. Ați văzut că instanța i-a ridicat acel control judiciar.”
Ok, doamne Weber, insinuați, deci, că a fost o măsură abuzivă, dictată de interese politice de context? Sau ce anume a generat abuzul? Incompetența procurorilor? Umorile lor personale? Sau ce?! Și, oricare ar fi fost cauza erorii, ați spus ceva atunci? Dacă a fost un abuz politic, ați identificat politicienii abuzivi? Dacă a fost incompetență a procurorilor, ați cerut sancționarea lor? Nu, evident, pentru că sunteți numai o politrucă ipocrită, penibilă și, deci, bogată.
Dar mai e: „Aduceți-vă aminte cât se vorbea de amnistie și grațiere, iar Tăriceanu a spus <nu, nu avem nevoie de amnistie>, lucru cu care sunt de acord.”
Aha, doamna Weber, dar nu vi se pare suficient de grav că PSD, pe care ALDE îl ține la putere, a propus o astfel de măsură? Nu credeți, deci, că ar fi fost nevoie de o reacție ceva mai dură, politic vorbind? Nu vi se pare, firește, că nu vreți să vă pierdeți privilegiile de putere, mincinoși patologici și perverși.
Interviul poate fi găsit aici.
„Belina e o metaforă a României. Odată ce am înțeles ce s-a întâmplat în ultimii ani cu această bucată de pământ, am înțeles mai bine și ce se întâmpla cu România de azi. Pe această insulă de pe malul Dunării poți să vezi cu ușurință ce înseamnă când niște oameni se pun deasupra legii, iar puterea instituțiilor statului care trebuie să apere drepturile cetățenilor cântărește doar cât niște declarații goale pe hârtie. În ultimii doi ani, în timp ce la București documentam protestele pentru apărarea statului de drept – unde lumea începuse să vorbească despre instaurarea dictaturii – am călătorit adesea în județul Teleorman, și de câte ori am putut, am intrat pe Belina, această insulă a comorilor. Iar pe Belina, legi și drepturi există doar în teorie.
Nu există nici o transparență a deciziilor politice, acțiuni criminale se întâmplă în spatele barierelor ilegale, forțele de ordine lucrează doar în folosul celor aflați la putere, iar dacă aceștia în sfârșit ajung în fața unui judecător, procesele sunt tergiversate, iar legile schimbate, fără vreo reparare a nedreptăților aduse cetațenilor. Povestea acolo, la Belina, are mereu același personaj principal: Liviu Dragnea, brațul de fier din spate guvernului. Corupția în Teleorman și cu atât mai mult pe Belina nu e deloc ceva abstract. Acolo, asta înseamnă, că de la o zi la alta cineva ți-a luat peștele de pe masă și ți-a oprit violent accesul pe insula care de generații a fost zona locală de pescuit, iar până în 2011 baza economică a zeci de pescari industriali. Și familiile lor bineînțeles. Nicăieri în lume nu există prezumția de nevinovăție pentru politicieni în ochiul publicului. Noi, care am ascultat mărturii ale oamenilor din Teleorman, și am petrecut mult timp pe insula Belina, putem să spunem că Liviu Dragnea este vinovat. Timp de 20 de ani Dragnea a deținut cele mai înalte poziții publice din județ. Și a pretins că a lucrat în folosul comunității. De fapt, a lăsat în spate un loc unde chiar și noțiunea de folos al comunității este una străină administrației. Înainte de orice, Dragnea se face vinovat pentru sărăcia oamenilor pe care i-a condus în toți acești ani. Va veni o zi în care un judecător va trebui să spună câte legi a încălcat Dragnea ca să pună mâna pe vechile proprietăți ale statului, să beneficieze de fostele companii de stat și să pună stăpânire pe o insulă, un județ și o întreagă țară. Nu suntem judecători să dăm un verdict, ca să spunem noi aici și acum ce legi a încălcat Dragnea sau câte au schimbat oamenii lui între timp în interes propriu. Dar vă putem purta cu noi într-o călătorie, în care tot ce aveți nevoie să luați cu voi este bunul-simț, ca să judecați singuri.” (o video-anchetă a Passport Productions)
Orlando Teodorovici a fost finanțat cu aproape un milion de euro de bănci, deși nu poate oferi garanții financiare.
În fiecare an, Eugen Orlando Teodorovici plătește unor bănci – dar și unor persoane fizice – între 50.000 de euro și 60.000 de euro pentru a acoperi împrumuturi de peste 800.000 de euro. Veniturile anuale ale ministrului de Finanțe, însă, sunt, în cel mai bun caz, în jur de 50.000 de euro. Din ce trăiește, deci, contabilul guvernului Dăncilă, dacă toate veniturile sale se duc pe credite?
Familia Plumb a trăit, în anul 2016, exclusiv din pensia soțului – Dan Plumb. Acesta a ridicat de la Casa de pensii suma de 20.820 de lei, adică 1.735 de lei pe lună. Rovana Plumb menționează în Declarația de avere că nu are bani în conturi.
Din venitul (pensia) lunară de 1.735 de lei, familia Rovanei Plumb a trebuit să achite rate la un credit de 800.000 de euro pe care l-a luat în 2007 și care este scadent în 2030. Cu venituri de 400 de euro, Rovana Plumb a achitat, în anul 2016, rate lunare de peste 4.000 de euro.
În plus, Rovana Plumb are cheltuieli lunare uriașe, ea având de plătit utilități pentru o casă de peste 670 de metri pătrați în comuna Pantelimon. Probabil, pensia soțului nu ajunge pentru întreținerea casei din Pantelimon achiziționată, cel mai probabil, din creditul de 800.000 de euro. Rovana Plumb nu deține acțiuni la firme și nu are contracte cu terți. E posibil ca Rovana Plumb să fi pus la saltea o parte din banii câștigați ca europarlamentar în urmă cu șapte ani și să cheltuie, lunar, din ei.
Deși familia este săracă în acte, Răzvan Bozo Plumb, fiul Rovanei Plumb, a fost surprins la volanul unui bolid de lux a cărui valoare a fost estimată la suma de un sfert de million de euro.
Continuarea, aici.
În trecut, și aici am remarcat prăpastia între veniturile Rovanei Plumb și ratele bancare.
Spuneam ieri că celebrele bătăi care i-au fost aplicate lui Mircea Badea de către motociclistul Tedi au fost provocate chiar de către Mircea Badea. Deranjat că niște motocicliști făceau zgomot în timp ce el, omul de televiziune, își arunca mărgăritarele înțelepciunii de la o măsuță instalată pe iarbă, în fața vechiului sediu al Antenei 3 de la pasajul Băneasa, Mircea Badea le-a urat motocicliștilor să se înfigă într-un stâlp, apoi i-a amenințat cu bătaia. Ce a urmat știm. În alte ocazii, Badea nu ezită să înjure ca la ușa cortului (în scris, pe Facebook), să instige la violență și să le ureze unora și altora să decedeze. Despre cât de părtinitor este angajatul lui Voiculescu atunci când apare la TV nu are sens să mai povestim, omul este o legendă.
Așadar, pentru Mircea Badea, acest bădăran cu apucături din cele mai golănești și cu totul necreștine, mitropolitul Banatului, Ioan Selejan, a avut această ieșire în dialog cu Mihai Gâdea chiar la Antena 3, cu Badea de asemenea în studio: „Pentru mine, dacă îngăduiţi să-i spun, el este pustnicul de la miezul nopţii de la Antena 3. El este singur, toţi am impresia că îl părăsiţi şi el este în miezul nopţii. O să trec pe la masa lui din studio, am văzut că, de fiecare dată, vine cu un bici. El biciuieşte păcatele şi năravurile care s-au petrecut în ziua aceea în societate. Aşa că, să-l înconjuraţi şi pe el cu dragostea voastră.”
Apoi a continuat, direct către Badea: „Mă bucur că am aflat că eşti familist… V-am văzut în platou cu sora dumneavoastă. O fată foarte fosforescentă la minte. Cred că vă vă trageţi dintr-o familie de oameni care v-au crescut aşa, v-au educat încât se vede că aveţi o inteligenţă nativă deosebită. Şi dumneavostră şi sora. Rog pe bunul Dumnezeu să vă dea înţelepciune, să găsiţi cele mai frumoase şi blânde metode de a contribui la asanarea societăţii româneşti. Şi dumneavoastră aici în cadrul acestei emisiuni, să dea Dumnezeu să fiţi plugarul acela creştin care să semănaţi mereu bob de grâu curat în spaţiul nostru românesc.”
Selejean, deși sfânt pentru unii, nu e la prima declarație publică deplasată. În 2015, la un eveniment al Camerei de Comerț Timiș, a spus următoarele: „Există un fenomen care macină mediul afacerilor româneşti. Este acel cuvânt care începe cu «ş» şi se temină cu «a». Eu nu pot să spun acum că deja, de câteva săptămâni, trăim în mediul denunţurilor la DNA. Poarta mea este deschisă şi pentru cei ce vă mişcaţi în mediul de afaeri şi, dacă îmi spuneţi mie necazurile voastră, nu am să vă denunţ a DNA, dar o să îi denunţ pe cei care încearcă să vă pună piedică în cale. Am să îl pun pe clopotar să tragă clopotele la biserică, să audă lumea dacă cineva vă împiedică să vă desfăşuraţi activitatea de producător.” (sursa)
Mă descopăr încă naiv în fața uriașelor resurse de slugărnicie ale politicianului român. De data asta, m-am înșelat în legătură cu Călin Popescu Tăriceanu. Nu, stați liniștit, nu m-am tâmpit (chiar de tot), nu-l credeam pe fostul manechin de la Magazinul Victoria vreo lumină a responsabilității și/sau competenței, dar l-am considerat mai versat într-ale real politikiei. Așa că am scris așa săptămâna trecută: „Dragnea nu poate forța acum demiterea Vioricări Dăncilă. Și nici măcar pe a lui Tudorel Toader, care este – oricât ar susține Dragnea că Justiția este în panoplia social-democrată – omul lui Călin Popescu Tăriceanu; or, a renunța acum la sprijinul ALDE este sinucigaș politic.”
Îmi mențin evaluarea referitoare la Viorica Dăncilă, retragerea sprijinului politic acordat acesteia ar duce la vot pentru un nou premier în Parlament și, pentru Dragnea, asta ar putea însemna o breșă fatală în structura alianței PSD – ALDE.
Când vine vorba de Tudorel Toader, faptele arată că, în ciuda declarațiilor belicoase la adresa șefului PSD, Tăriceanu nu a fost decât o slugă penibilă care a dat senzația că-i va vărsa stăpânului cafeaua pe pantofi, dar a sfârșit prin a și-o turna în propria poală, fierbinte, apoi și-a înghițit până și vaietele de durere.
Ce e drept, Tăriceanu are o scuză de înțeles: fără Dragnea, multi-însuratul Călin Constantin Anton Popescu nu ar avea parte de nici o dregătorie la vârful statului. Or, din câte se pare, asta e singura chestiune care-l mai excită pe fostul premier.