„Astăzi la Spitalul Fundeni din București: isterie generalizată. Se auzise cum că ministresa sănătății își va continua pelerinajul de campanie electorală, episodul pelerinelor de unică folosință, și pe acolo. Asta după vizita spontană la Spitalul Județean din Constanța, de ieri, unde a făcut poze cu halatul pus incorect, și s-a plâns de mizerie și de lipsa halatelor și papucilor de unică folosință.
Ce s-a întâmplat azi la Fundeni? Tone de halate apăruseră în toate colțurile, pe toate holurile și în toate gunoaiele. Stres, angajate agățate precum Supermen ca să spele ferestrele și pe exterior, în grabă mare, lenjerii curate, și pacienți ținuți cu orele pe coridoare, pentru ca în saloane să se pregatească o posibilă vizită ministerială.
politikie de mărgăritar
Despre afaceriștii de succes se spune că pot fi întrebați orice, mai puțin cum au făcut primul milion de dolari. Cum au realizat, așadar, cel mai greu lucru pentru un antreprenor: obținerea capitalului care să rostogolească afacerea spre profit.
În cazul lui Tudorel Toader – profesor universitar doctor în Drept, fost decan, rector auto-suspendat al Universității „Al. I. Cuza” din Iași, fost judecător al Curții Constituționale și actual ministru al Justiției – întrebarea pe care acesta nu vrea să o audă este cum a „făcut” prima carte, cea care a stat la baza carierei sale universitare și, ulterior, a celei publice de demnitar.
Anul trecut, Newsweek România atrăgea atenția că Toader și-a „epurat” mentorul de pe coperta unui manual universitar. „Unul dintre manualele pe care, în propriul CV, Tudorel Toader mărturisește că l-a redactat în colaborare este «Drept penal român. Partea specială». Cea dintâi ediție a apărut în anul 1994. Alături de Toader, pe copertă se regăsește și numele lui Octavian Loghin. (…) La câțiva ani, numele lui Octavian Loghin dispare de pe manual, iar autor rămâne doar Toader. Specialiștii spun că cele două manuale diferă destul de puțin (…). Acest aspect nu i-ar fi dat dreptul să scoată complet numele celuilalt autor, decedat”, scria senior editorul Newsweek România Petre Bădică.
De fapt, fără dubiu și cu probe clare, contribuția lui Tudorel Toader la acel volum este de doar 11%. Atât. Dar, cu doar puțin mai mult de o zecime dintr-un volum de sute de pagini, actualul ministru a ajuns conferențiar universitar și, ulterior, profesor. Tudorel Toader a refuzat să dea explicații, invocând comploturi politice. Dar s-a lăudat cu prezența la olimpiade naționale de Economie politică înainte de 1980, în compensație.
Probele, aici.
(sursa foto: Inquam Photos)
La multe zile după ce nisipul de pe plajele românești s-a întâlnit cu sute de kilograme de pudră albă care nu era nici praf de copt, nici zahăr tos, ministra Carmen Dan s-a prins că e o problemă la cum e performată activitatea de supraveghere a apelor teritoriale românești ale Mării Negre.
Și a grăit așa: „Este un sistem (SCOMAR – n.m.) care funcționează non stop de 10 ani de zile. Eu nu am avut informații că acest sistem ar fi căzut sau ar fi funcționat la capacitate redusă. Vă asigur că vom comunica la finalizarea tututror verificărilor pe care le-am dispus prin controlul intern al Poliției de frontieră. Au fost multe discuții referitoare la faptul că a existat un incendiu în apropierea țărmului, încă unul unde aveam stația.” (sursa)
Că tovarășa ministră habar n-are ce se petrece la ea în bătătură nu mă miră. Iar între a o crede pe Carmen Dan și a credita o investigație de presă, aleg a doua variantă. Că veni vorba, iată ce spunea o astfel de investigație publicată acum doi ani: „sistemul de supraveghere a graniței de la Marea Neagră este închis sau stricat pentru a permite pescuitul ilegal al morunului, pește care oferă icre negre. Este vorba de unul dintre cele nouă turnuri ale Sistemului Complex de Observare, Supraveghere și Control al Traficului de la Marea Neagră (denumit mai simplu SCOMAR). Mai exact, turnul de pe plaja Perișor. În fiecare dintre cele nouă turnuri sunt camere performante care permit furnizarea de imagini clare până la distanța de o sută de mile. Spre exemplu, se poate vedea ce este într-o barcă, ceea ce radarul nu poate face.”
Restul investigației poate fi citită aici.
Dar ce este acest SCOMAR? Conform Poliției de Frontieră, „SCOMAR constituie o componenta a Sistemului Integrat de Securizare a Frontierelor de Stat (S.I.S.F.).
Noua sa calitate de atlet al Justiției, pe care Tudorel Toader pare că și-a descoperit-o sămbătă dimineața (nu se poate emite OUG fără urgență, dixit Tudorel pe FB), are mai puțin legătură cu moralitatea și chiar și mai puțin cu jocul politic și mult mai mult cu mersul la pușcărie.
Pentru început, să spunem că, într-adevăr, în mai multe rânduri, Curtea Constituțională a explicat foarte clar că o ordonanță de urgență necesită o, evident, urgență. Astfel, „Curtea a statuat că Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă în următoarele condiţii, întrunite în mod cumulativ (vezi pct. 26 din Decizia CCR nr. 361/2016):
– existenţa unei situaţii extraordinare;
– reglementarea acesteia să nu poată fi amânată şi
– urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei.
Dar ce înțelege CCR prin situații extraordinare?
CCR a arătat că <situaţiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun şi au un caracter obiectiv, în sensul că existenţa lor nu depinde de voinţa Guvernului, care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacţioneze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanţei de urgenţă (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr.83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.211 din 8 iunie 1998).>” (sursa)
În afară de dorința fierbinte a lui Dragnea de a nu intra la pușcărie (dar și a altora, cărora le place să fure în libertate), nu există nici o urgență pentru OUG care i se cere lui Toader. Prin urmare, ca să poată fi emisă o astfel de ordonanță, ar fi nevoie ca niște oameni din Guvern să-și asume eliberarea unor avize și puncte de vedere (favorabile OUG).
Dar ce s-a întâmplat ultima oară când o OUG a trebuit grăbită ilegal? Ne spune DNA:
„Având în vedere că, din analiza actelor de urmărire penală, rezultă indicii cu privire la săvârșirea unor infracțiuni, respectiv:
– Favorizare a făptuitorului
– Prezentare cu rea-credință, de date inexacte, Parlamentului sau Președintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde săvârșirea unor fapte de natură să aducă atingere intereselor statului( prevăzută și sancționată de Legea 115/1999)
– Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri,
– Sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri
– Fals intelectual„.
„V-o închipuți pe Viorica Dăncilă în timpul zilei consilier PSD la Videle, fugind de la partid pentru a fi prezentă la cursurile de master de la SNSPA din București? Pe ministru pentru Disapora, Natalia Intotero, profesor și consilier PSD la Brad, străbătând 600 de kilometri pentru a ajunge la facultate în Capitală? Dar pe fostul ministru al Justiției, Florin Iordache, făcând naveta între Senat și Chișinău, unde era doctorand, sau în Craiova, unde urma Dreptul?
„Artiștii și filosofii și oamenii de cultură (au fost menționați Tudor Chirilă, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Victor Rebengiuc și Oana Pellea – nota mea) nu cred că e locul lor aici și nu cred c-ar trebui să se implice (în politică – nota mea) în modul în care o fac. Ce căutați? Să ce? Credeți că așa se schimbă România? Nu, nu. România se schimbă când ai un plan. Un plan, un fir roșu pe care nu-l avem de 30 de ani. Eu nu sunt implicat politic.”
„Europa nu cred că ne vrea binele, după părerea mea. (…) Eu, dac-aș fi președinte, singurul meu plan pentru primul meu mandat ar fi să conving Comunitatea Europeană, dacă nu vrea să se destrame de tot, pentru că eu nu cred în Comunitatea Europeană – vă spun, s-ar putea să ne întâlnim peste un an și să nu mai fie Comunitatea Europeană. (…) Europa? Europa e un conglomerat de fugiți de-acasă. (…) De ce să trag eu pentru polonez? Sau muncitorul meu se duce frumos afară și-i plătește taxe francezului, neamțului, spaniolului, nu mie. Nu-mi plătește mie aicea. Că de-aia și aicea e o discuție, cu diaporă, cu nediasporă…”
„Vă spun cu toată responsabilitatea că alegerile nu sunt câștigate de noi, ca alegători. 100%. Spuneți-mi și mie de ce există marja de 3% de eroare? De ce sondajele nu pot fi făcute cu o marjă de 0,003%?”
Pasajele au fost culese de Dragoș Vasile (căruia îi mulțumesc pentru răbdarea de a-i asculta, simultan, pe Bittman și pe Cristache) și postate aici. Emisiunea în format video e aici.
O replică a venit de la Radu Paraschivescu: „E dreptul lui Ban Bittman să afirme <Europa nu cred că ne vrea binele>, după cum e dreptul oricui să se întrebe cât de uşor ar fi ajuns vocalistul de la Holograf la Viena în 2012 pentru o operaţie la carotidă, în loc să rămână în mândra şi nedreptăţita Românie, unde pacienţii se infectează şi mor în spitale, după ce li se sugerează să vină de acasă nu doar cu tifon şi medicamente, ci şi cu niscai spray împotriva gândacilor.”
Ieri, la paranghelia PSD, păsăreaua lui Livache a furat show-ul, cum se zice în țara lui Trump.
Cînd, în sfîrșit, după călătoria prin labirintul tridimensional din beton masiv, gigantesc, imaginat de un arhitect care n-a putut să se hotărască dacă să fie mai degrabă baroc decît enorm sovietizant sau invers, ajungi în biroul senatorului, te așteaptă ultima încercare spațio-temporală pre-interviu: parcurgerea distanței de la ușa biroului pînă la fotoliul pe care se află augustul politician, cît lungimea a patru mașini aliniate una în spatele celeilalte.
Întocmai ca pe vremea Partidului Comunist Român, miniștrii sunt doar lacheii partidului, oameni montați la Palatul Victoria numai ca să execute ordine venite pe filieră politică, indiferent de consecințe, de reguli, cutume și context.
Condusă de competenții selectați de Dragnea și baronii PSD, România are comportament fiscal de bețiv care lucrează pe unde apucă pentru trei lei cu care trebuie să întrețină o familie numeroasă: împrumuturile (luate, nu date, evident) se succed cu rapiditate.