La instalarea recentă a șefilor de parchete (PG, DNA, DIICOT), premierul Ponta a dat o declarație de un grobianism politic și nedemocratic rar întîlnit: „Eu nu vreau să mai văd așa cum am văzut anul trecut, scene din anii ’50, cu procurori din vacanță care cercetează oameni de la țară” (sursa). Desigur, premierul se referea la dosarele penale pentru fraude la referendum, dosare deschise atît de către Parchetul General, cît și de către DNA. Evident, o astfel de declarație este impardonabilă, cîtă vreme Inspecția Judiciară (singura instituție căreia legea îi permite să analizeze munca și comportamentul magistraților) nu a decis că vreuna dintre anchetele din vara și toamna lui 2012, referitoare la referendum, a fost făcută cu încălcarea legilor.
Așadar, declarația lui Ponta este inadecvată, periculoasă și toxică. Nu doar că încalcă separația puterilor în stat, dar e o dovadă clară de autoritarism. Totuși, declarația premierului este al dracului de relevantă: de ce s-o fi referit Ponta tocmai la dosarele referendumului? Răspunsul e unul singur: Liviu Dragnea. Nu fraierii de prin PSD și PNL care au picat în dosare îl interesează pe Ponta, nu vreun primar de comună sau de oraș prins în anchete de procurori. Nici măcar ideea că, prin aceste dosare, se probează că referendumul a fost o mare minciună nu-l deranjează pe Ponta. Ci, o repet, doar Liviu Dragnea este obiectul supărării și frustrării premierului.
De ce, totuși? Pentru că, dacă dosarul lui Dragnea e trimis de DNA în instanță, Dragnea pleacă din Guvern, suspendat automat de către președintele Băsescu (așa zice Constituția României, cum am mai scris aici). Iar dacă Dragnea pleacă din Guvern, Ponta are o problemă uriașă în a mai controla PSD (mai ales acum, cînd USL stă să se încaiere). Tocmai de aceea, Daniel Morar, cel care și-a asumat public (fără precedent în mandatele lui la vîrful DNA!) comunicarea datelor despre fraudarea referendumului nu ar fi fost niciodată tolerat de Ponta la șefia Parchetului General (ceea ce, de asemenea, am scris aici).
Acum, dosarul lui Liviu Dragnea se află încă la DNA și vicepremierul României este urmărit penal. Au trecut opt luni și jumătate de cînd Dragnea este urmărit penal (sursa). Cum s-a ajuns aici? O cronologie ar fi foarte utilă:
29 iulie 2012: are loc referendumul de demitere a lui Traian Băsescu;
august 2012: Parchetul General deschide dosare penale referitoare la referendum pe mai multe fronturi (sursa);
6 septembrie 2012: DNA emite un comunicat prin care confirmă începerea urmării penale împotriva lui Liviu Dragnea pentru infracțiuni la legea referendumului (sursa);
9 septembrie 2012: într-o ieșire publică fără precedent în ambele lui mandate din fruntea DNA, Daniel Morar își asumă, în cursul cercetării penale, declarații năucitoare pentru USL: votul a fost fraudat în procentaje de 5-15%, DNA a putut investiga infracțiuni electorale (de competența parchetelor „obișnuite”) pentru că fusese implicat un înalt lider de partid (PSD): Liviu Dragnea (sursa);
1 octombrie 2012: Daniel Morar devine șef interimar al Parchetului General, după ce îi expiră și cel de-al doilea mandat Laurei Codruța Kovesi (sursa);
2 octombrie 2012: Laura Oprean devine șefă interimară a DNA, în locul lui Daniel Morar, ajuns interimar la PG (sursa);
9 octombrie 2012: alte 67 de persoane sînt urmărite penal pentru fraude la referendum coordonate de Liviu Dragnea (sursa);
7 martie 2013: Laura Oprean renunță la interimatul DNA, în locul ei este numit interimar Nistor Călin (sursa).
15 mai 2013: la șefia DNA este numită, prin decret prezidențial, Laura Codruța Kovesi (sursa).
Un calcul simplu arată că, la nici o lună după ce împotriva lui Liviu Dragnea a început urmărirea penală de către DNA (6 septembrie 2012), Daniel Morar a părăsit DNA (1 octombrie 2012). Din momentul în care Morar a părăsit DNA au trecut peste șapte luni și doi interimari: Laura Oprean și Nistor Călin. Nici unul din cei doi interimari, ambii loiali ai lui Daniel Morar, nu a reușit să trimită în judecată dosarul lui Liviu Dragnea. NICI UNUL! Și despre ce dosar vorbim? Despre un dosar în legătură cu care foarte calculatul și foarte zgîrcitul cu aparițiile publice Daniel Morar a vorbit la televizor la doar trei zile de la începerea urmării penale. Un eveniment pe cît de rar, pe atît de surprinzător: ca șeful DNA (acest șef al DNA, adică Daniel Morar) să vorbească despre un dosar aflat în lucru. Iar declarațiile lui Morar au fost dure și fără echivoc: „In toate sectiile verificate pana acum in dosarele DNA au fost constatate nereguli; sunt zeci de sectii de pe raza a cinci judete; in toate acestea s-au descoperit indicii sau probe ca votul a fost fraudat in proportie de 5%-10%-15%. (…) Infractiunile din legile electorale nu sunt de competenta DNA, ci a parchetelor obisnuite; daca in afara de aceste infractiuni gasim si unele de competenta DNA, atunci le putem instrumenta, pe principiul conexitatii; in cazul de fata este acel articol 13, pentru ca, asa cum reiese din actul procurorilor, s-a ajuns, cel putin in acest moment, la o concluzie ca lucrurile acestea nu au avut loc intamplator, semanau.” (sursa)
Practic, declarațiile lui Morar de la TV și comunicatele DNA l-au îngropat pe Dragnea. Dar numai la televizor. Pentru că, în DNA, nu s-a mai mișcat nimic. Cel puțin pînă acum. Sau, dacă s-a mișcat, nu s-a mișcat suficient de relevant încît Dragnea să fie trimis în judecată nici după opt luni și jumătate de la începerea urmării penale.
De ce nu l-au trimis nici Laura Oprean, nici Nistor Călin în judecată pe Dragnea? Sînt doar două răspunsuri: 1. dosarul e foarte complex și procurorii mai au nevoie de timp să adune probe; 2. dosarul e ținut la sertar din motive politice (am explicat mai sus ce tsunami ar fi pentru Ponta trimiterea în judecată a lui Dragnea).
Să cercetăm prima variantă: dosarul e foarte complex și procurorii mai au nevoie de timp să adune probe. Pentru orice om cu o inteligență medie și cu bun-simț, varianta aceasta nu stă în picioare. E suficient să citiți comunicatul DNA din 6 septembrie (aveți link-ul mai sus) și declarațiile lui Daniel Morar din 9 septembrie (link-ul mai sus, de asemenea). Sînt (și în comunicat și în declarațiile lui Morar) basculante de informații. Sînt adevărate lacuri de acumulare de la Vidraru de informații, de probe. Nu sînteți convinși? Atunci, ia aruncați-vă un ochi asupra unui articol din Gândul din 30 septembrie 2012 (aici). Ați citit? Dacă da, ați observat că e descris în amănunt sistemul informatic și telecomunicațional de fraudat referendumul. Ei, de unde credeți că sînt informațiile din articol? Ei, nu contează de unde sînt, important e că le aveau și procurorii DNA. Care erau blindați cu probe. Atît de blindați încît (atenție, EXCLUSIVITATE) își puneau foarte serios problema arestării lui Liviu Dragnea. Da, Dragnea a fost la un pas să fie arestat. Știți ce presupune cererea de arestare adresată de către un procuror instanței? Presupune un volum zdrobitor de probe. Ei bine, pe aceste probe, Liviu Dragnea o freacă bine mersi în continuare la DNA, fără să fie trimis în judecată.
De amuzament, să discutăm și a doua variantă: dosarul e ținut la sertar din motive politice. Sigur că eu nu cred în această variantă, Doamne ferește! Doar că, după analiza primei variante, cea de-a doua pare plauzibilă.
Concluzia e una singură și e tristă: „moștenitorii” Laura Oprean și Nistor Călin l-au trădat pe Daniel Morar, l-au făcut să pară ridicol și de rea-credință. L-au lăsat în offside: după ce Morar a pledat la TV vinovăția lui Dragnea și a strîns toate probele necesare la DNA, Oprean și Călin au ținut dosarul la sertar.
P.S. Acum, la mutare e Laura Codruța Kovesi. Faceți pariurile.
Uncategorized
Tineretul liberal și-a ales azi, cu repetiție, șeful: pe unu’ Florin Alexe. Alexe se chinuie de vreo nouă ani să devină parlamentar și a reușit abia anul trecut. De jumătate de an de cînd e în Parlament (deputat, membru al Comisiei de Cultură și doctorand la ASE), Alexe și-a pus semnătura pe o singură inițiativă legislativă (o frecție la un picior de lemn al SRTV: 15% din banii obținuți din publicitate să meargă spre producții proprii) și a glăsuit de vreo patru ori în Camera Deputaților (o dată a depus jurămîntul și de alte trei ori a făcut figurație despre prostii). În rest, nimic, omul nu există, nu are idei, nu vorbește, nu se vede, nu nimic. Dar e șef al TNL pentru al doilea mandat și e viitorul PNL.
Acum cîteva ore, Mircea Marian, jurnalist la Evenimentul zilei, a primit o corecție (inclusiv fizică) pe stradă. Culmea, după ce doi polițiști au apărut, agresorul a continuat să se manifeste iar polițiștii n-au făcut nimic să-l oprească. Iată relatarea lui Mircea Marian (pe contul de facebook): „astazi, pe drumul spre casa, am fost injurat, amenintat, imbrancit si lovit (usor, recunosc) de catre un cetatean care spunea ca este revolutionar si dorea sa ma invete minte sa mai mint la tv.Printre altele, m-a catalogat „jidan”. Am chemat politia, care ne-a legitimat, mi-a transmis ca nu poate face nimic si imi recomanda sa ma duc la sectia de politie sa depun plangere. In fata celor doi politisti, care asistau pasivi, tipul continua sa ma ameninte si sa spuna ca sunt „vandut jidanilor”. Politistii nu s-au legitimat si cand i-am intrebat daca sunt martori la amenintari s-au strambat si au zis un „da” cu jumate de gura. Ma rog, a fost mai lunga povestea, abia acum intru in soc, eram calm. Tipul a spus, in fata politiei, ca este a doua oara cand imi „atrage atentia” (si mi-am amintit abia atunci ca, prin 2012 m-a mai injurat, tot pe drumul spre casa, pe langa Patriarhie, dar l-am ignorat). Totul s-a terminat cu o frumoasa coabitare politist-revolutionar, doamna politist oferindu-se chiar sa il plimbe cu masina, mai in gluma, mai in serios.”
Nu știu ce crede ministrul liberal de Interne Radu Stroe despre comportamentul polițiștilor pentru că Radu Stroe aproape că nu există ca ministru, darmite să mai și fie un ministru bun. Dar, dacă vrea să îl mai considerăm un ministru dintr-o țară democratică, ar trebui să ia urgent măsuri pentru ca acei polițiști să conștientizeze că cetățeanul (fie jurnalist au ba) trebuie protejat în fața unui agresor.
Ponta amenință că rupe USL dacă SRS mai rămîne în PNL (sursa). Iar SRS nu numai că rămîne în PNL, dar aruncă și acuze grele înspre PSD: că nu respectă promisiunile din campanie, că mușamalizează interceptări ilegale și altele. Totul s-a întîmplat azi, pe B1 TV, la Butonul de panică.
BMW-ul ăsta X3 din pozele de mai jos era parcat azi în fața Ministerului Sănătății. Cică e „autospecială”. Oferită, pare, de Automobile Bavaria (nu-mi dau seama dacă pe bani au ba). M-am uitat și înăuntru, nu are nimic de „autospecială”, e un BMW X3 ca oricare altul, nu are nici o sculă medicală înăuntru, nu are tărgi, nu are aparatură, nu are nici măcar un stetoscop. Dar e roșu-galbenă și scrie, mare, „SMURD” pe ea. V-ați prins, e mașină de cărat poponețul vreunui șef, nu de intervenit la accidente, cazuri medicale etc. O fi bine, o fi rău? Mie mi s-a părut cam mult, recunosc. Dacă a plătit cineva ceva pe BMW-ul ăsta, mă gîndesc că un Duster era mult mai ieftin (dacă tot e de cărat vreun șef și nu pacienți).
Ce nu am înțeles, însă, e ce treabă are Deltamed cu mașinoiul. Cum, care Deltamed? Ăsta.
Peste o știre interesantă de ieri s-a trecut fără prea multe comentarii. E știrea care spune că Traian Băsescu s-a întîlnit cu cei propuși de Ponta & Cazanciuc (și avizați pozitiv in corpore de CSM) pentru șefiile de parchete (PG, DIICOT, DNA). Întîlnirile, mai zice știrea cu pricina, ar fi avut rol evaluator: președintele a dorit să facă o analiză personală a procurorilor pe care urmează să-i numească sau nu ca șefi de parchete (sursa).
Mă miră că nu am văzut critici la adresa președintelui, pe următorul raționament: păi, dacă i-a evaluat și avizat deja CSM, de ce mai face asta și președintele? Desigur, aceste critici, chiar dacă nu au fost făcute publice, există. Dar chiar și dacă nu ar fi un proces de intenție, întrebarea rămîne și e legitimă: de ce a ales Traian Băsescu să-i evalueze și personal pe procurori? Răspunsul e unul simplu: președintele nu are încredere în CSM. Nu în chestiunea numirii șefilor de parchete, cel puțin.
De ce nu are președintele încredere în CSM? A spus-o tot Traian Băsescu, pe 4 aprilie, atunci cînd a explicat de ce a refuzat propunerile făcute de Mona Pivniceru (printre refuzuri, același mediocru Tiberiu Nițu, propus din nou de Ponta). Iată ce a spus atunci Băsescu: „Legea stabileste clar raspunderea unor politicieni: ministrul Justitiei si presedintele. Tocmai de aceea avizul CSM e consultativ, nu e obligatoriu, pentru ca in momentul in care a semnat decretul de numire pe functie presedintele isi asuma raspunderea pentru desemnare si nu are scuza „nu merge cu lupta impotriva coruptiei, dar daca asa a iesit din concurs….”. (…) Stia (Mona Pivniceru – n.m.) ca indiferent de avizul CSM voi respinge cei doi procurori, nu indeplineau un criteriu fundamental, asumarea raspunderii de catre ministru„. (sursa)
Așadar, Traian Băsescu e consecvent cu ce a spus acum o lună: PENTRU CĂ numirea procurorilor TREBUIE (conform legii) asumată de ministrul de Justiție și de președinte, președintele NU poate ține cont de evaluarea CSM (care, conform legii, nu-și asumă nimic, ci lucrează cu marfa clientului – iar cleintul e ministrul Justiției). Or, pe cale de consecință, dacă evaluarea CSM nu contează, președintele trebuie să-și facă propria evaluare, tocmai pentru că își asumă numirile.
Și mai e o declarație a lui Traian Băsescu, care tranșează definitiv problema: „In motivatie (cea de respingere a lui Irimie & Nițu – n.m.) am tinut cont de acest punct de vedere (netransparența procedurii și neasumarea de către Pivniceru – n.m.), nu de avizul CSM” (sursa)
Ceea ce, pe scurt, înseamnă două lucruri:
1. avizele date de CSM nu fac nici cît o ceapă degerată pentru președinte;
2. președintele poate să nu țină cont de unele avize pozitive ale CSM si să NU numească un procuror (Nițu, de exemplu, cel mai bizar dintre cei avizați pozitiv), dacă în urma evaluării personale reiese că omul nu poate fi „asumat”.
Pe 8 aprilie, scriam așa: „Azi a venit rîndul PNL, prin magnificul turnător la Securitate Sorin Roșca Stănescu. Cel care a inițiat demersurile ca în Senat să fie votată o hotărîre care permite înființarea “Comisiei de anchetă privind interceptările telefonice ale magistratului Corneliu Bârsan, judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, interceptat în baza unui mandat de siguranţă naţională”. Într-o fraternitate demnă de mafioții care luptă cu procurorii, peneliștii, pesediștii și pepedediștii au votat (103 “pentru”, 15 “împotrivă” și 9 abțineri) înființarea comisiei de anchetă. Nu e foarte clar ce ar trebui să facă această comisie de anchetă, dar e evident că ar trebui să chestioneze interceptările telefonice ale judecătorului CEDO Bârsan, ar trebui să cheme la ordine procurorii de caz (de la DNA), ar trebui să-i ia la întrebări pe judecătorii (de la Înalta Curte de Casație și Justiție) care au acordat mandatele de interceptare. Cu alte cuvinte, puterea legislativă (reprezentată de turnătorul penal SRS) ar lua la rost puterea judecătorească (reprezentată de procurorii DNA și judecătorii ÎCCJ). Pentru uzul lui Crin Antonescu: asta e încălcarea separației democratice a puterilor în stat și constituie un caz grav de neconstituționalitate”. (sursa)
Azi, la o lună și o săptămînă de la acel text, comisia asta de anchetă are o ședință. Nu se știe unde, nu se știe ce se discută. Senatul, în marea lui transparență, nu a comunicat nimic despre asta: nici locul de desfășurare, nici componența comisiei, nici subiectele de discutat, nici dacă sînt invitați la audieri. Nimic. Firește, presă ioc.
Așadar, Crin Antonescu: se poate să nu mai ascundeți prin Senat tot felul de turnători la Securitate care încalcă flagrant Constituția? Iar dacă tot o încalcă, măcar să fie cu public, să știm și noi ce fac aleșii neamului cu majoritatea aia de 70%.
După ce a plătit 760.000 euro către Inspectoratul de Stat în Construcții, Adrian Năstase vrea să-și repereze onoarea: a dat în judecată ISC (sursa). Acum cîteva luni, avocatul lui Năstase, Ion Cazacu, a spus pentru B1 TV că Năstase a luat banii cu împrumut, pe baza unor contracte încheiate la notariat. Și am o curiozitate: cine or fi fost altruiștii care l-au creditat pe Năstase? Și pe ce perioadă? Dar dobînda, cît e dobînda?
M-am săturat pînă peste cap de ipocrizia unora și altora care își rup hainele de pe ei că Nițu, Bica, x, y etc nu merită să fie șefi de parchete. Da, confirm, NU merită: unii sînt mediocri, alții sînt gri la CV și integritate. Dar ăștia pe care tocmai i-am enumerat au ajuns acum aproape să fie numiți la șefia PG, DNA, DIICOT etc pentru că au susținerea colegilor lor, ăia rupți din soare, din sistem. Vorbim de o COMPLICITATE de căcat, toxică, care corupe tot. Iar majoritatea celor din Justiție care se dau fecioare sînt la fel de gri spre negri. În contextul ăsta minunat, mă întreb:
1. de ce dracu’ stă dosarul lui Dragnea de peste 8 (opt) luni la DNA cu urmărirea penală începută? Că nu e un dosar așa complicat, probe sînt cu basculantele. Ok, am înțeles, toată lumea se întreabă ce va face Kovesi cu dosarul, după ce va fi numită. Ok, o să vedem ce va face Kovesi, dar acum la DNA nu e Kovesi șefă, sînt alții. Acum e șef interimar Nistor Călin, înaintea lui a fost adjuncta lui Morar. Niște explicații, aici;
2. e sau nu Oana Schmidt Hăineală șantajabilă? În ianuarie 2012, exact asta se întreba Ondine Gherguț (România liberă): „Cea mai mare parte a activităţii de procuror ( 2004-2007) Oana Hăineală şi-a desfaşurat-o la Parchetele din Bacău, fiind specializată pe spălari de bani. Nu se cunosc rechizitorii deosebite de trimitere in judecată, de notorietate fiind doar achitarea fostului prim-procuror Stelian Olteanu de la Parchetul tribunalului Neamţ, arestat preventiv de secţia Militară din DNA. Olteanu a fost acuzat pentru falsificări de acte şi pentru folosirea abuzivă a ştampilei Parchetului cu scopul de a obţine retrocedarea pădurii de pe muntele Dămoc, defrişată ulterior. În acest dosar, atât prim-procurorul Olteanu, cât şi judecătorii şi poliţiştii implicaţi în retrocedări şi-au recunoscut faptele, dând detalii în declaraţiile făcute în faţa procurorilor militari anticorupţie. După schimbarea competenţelor, dosarul a ajuns la secţia civilă, instrumentarea fiind continuată de Oana Hăineală. Dosarul s-a soldat cu achitarea prim procurorului Olteanu, care a fost ulterior despagubit cu suma de circa 5 miliarde de lei vechi prin semnătura fostului procuror general adjunct al Romăniei, controversatul Marcel Sâmpetru,în prezent consiler al fostului vicepreşedinte CSM George Bălan” (sursa).
Pe scurt: cînd era procuror la Bacău, Hăineală a fost adusă, în mandatul de procuror general al lui Ilie Botoș, pentru numai patru luni și jumătate la Parchetul General ca să spele un procuror corupt. Iar Hăineală a prestat. Apoi s-a întors la Bacău, dar ca șefă: prim-procuror la Parchetul de pe lîngă Tribunalul Bacău.
Deci: Hăineală a spălat corupți din magistratură și apoi a fost recompensată cu funcția de șefă? Că, al dracului coincidență, așa pare.
În concluzie: Nițu și ăilalți nu-ș de pus șefi la parchete, e corect. Dar nu mi-i mai lăudați pe ăilalți, complici la carierele lui Nițu & comp. Sînt toți la fel.
P.S. Daniel Morar este, cu adevărat, singurul procuror dintre cei de la vîrf care nu a vînat funcții și care a înțeles să-și facă meseria, cu adevărat.
Două dintre găselnițele de pradă ale lui Ponta în a doua lui descălecare la Palatul Victoria (post 9 decembrie 2012) au fost DPIIS (Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine), condus de Dan Șova, și Departamentul pentru Energie, condus de Constantin Niță. Șova și Niță sînt ambii pesediști, desigur, și au rolul unor terminatori de Fenechiu, respectiv Vosganian.
DPIIS-ul lui Șova este una din cele mai eficiente scule pontace de controlat bugetul de investiții al României. Pînă acum nici o săptămînă, asupra DPIIS domnea o beznă grea, o lipsă de transparență la fel de nord-coreeană pe cît suna și porecla DPIIS: „ministerul marilor proiecte naționale”. La vreo cinci luni după ce a început să funcționeze, „ministerul” lui Șova a căpătat și o interfață publică (vezi aici). Ceea ce nu s-a întîmplat, încă, cu Departamentul pentru Energie al lui Niță. Care nu există decît prin augusta figură a ministrului delegat de pe site-ul Guvernului (aici). Totuși, în vreo două zile, Departamentul pentru Energie ar trebui să devină autonom și independent de Ministerul Economiei condus de Vosganian (sursa). Cu ocazia asta, poate, și-o clăti și românul plătitor de taxe și impozite ochii și neuronii cu niște informații publice despre activitatea lui Niță. Nu, domnule premier Victor Ponta?