Botiș, acest Nelu al Guvernului României, și-a dat demisia. Să fie primită și să-l ierte Doamne-Doamne, mai ales dacă nu l-ar ierta DNA. Care chiar nu are ce să ierte: conflictul de interese e clar și penal. Un alt Nelu, însă, Oltean pe numele lui, e mai departe la butoane. El, bistrițeanul cu mustață și obrajii supți, a fost în tot timpul ăsta adevăratul Nelu din spatele lui Nelu. El, Oltean, l-a ghidonat pe Botiș, i-a dat foncție, l-a sfătuit de bine în afaceri și în politică, i-a spus cînd să respire și cînd să facă pe mortul. Despre asta-i vorba: în spatele tuturor Neilor e întotdeauna un Nelu ceva mai deștept și mai pervers. Iar Nelul ăsta esențial nu moare niciodată. Matrix, frate!
Uncategorized
Un băiat hrănit de răposatul Mușetescu la AVAS (sau APAPS, cum îi zicea pe vremuri) și refugiat acum, ca un șobolan, în silozurile de rahat de la Antene, unde papă niște miuțe bune de euroi lunar, stă în locul unei familii care mănîncă de pe jos. Stă, adică, într-un apartament social, proprietate a Primăriei Capitalei, și plătește o chirie lunară de 130 RON. Deci, abia vreo 30 EUR din cele cîteva mii pe care i le bagă-n buzunar Felix. Despre cît de bolnav trebuie să fii să faci așa ceva, cînd sînt pline canalele Bucureștiului de aurolaci, dați-vă voi cu părerea, după ce citiți povestea incredibilă a domeniului ciutăcesc de la Primărie.
Cît despre colegii de siloz ai șobolanului, iată reacția lor: ne-au înjurat copios acum vreo oră, sub pretextul că-i plîng de milă TVR-ului care ne plătește emisiunea indecentă „Rîdem pînă la capăt”, produsă de revista Kamikaze și difuzată de TVR 2. TVR, însă, plătește doar niște mărunțiș pentru primele ediții ale emisiunii, mult sub costurile de producție. De fapt, „Rîdem pînă la capăt” se face pe banii revistei Kamikaze și ai unor sponsori. Deci, dragi rozătoare de la Antene, vă rog să șobolăniți la alte mese.
P.S. Alt coleg de siloz al ciutacului, mai musculos, a dus lupta mai departe.
P.P.S. Ciutacu s-a exprimat: nu e vina lui că trăiește cu cîteva mii de euro pe lună, dar plătește abia 30 de euro (tot lunar) pe un apartament social, ci a Primăriei, care nu vrea, a dracului instituție, să-i ia bani mai mulți. Am zis că e bolnav? O mai zic o dată.
Botiș. Nelu Botiș. Mă înnebunesc după numele mici, mici, dar trecute în buletin. Îl cheamă Nelu. Ioan Nelu. Dacă nu-ți place serios, biblic, Ioan, o dai neaoș, pe românește: îi zici Nelu. Deja simți că te-ai împrietenit cu el. Parcă îl simți că, dacă-i propui ceva, un pișcot, un firfirel, pune bot(iș)ul. Iar dacă în loc de pișcot e un program european, ceva, un firfirel de la Guvern, unde e el, Nelu, ministru, atunci își bagă și nevasta. Și face pișcotăreala, firfireala, acasă la el. Că el e ardelean cinstit, nu se ascunde, ca alții, după interpuși și off shore-uri. Și-l mai cheamă și Nelu: seriozitate ardelenească și pișcotăreală din fibra cea mai autentică a românului, în același buletin.
Pe scurt, Nelu Botiș e un țăran de la oraș, din Ardeal, făcut pentru lucruri mici. Moale ca bivolul și inteligent ca boul. Dar reflectează. Cogitează. Deci există. El e Nelu.
Mona Pivniceru, femeia jude de la Înalta Curte, a intrat într-o după-amiază cu o ținută în casa lui Mișu Vlasov de la Camera de Comerț și a ieșit a doua zi dimineață în altă ținută. Ca de la ea de acasă. Sau ca de la Vlasov de acasă, tot aia. Amănunte și poze, aici. Filajul s-a întîmplat în ianuarie, dar obiceiul locativ al madamei Pivniceru era mult mai vechi.
La trei luni după, în revista Florianei Jucan, Pivniceru zice așa: „Eu mă duceam să îi hrănesc mâţa şi pe cei doi bichoni, că Mişu era plecat la Viena, sau nu ştiu pe unde, şi ăia au zis că locuiesc acolo” (interviul complet). Aha! Cred că mîța aia, în cîrdășie cu bișonii, i-au sfîșiat hainele Monei P., apoi au și făcut treabă mică, respectiv mare, pe ele, deci așa se explică de ce madam magistrat a trebuit să iasă, a doua zi dimineața, cu alte haine. Pe care nu le cărase cu ea în după-amiaza zilei anterioare. Deci, hainele de dimineață erau deja acolo. Unde Mona P. nu locuiește, doar se duce să dea de mîncare menajeriei lui Vlasov.
1. cioran, -că, ciorani, -ce s. m., s. f. 1. țigan. 2. hoț. 3. individ zgârcit. 4. (deț.) deținut care refuză să-și împartă pachetul de alimente cu vecinii de celulă. (de aici);
2. a se ciorăni (cf. argoului) = a se țigăni, a face o hoție, a se zgîrci;
3. Paleologu zice că a avut prea mic mandatul în 2009 ca să cumpere manuscrisele, deci s-a ciorănit din cauze obiective, Kelemen spune că n-a știut de licitația de la Paris, deci s-a ciorănit din motive la fel de obiective;
4. ambii omit niște informații, dacă mă întrebați pe mine:
– Paleologu nu spune cînd a primit oferta să cumpere manuscrisele, în 2009. În ce lună, mai precis, ca să ne dăm seama dacă ar fi avut timp au ba să le achiziționeze pînă în decembrie, același an, cînd a ieșit din mandat. Și nici reporterii Adevărului n-au fost din cale-afară de curioși să afle, au părut mai preocupați să-i tragă o zmetie lui Kelemen;
– Kelemen, pe de altă parte, îl acuză pe Paleologu, dar nu explică de ce, din decembrie 2009 încoace (deși știa că Ministerului Culturii i se făcuse o ofertă de preluare a manuscriselor, FĂRĂ licitație), nu a făcut nimic. Iar reporterii Agerpres, citați de Hotnews.ro, nu au fost nici ei prea interesați să întrebe.
Priviți poza atașată acestui articol. Îl recunoașteți pe nenea în costum care se joacă de-a vatmanul? Nu, nu este chiar vatman, ci primar. De Arad. Îi zice Falcă. Un fel de rudă prin alianță cu un președinte de țară. Și un fel de politician, tot prin alianță, cu o ministră de la Turism, de obicei blondă. Zilele trecute, o doamnă ceva mai brunetă și mai aspră la telegenie și fotogenie (cunoscută și ca posesoarea unor chiloței infantili vizionați de același președinte invocat mai sus) a făcut o vizită la întreprinderea privată care fabrică tramvaiele alea roșii, frumoase, în care s-a pozat Falcă. Iar întreprinderea asta de tramvaie roșii tocmai a încheiat un parteneriat cu RATB, instituție condusă de un băiat simplu, Criț, de la PDL sectorul 6, organizația-mamă a ministresei blonde la Turism. Despre care parteneriat mîrlănesc cu șpagă inclusă s-a povestit aici.
Concluzie n-am, da’ nu-i așa că lui Falcă îi vine bine ca vatman?
În țara asta unde, din punct de vedere al managementului cultural, încă ne ștergem mucii cu mîneca halatului purtat de femeia de serviciu care dă cu mătura prin vreo casă memorială uitată, s-a produs oareșce rumoare în ultimele ore în legătură cu niscaiva manuscrise ale lui Cioran. Scoase la licitație la Paris și neinteresante pentru mămuca țărișoară a lui Emil din Rășinari, care nu s-a prezentat la licitație decît prin noua șefă portocalie a BCU, Mireille Rădoi. Domnia sa, însă, înarmată doar cu un prenume franțuzesc, a pierdut pe limba în care a scris musiu Sioran în fața unui român ceva mai obișnuit cu banii, George Brăiloiu.
Știu, pînă acum n-ați înțeles ce treabă are Mîndruță (da, ăla care scria în Dilema veche pînă s-a supărat Pleșu pe el și l-a dat afară, după ce l-au pozat paparații într-un exercițiu ratat de pupat prin porumbi cu o domniță și care, apoi, de nervi, s-a apucat de făcut glume proaste pe bază de apă chioară în piscinuțe gonflabile la TV) cu Cioran. Ei bine, dacă George Brăiloiu chiar a cumpărat manuscrisele lui Cioran, toată publicitatea cu care se va alege de acum înainte îi va fi organizată de Mîndruță, omul de PR și mici combinații cu presa al lui Brăiloiu. Eu, deci, v-am avertizat: dacă îl vedeți pe Cioran la Antena 2, eventual în chiloți și cu șampon pe cap, să știți că e mîna lui Mîndruță.
22 februarie 2011. Elena Udrea: „Nu vreau să discut despre nume (de nou premier – n.r.), dar pentru relansarea economică trebuie ca cetăţenii să aibă încredere în Guvern. Iar în actualul Cabinet nu există încredere!” (sursa)
6 aprilie 2011. Elena Udrea: „Practic, avem premierul Boc în funcţie şi nu există nici o discuţie despre înlocuirea acestuia, o discuţie cu argumente şi serioasă şi actuală. La momentul acesta, nu există o dezbatere în interiorul partidului legată de schimbarea premierului” (sursa)
P.S. Altfel, Boc se pare că va face cum preziceam: stă pînă după Congres.