UPDATE 23 februarie: un prieten ceva mai la curent cu legile decît mine mi-a trimis o completare pe care o redau întocmai: „ce e si mai grav e ca nici juridic n-are dreptate (Kovesi – n.m.) si ca exista hotarari judecatoresti prin care se confisca bunuri de la terti. printr-o actiune pauliana (revocatorie) – un tip de actiune in civil – se constata ca de fapt bunurile au fost puse de forma pe numele bunicutei si instanta constata ca ele apartin de fapt inculpatului. nu e nimic special in actiunea asta. apoi instanta penala confisca. simplu”
Cităm: „Dacă un inculpat a cumpărat mai multe proprietăţi pe numele unei bunicuţe, nu ai ce face. Bunicuţa nu e funcţionar public, nu are declaraţii de avere şi nu îi poţi cere să dovedească de unde a avut bani de vile. Este protejată de prezumţia de care v-am vorbit anterior. Până nu se modifică Constituţia, nu avem ce face, nu poate fi promovată nicio lege care să îl oblige pe cel anchetat să dovedească faptul că banii provin dintr-o sursă licită. Trebuie ca procurorul să dovedească faptul că banii provin din săvârşirea unei infracţiuni”.
Declarațiile îi aparțin Laurei Codruța Kovesi, procuror general al României și au fost date cotidianului Gândul, în contextul arestării mai multor vameși și polițiști de frontieră pentru primire de mită.
Juridic, ce spune Kovesi este corect. Din punct de vedere al mesajului public transmis, însă, procurorul general a făcut o gafă incalificabilă. Să afirmi public, răspicat, fără nuanță, că orice corupt din România își poate camufla averea ilicită pe numele bunicuței echivalează cu un NUP cît tine de mare. Iar cînd tu ai aproape doi metri înălțime, NUP-ul e suficient de mare și de vizibil, de încurajator, de dătător de speranță pentru bieții bogați fără avere personală.
În al doilea rînd, vorbele Laurei Codruța Kovesi sînt perfect egale cu o capitulare profesională fatalistă demnă de „Miorița”: deci, da, la apus de soare, vin corupții să mă omoare, deși au dosare multe și averi mai corupte, da’ eu, Laurica, în loc să mă ridic (circa doi metri, cum ziceam) de pe scaun și să mă arunc pe ei, ca o leoaică neîmblînzită (doar sînt procuror general, ce anticorupția mă-sii!), îmi pun un ziar pe cap și dau declarații defetiste că n-am cu ce.
Mi-ar fi plăcut ca atitudinea procurorului general să fie măcar combativă, dacă nu încrezătoare. Să fi spus Kovesi, de exemplu, că ar interesa-o o colaborare cu ANAF (care, cică, se apucă de impozitat averile nejustificate; da, sigur, ce ar vrea ANAF e o tîmpenie, dar niște date utile pentru un procuror ar cam fi de scos din tîmpenia asta, ca să nu mai spun că, pînă la confiscarea pe care și-ar dori-o, la modul foarte virtual, Kovesi, ar mai fi și niște potențiale dosare de spălare de bani care s-ar putea întocmi, de ce nu?). Sau cu ANI, că tot are lege nouă de funcționare, după coma indusă de Curtea Constituțională anul trecut.
Dar nu, nene, Kovesi nu are soluții și gata. Nu se poate! E imposibil! Să luăm șpagă și să ne rugăm să mai avem bunicuțe în viață, pe numele cărora să punem banii, procurorul general al României tocmai ne-a confirmat că asta e cea mai simplă și la îndemînă soluție să furăm legal. Mulțumim, Codruța! Nu știm ce ne-am face fără tine! Mă rog, știm, dar ne e rușine de rușinea ta să zicem. Da’ uite că zicem, totuși: ne-am face mai cinstiți.
Uncategorized
Nu mă întrebam ce mai face Manuela Mitrea, dar am primit un răspuns: face legi împotriva fumatului. Cel puțin împotriva fumatului în restaurante și baruri. Iar dacă vă întrebați de ce face ea astfel de legi, o să vă lămurească Miron, manivelu’ ei legal din certificatul de căsătorie. Care s-a lăsat de fumat tutun cules, uscat și mărunțit, apoi băgat cu forța într-o foiță, și s-a apucat de pufăit niște penibilități electrice pe bază de apă chioară cu aromă de tutun. Chiar în Parlament.
Pe principiul ăsta conjugal, adică „la bine și la rău pînă cînd moartea vasodilatării ne va despărți”, Manuela (ce nume predestinat, fie vorba între noi) se va apuca să facă legi și pentru compensarea cheltuielilor cu Viagra. Păi, nu? Proiectul ăsta de lege nu există încă, desigur, dar e mai bine să te gîndești dinainte la ce urmează după actualul mandat de parlamentar.
P.S. Dacă nu știți mai nimic despre Manuela, vă amintesc eu că ea e cea pe care, printr-un mic viol manual la adresa legii, a făcut-o Stănoiu notar fără examen. Detalii, aici.
Nici nu știu cum să încep, sînt distrus, ființa mea e decimată, vorba lui Cătălin Voicu, de cînd am aflat că unul din pilonii oengismului românesc s-a retras în munți, ca să mediteze. Mai prozaic, Codru Vrabie, că despre el e vorba, a decis să nu mai facă parte din structura de conducere a Asociației Române pentru Transparență (ceea ce ART-iștii numesc, de fapt, „Transparency România” – o denumire frauduloasă, cînd corect e, poate mă repet, „Asociația Română pentru Transparență”; dar să nu ne împiedicăm în detalii). În biletul de adio lăsat posterității pe yahoo.groups, după ce s-a sinucis ca oengist, Codru ne spune că a făcut-o din cauza lui Victor Alistar. Cităm: „draga Victor, datorita afilierii noastre comune la TI, interventia ta telefonica de mai devreme, la a3, imi diminueaza capacitatea de-a reprezenta eficient interesele organizatiilor societatii civile in CNI…Â pacat :(Â in urmatoarele zile, imi voi evalua optiunile si voi anunta cum cred ca pot solutiona problema reprezentarii eficiente…Â o zi buna, tuturor! –Codru”. Iar rezultatul e sfîșietor de-a dreptul: „dragi colegi, am reflectat, am evaluat, am decis si-am actionat…Â ieri, 17 feb, la 2 zile dupa ce-am implinit 9 ani de activitate in cadrul TI-Romania, mi-am prezentat demisia din consiliul director si mi-am suspendat calitatea de membru al asociatiei…Â va doresc un weekend placut! –Codru” (mesajele originale, aici).
Vasăzică, Codru Vrabie nu poate reprezenta oengismul românesc în Consiliul Național de Integritate pentru că-l încurcă tocmai calitatea de oengist. Păi, dacă s-a suspendat ca oengist, cum mai poate fi reprezentant al oengiștilor în CNI? Sau mai e oengist și-n altă parte?
Dar, mai nasol, pe Codru Vrabie nu-l deranjează calitatea de oengist, de fapt, ci calitatea de membru al ART și, chiar mai tare, alăturarea de guru-ul ART, Victor Alistar. Care Alistar face declarații la TV și-l jenează pe Vrabie. Cum anume, Vrabie nu a precizat, dar e cert că suficient de grav încît să se retragă din ART.
Să fie vorba, cumva, de conflict de interese? Păi, dacă da, Vrabie și-a dat seama după cam trei ani în CNI că e în conflict de interese? Sau, pînă acum, nu l-a deranjat, dar i s-a întărit fibra morală între timp?
Ori nu e vorba de conflict de interese? Dar, atunci, despre ce e vorba? O fi aflat, cumva, Vrabie că Alistar e cercetat penal și dat afară din CSM, unde intrase cu votul Senatului, deși e incompatibil definitiv? Și, deci, în situația asta, Vrabie consideră că e imoral să mai fie asociat cu Alistar? Păi, dacă de asta e vorba, îi amintesc că Alistar a fost declarat incompatibil în iulie 2009 și tot cam de pe atunci e și cercetat penal.
Deci? Ziceți, dragă Vrabie, de ce vă delimitați de omul care v-a întins o mînă caldă cu euroi de la societatea civilă? Nu vă e rușine să-l renegați taman pe binefăcătorul dumneavoastră, pe omul pentru care ați cerut documente ale Agenției Naționale de Integritate cînd era cercetat pentru incompatibilitate și domnia voastră augustă erați membru în CNI, ca și acum?
„Decît” întreb, desigur, nu cred că veți și răspunde public. După cum am auzit recent de la un coleg al dumneavoastră de crez și de euroi, reprezentați „interesul public”, deci musai că înarmat cu așa ideal sacrosanct nu aveți cum să vă scoborîți la astfel de fleacuri.
Totuși: ce v-a făcut, dom’le, Alistar de vă e rușine cu el, mai nou? Fiți sincer, fiți transparent, nu vă jenați. Forța oengismului fie cu dvs!
Azi, viceguvernatorul Popa a ieșit din joc. Tot pe surse. Adică exact ca atunci cînd intrase. Fac, deci, un apel la aceste surse să nu se mai comporte ca niște (informații) scurse intenționat confuz, să se întîlnească toate la un loc și să se decidă în legătură cu ce zic prin presă. Da, surselor? Că e deja week end și poate ne pregătim și noi să ne decuplăm de la laptop-uri și fluxuri de știri, da?
Astăzi, pe site-ul publicației de umor vesel și investigații triste Kamikaze a apărut un text despre Vasile Blaga, fiica lui, soțul fiicei lui și un prieten. Tot al lui Blaga. Textul se găsește aici, vi-l recomand, dar numai dacă mai aveți bani pînă la salariu și nu ați trecut deja la luat împrumuturi.
Acum o săptămînă, apărea în aceeași revistă un text despre Elena Udrea, soțul ei, cumnatul soțului ei și niște prieteni. Tot ai soțului ei. Textul poate fi savurat pînă la ultimul distonocalm aici, vi-l recomand și pe ăsta, dar numai dacă nu suferiți de vreo boală care vă face pasibili de internare.
Așa că, vă rog eu, înjurați nuanțat și echilibrat, din ambele tabere. Hai, că puteți!
În atenția tuturor celor care stau cu sufletul la gura în timp ce vizionează întîmplările telenovelistice dintre don Băsencio și sclava Emilsaura: pică, dom’le! Deci, Boc pică. Sau se pică pe el, el pe el, cum vreți. Da’ nu chiar azi, mai puneți și voi mîna pe un blog dacă vreți să aflați exact cînd.
Ursu. Adrian Ursu. Pe acest fost jurnalist îl apropie de Vîntu nu numai banii, ci și niscaiva afecțiuni cardiace. Și aceeași agendă politică și de interese. Că așa e la mogul. Tocmai din motivul ăsta, SOV și Ghiță și-au turnat lături în cap și și-au dat cu reflectoare și promptere la gioale de s-au zguduit studiourile. Pentru că, mai întîi, Vîntu și-a forțat tupeul și l-a aburcat pe Ursu în scaunul de director editorial. Ceea ce, pentru Ghiță, echivala cu o emasculare pe banii lui. Dar ploieșteanul a revenit în joc cu un slam dunk de manual și l-a trimis în tribune pe Ursu.
Azi, SOV a confirmat hîrjonelile cu Ghiță:
„Petrisor Obae: Sebastian Ghita a declarat ca a avut momente in care ati avut schimburi de pareri opuse. E adevarat?
Săptămîna trecută, o gravă împerechere contra firii s-a produs între niște oengiști farisei și niște sindicaliști antamați de SOV. Mai exact, ONG-urile Transparency International România | Asociația Română pentru Transparență, Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC), Centrul de Asistență pentru Organizații Neguvernamentale (CENTRAS), Asociația Pro Democrația (APD), Agenția de Monitorizare a Presei – ActiveWatch, Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), Centrul pentru Resurse Juridice (CRJ) și Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind au semnat un document împreună cu sindicatele următoare: Confederaţia Sindicală Naţională MERIDIAN, Confederaţia Naţională Sindicală „Cartel ALFA” și Blocul Naţional Sindical (BNS). Documentul, care poate fi găsit aici, este menit să înjure decizia de scoatere a lui Victor Alistar din CSM.
Este evident că e dreptul oricui să înjure orice. Iar oengiștii români știu asta foarte bine, din moment ce există și sînt foarte vocali. Nu? Că, dacă n-ar fi voie, i-ar alerga miliția pe stradă să-i bage la beci. Dar asta nu se întîmplă, nu-i așa?
Este, iarăși, evident că oengiștii se pot asocia cu oricine, într-o democrație e permis (ba chiar încurajat) acest act.
Dar, ca oengiștii care se pretind liberi de orice influențe mogulești și politice să se asocieze într-un demers public tocmai cu lacheii mogulilor (sau nu știți nimic despre ce făcea Dumitru Costin pe la Realitatea, dragi activiști civili?), care sînt, în același timp, și lachei politici (sau n-ați auzit niciodată, oengiștilor, de colaborarea BNS – PSD?), este vomitiv.
Cum vomitiv este că, în aceste momente grele pentru sindicaliști, oengiștii nu întorc și cealaltă fesă către public, prin semnarea unui document de sprijin pentru Maricii, Costinii și Petcii țării. Să fie reciprocitate, zic.
P.S. Abia ce-am terminat de scris postul ăsta, că Alistar s-a și executat, în direct la Antena 3: a opinat că ANI nu are credibilitate, deci să o lase mai moale cu verificarea sindicaliștilor. Mă scuzați, lipsesc un pic, mă duc să vomit cele două cafele băute deja. Promit să vomit și prînzul.
Să mă citez, dintr-un post de luni, 14 februarie 2011: „își face cineva iluzii că un Boc rămas fără funcția de premier ar mai conta în PDL într-atît încît să devină și președinte al partidului? (…) Cum, ziceți că nu are sens? Mda, așa mă gîndeam și eu. Și, atunci, ce sens are porcăria asta cu premierul independent? Pe cine ajută acest guvern debranșat, la cap, de politică? Și ce șanse are el să existe, întîi de toate?”.
Bon. Să mă mai citez o dată, dar dintr-un post de marți, 15 februarie 2011: „De ce, bocule, unde pleci? Un’ te duci tu, măi? Ce crezi tu că ți se va întîmpla bun în PDL?”.
Bon încă o dată, deci. Azi e miercuri, 16 februarie 2011, și Boc n-a plecat nicăieri, a rămas la fel de premier ca și ieri, și alaltăieri, și la fel ca în ultimii doi ani și ceva. Și va mai rămîne o vreme. Vorba poetului: un an, un timp, un anotimp. Sigur, el speră că nu un anotimp de iarnă, că ăsta se termină în nici două săptămîni.