Printr-un raționament absolut logic de mare rafinament și fără fisură, am reușit să aflu ce este în spatele conspirației mondiale care a făcut ca americanii să ceară spionilor lor pripășiți din ambasada de la București datele biometrice ale politicienilor români. Deci, să o luăm încetul cu încetul. Mai întîi, a apărut informația că americanii îi spionează pe oficialii ONU. Și lumea s-a crizat, a încremenit într-un spasm și i-a arătat cu degetul pe imperialiștii de peste ocean, nesătui de putere. Apoi, fără aparent nici o legătură, a apărut această bombă nucleară a spionajului modern: americanii, de parcă nu le-ar fi ajuns deja violul asupra intimității ONU (huo, bă, abuzatorilor!), vor să știe și ce înălțime, greutate și culoare de ochi au bocii și bășeștii noștri (datele biometrice, deci).
Nu sesizați nici o legătură între cele două întîmplări, nu? Ei bine, în exclusivitate mondială și mai tare decît WikiLeaks, iată despre ce e vorba: americanii nu au făcut, de fapt, spionaj la ONU, ci lobby logistic (dar numai DUPĂ ce au cerut datele biometrice ale bocului) pentru ca Boc să primească un piedestal la tribuna Națiunilor Unite!!! E, ați înțeles??? Deci nu era pentru ei, ci pentru copilaș, clar!
Uncategorized
Unic și nemaivăzut în istoria blogăritului: cînd nimeni nu mai credea că Universitatea Craiova o să cîștige campionatul (și pe bună dreptate, normal), m-am decis să fac ceva pentru cei care suferă pe chestia ăsta (că „din motivul ăsta” nu pot să spun: de cînd a ajuns poziția Craiovei pe la mijlocul clasamentului un „motiv” de ceva, orice?:). Uite, azi, de exemplu, sînt solidar cu colegul meu Mantzy, căruia îi transmit să nu se întristeze: oricum, e mai bun la blog decît la galerie. La posturile cu Paler, cel puțin, a nimerit-o. Uite, bă, Mantzy, posteritatea te confirmă: pițipoancele paleriene nici nu știe să scriază numele maestrului. Deci, cum se zice în galerie la voi, „ce atmosferăăă, creată de oooolteeeeni!”.
Citeam știrea asta cu astrobiologia care, practicată de NASA, ne va dovedi ceva (ceva anume, nu orice!) despre viața extraterestră. Și mi-am zis că NASA asta sigur vrea să candideze pentru un post pe acolo prin State – sau, cine știe, urmărește vreun scaun cu spătar înalt pe la ONU – , că prea-și face reclamă în ultima vreme (dacă „gaură neagră”, de exemplu, vă spune ceva). Și, m-am gîndit: în loc să dea banii pe frunze furate de pe net, de pe Pămînt, nu mai bine investește Elena Udrea într-o grădină cosmică ca la NASA ei acasă, cu găuri negre care se coc la începutul verii, cu straturi frumos plivite de pitice galbene și pitice albe, cu extratereștri chiar mai interesanți decît Nadia, Năstase, Hagi și Bute, care să se ocupe de stropit și smuls buruienile? Iar dacă o invită ochelariștii ăia de la NASA și la o conferință de presă de-ale lor, după aia poate Elena să candideze și la șefia filialei Alpha Centauri a PDL, că o s-o știe toți klingonienii, gorilienii, șerpilienii și romulanii Universului și o să o iubească. Sigur, o să aibă probleme în a o identifica ca soarele lor, avînd în vedere meleoardele de sori din Univers, dar măcar erecțiile o să fie, la toate speciile, la fel: ca a lui Baconschi.
Da, ce vedeți mai sus, adică un Ferrari 430, stă în garajul unui deputat. Din Parlamentul României, să ne înțelegem. Ce contează că omul trăiește numai din salariul de deputat, deși, teoretic, trebuie să plătească un leasing de măcar 10.000 de euro lunar pe mașina asta colosală?
P.S. Un indiciu despre cine e deputatul, aici.
Tocmai am încheiat (de citit) un text al Ioanei Lupea, care ne anunță că viitorul șef al PDL va fi Vasile Blaga sau un agreat al lui. Dacă vreți să vedeți argumentele alegerii, citiți textul. Oricum, ele nu-s politice, ci pragmatice. Pe scurt, Blaga va fi lider pentru că se are bine cu toată lumea, din toate partidele. Și cam atît. Eu m-am plictisit rău de placa asta cu Blaga care se are bine cu toți. Mai ales că nu am înțeles la ce mă ajută asta pe mine, un fraier care încă mai crede că Blaga e acolo ca să facă politică pentru bobor, nu pentru ginere și pentru prietenii de la Mediaș care-l împrumută cu sute de mii de euro. Deci: cine știe în ce constă geniul politic al lui Blaga să-mi spună și mie. Insist! Nu mă lăsați în neagra ignoranță, dau și eu un rachiu înainte de prînz cui mă ajută, buldogii știu de ce.
Are și PSD-ul blondele lui, chit că nu-s la fel de vizibile ca alea de la PDL. Dar, cu siguranță, sînt la fel de pragmatice. Uite, de exemplu, Manuela: spre deosebire de blonda PDL, bărbatul ei s-a oprit doar la postul de parlamentar după ce a trecut pe la cîrma Ministerului Transporturilor. Și, tot spre deosebire de noua șefă a PDL București, blonda din PSD își produce singură banii. Și nu e vorba decît de aproape un milion de lei anual, din activități notariale.
Azi e ziua ei. Îi urez la mulți ani și îmi cer scuze că m-am prins abia spre sfîrșitul zilei. Oricum, ea știe că mai fac greșeli în relația cu ea, deci nu va fi surprinsă că eram cît pe ce să uit de ziua ei. Pup!
… vă înșelați! Neah, avem om acolo! Și nu pe oricine. Iată-l:
Ultimul intrat pe lista selectă a ‘telectualilor cu portofoliu care se fac de băcănie în public este Teodor Baconschi. Care, sigur știți, a zis așa duminică, înainte să o voteze pe Elena Udrea la șefia PDL București: „Eu, Elena, sunt foarte bucuros sa lucrez cu tine. Trebuie sa faci eforturi monumentale ca sa nu cazi sub farmecul tau, in calitate de coleg. Esti inteligenta, esti frumoasa, esti tenace, ai anduranta la mediul general dezgustator al politicii romanesti si nu te deranjeaza vecinatatea oamenilor de valoare, ceea ce inseamna ca vei putea face cu oricine echipe de valoare si PDL are probabil nevoie de acest lucru.” (de aici)
Pentru un alt coleg ‘telectual al lui Baconschi, fostul ministru al Culturii Theodor Paleologu, sursa de excitație era alta. Un bărbat, de data asta. Să cităm iarăși: „Este foarte important să ne concentrăm pe munca de definire doctrinară, pentru că avem o problemă din cauza alianţei cu PSD (…) şi pentru că succesul nostru e în mare măsură datorat unei persoane, care e persoana preşedintelui. Tocmai de aceea e o mare provocare pentru noi să fim la înălţimea acestui noroc care a căzut peste noi. E o pleaşcă de care trebuie să fim conştienţi. Lucru acesta nu se mai întoarce aşa uşor, să ai pe un Băsescu care îţi ridică poporul şi te aduce la putere prin charisma lui. (…) Suntem unde suntem, în mare măsură graţie charismei unui lider politic care nu e etern şi căruia nu trebuie să-i tăiem noi craca de sub picioare.” (sursa)
Ceva mai puțin erotizant și erotizat, un alt fost ministru de Externe, liberalul Cioroianu, a făcut carieră cu prostiile pe care le-a spus. De la închisorile pentru mailați în Egipt la un „good point!” bine plasat regelui Juan Carlos al Spaniei și la un subtil „yes, of course!” pentru Condoleeza Rice, Adi Cioroianu a strîns o colecție frumușică (vezi aici).
Ultimii doi, din fericire pentru ei, nu prea mai au ocazia să se exprime oral ca politicieni, deci e de presupus că vor avea suficient timp să se gîndească la ce scriu, ca ‘telectuali. Dar Baconschi e abia la început. Iar Elena strălucește foarte tare ca s-o poată ignora.
Nu se poate, nene, ca în cîteva zile să dai de cîteva ori aceeași piesă răscunoscută. Nu că „Smoke on the water” sau nu mai știu ce de la Nirvana n-ar fi de ascultat, da’ parcă e prea simpl(ist)ă rețeta asta: dăm în heavy rotation oldies but goldies ca să atragem toți nostalgicii cu chelie, toți corporatiștii tunși din necesități de regulament intern și toate țațele care cred că rock-ul e un fel de lăbăreală dulceagă care îi dă coolness la personalitate, fată! Și, băi, ăia de la Rock FM, nu mai difuzați, băi, Status Quo cu eternul „In the army now”, că fac icter. Dacă m-aș lua după rețeta voastră, mîine aș putea să-mi fac și eu radio de rock. Dar mai bine nu, că e o rețetă de rahat.
P.S. M-am prins de ce sună așa nasol Rock FM: e exact ca Europa FM, doar că se ocupă numai de rock. Bașca, parcă au și un știrist luat de la Europa FM, ca să completeze impresia de asemănare.
Kamikaze a identificat o doamnă portocalie montată pe scaunul de șefă a BCU, printr-un concurs pe blat. Dar asta nu e tot. Citiți comentariile de aici și veți vedea o pasiune a dezbaterii cum mai rar se întîmplă în biblioteconomie:D. Aici În curînd, și un interviu cu doamna (mă rog, o tentativă, că doamna nu era pe continent)! Făcut de niște colegi de breaslă care nu au vrut să lase trecutul bibliotecarei neexplorat.