Specialiștii din "ministerul" lui Șova: șefuleți din PSD hrăniți din bacșișuri de la stat

cococi

Salutam, ieri, apariția website-ului DPIIS (Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine), „ministerul” lui Dan Șova. Un website slăbuț, cu date mai degrabă generale. Dar util măcar pentru că a postat și ceva declarații de avere. La o primă vedere, specialiștii în proiecte de infrastructură și investiții străine sînt ba funcționari moșteniți de pe la alte structuri din Guvern, ba niște superspecialiști de la PSD. După ce am consultat doar cîteva declarații am și dat de doi pesediști: unul foarte apropiat de sufletul lui Șova, venit tocmai de la Olt (cartierul general al lui Șova), care s-a remarcat la Corabia prin tot felul de afaceri bizare pînă în 2012, după care l-a făcut Șova secretar de stat la Ministerul Mediului (!). Înainte de asta, băiatul ăsta de la Olt (Cococi Toma-Longin îi zice) a lucrat la firma de avocatură pe care a deținut-o Șova acum o vreme și care acum se numește „Enescu, Panait, Pop și asociații”. Ca personalitatea lui Cococi să fie desăvîrșită, să spunem că specialistul lui Șova este și președinte PSD Corabia și vicepreședinte PSD Olt (declarația de avere a lui Cococi e aici, mai jos e o poză cu părțile esențiale din document).

Așa cum știm de la ultimul congres al PSD, însă, social-democrații au mare grijă de femei. Iar Șova nu face excepție. Tot la DPIIS-ul lui are un post de consilier și domnișoara Zoană Maria Gabriela. Tot din PSD, dar de la Pitești: președinte la organizația de femei, vice la PSD Pitești și membră în Consiliul Național al OFPSD. Și asta nu e tot: domnișoara Zoană ia niște bacșișuri bunicele de la stat, ca avocat. E vorba de niște zeci de mii de lei pe lună de la diverse instituții locale, de la Consiliul Județean Argeș pînă la școli (declarația ei de avere aici, o poză relevantă din document mai jos).

Read More

Da, e ok să fie confiscate autoturismele

Victor Ponta, premier al României, a opinat ieri că, în anumite cazuri, autoturismele (și motocicletele, parcă) ar trebui confiscate. Presupun că se referea la încălcări grave ale Codului Rutier și la accidente urîte, cu victime. Azi, Ponta a revenit, după un val de critici publice: există legislație europeană care permite confiscarea. Ceea ce e corect: în Elveția (și nu numai) se confiscă autoturisme implicate în cazuri de încălcare gravă a legislației rutiere. Nu mai spun că, din cînd în cînd, aflăm că nu știu ce fotbalist (Benzema e ultimul de care am aflat – amendă de 18.000 de euro pentru viteză) primește o amendă „galactică” prin Europa. Ba chiar se dau amenzi de un milion de euro (!!!), tot pentru viteză (în Elveția, de exemplu).
Nu mai vorbesc de cazuri ca al lui Huidu: la bordul unei hardughii Mercedes, a omorît trei oameni. Deci: să scăpăm de cocalarii cu mașini de zeci sau sute de mii de euro care omoară oameni, inclusiv prin a le suspenda pe viață permisul auto și prin a le confisca mașinile. E ok.
P.S. Problema lui Ponta e cu totul alta: chiar și atunci cînd spune lucruri bune, nu le face, aproape niciodată. Și mai e ceva: are un talent fenomenal de a umple agenda publică cu subiecte lipicioase la popor, dar mai puțin importante pentru bunăstarea aia iluzorie care a fost promisă în 2012.
P.P.S. Pînă la urmă, mașina poate fi și o armă. Și, așa cum obții permis de portarmă pe care poți să-l și pierzi dacă rănești sau omori oameni, așa poți să-ți pierzi mașina în aceleași condiții.

Read More

În atenția lui Ponta: consilierii "ministrului" Șova, milioane de lei din contracte cu statul

Ponta descoperă periodic că se fură de la stat. Nu știu cum dracu’ se face, da’ Ponta descoperă că se fură numai de către „ăilalți”. Vezi, de exemplu, și mega-măgăria de azi: deși poporul însetat de bunăstare și dreptate pînă la capăt aștepta bilanțul triumfalist al premierului minune, Ponta a dat-o cotită că nu i s-a încheiat guvernarea, deci nu are ce bilanț să prezinte, așa că să ne mulțumim cu ce mărgică a mai ouat Corpul lui de control la Complexul Energetic Oltenia. Adică un raport cu eventuale fraude (disponibil aici), dar fără prea multe informații în el, să nu ni se aplece (întreb și eu: unde dracu’ s-au dus sponsorizările alea de aproape 20 de milioane RON?). Și, chiar mai mișto, un raport care se referă la perioada 2010 – 2012, nu și la perioada de dinainte de 2010, cînd Dan Șova întorcea banii cu lopata de la Turceni, Rovinari și ce mai e pe acolo (sursa).
A propos de Dan Șova: la „ministerul” păcăliciului delegat pentru „proiecte naționale” (adică la DPIIS – Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine) lucrează pe un post de consilier un tip care se numește Iulian Onciu. Onciu era (nu știu dacă mai este) un fel de secretar pe la UNPR, ceea ce i-a adus în guvernele Boc și Ungureanu funcția de consilier la Seceratariatul General al Guvernului (unde nu știu ce mentă tradițional românească freca, în condițiile în care SGG e varză cu carne stricată). Dar, surpriză, așa un talent de viitor nu se făcea să rămînă pe afară, deci a fost preluat și de echipa Ponta la DPIIS, adică la „ministerul” lui Șova. Unde ce credeți că face Onciu? Ce făcea și pînă acum: are grijă ca firmele mă-sii (nu e glumă, chiar sînt firmele mamei lui, Rita Onciu) să facă niște milioane de lei noi prin contracte cu statul. Niște contracte în 2010, altele în 2011, dar și unele useliste, numai bune, în 2012.
Să mai spunem că Iulian Onciu este prieten la cataramă cu alt dorohoian din politică: Andrei Dolineaschi, deputat PSD și proaspăt secretar general al PSD, deci omul de încredere oarbă al lui Ponta. Atît de oarbă, încît l-a scăpat pe săracu’ premier de un leasing înrobitor la un Mitsubishi pe care nu-și mai permitea bietu’ doctor să-l plătească (sursa).

Read More

Știa Ponta, în 2000, de dosarul de spălare de bani Dana Năstase – mătușa Tamara?

ponta spalare bani

Conform CV-ului postat pe site-ul Camerei Deputaților, în 2000 și 2001 Ponta a ocupat funcția de „coordonator” al Biroului de Combatere a Spălării Banilor din Parchetul General (sursa).

Din poziția asta, Victor Ponta lucra îndeaproape cu Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB). Foarte îndeaproape. Acest ONPCSB, de altfel, este cel care a descoperit, în 2000, că în contul Danei Năstase intrau niște sute de mii de dolari de la o bătrînă fără venituri. Bătrîna se numea Tamara Cernîșov, mult mai cunoscută acum ca „mătușa Tamara”. Tot în 2000, procurorii DNA spun că „Melinescu (membru în conducerea ONPCSB în 2000, numit ulterior șef al instituției de premierul Adrian Năstase) si Nastase s-au intalnit in noiembrie 2000, primul (pe atunci membru al conducerii ONPCSB) informandu-l pe politician (pe atunci deputat) ca in cadrul ONPCSB exista in lucru un dosar privind depunerea de catre Dana Nastase a sumei de 400.000 de dolari intr-un cont deschis la banca Creditanstalt (devenita mai tarziu HVB Bank). Melinescu i-ar fi promis lui Nastase ca va bloca dosarul pana dupa alegeri, iar dupa numirea in functia de presedinte al ONPCSB ar fi sustras lucrarea respectiva, pe care i-ar fi inamnat-o lui Ristea Priboi, la acea data consilier al lui Adrian Nastase. De fata s-ar fi aflat si controversatul om de afaceri Genica Boerica, care apare ca martor al acuzarii” (sursa).
Dacă mă întrebați pe mine, e destul de puțin probabil ca ditamai dosarul de 400.000 USD să nu-i fi atras atenția procurorului din Parchetul General care se ocupa îndeaproape de ONPCSB. Judecînd, însă, după ce carieră în Guvern a avut Ponta după 2001, pot să înțeleg perfect de ce actualul premier a omis să se ocupe de dosarul fostului premier. Și pot să pricep și de ce actualul premier spunea, prin 2011, că e convins că Năstase e nevinovat în dosarul „mătușa Tamara” (sursa).
P.S. Mai sînt convins de un lucru: departamentul de monitorizare de știri al PSD va citi acest text și-l va informa pe Ponta că mă întreb dacă știa de dosarul „mătușa Tamara”; dar nu sînt deloc convins că Ponta va avea și o reacție (sau una care să nu fie la mișto).

Read More

Mici curiozități despre noile case ale lui Ponta

Un excelent articol din Gândul ne arată că Ponta a pus ceva deoparte pentru zile negre: niște case și niște conturi. Ce înțelept din partea premierului, zic. Foarte înțelept, chiar. Și ce mutare strategică: acum să desființeze cabinetul de avocatură, și nu în campania electorală, cînd ar fi aflat și poporul cît de social-democrat e Victor Viorel. Și știrea vine bine: în „minivacanța” de 1 mai & Paște, cînd lumea e cu micul, lumînarea și pasca în gît, nu cu ochii în ziare și pe TV.
Dar să revenim: ce o fi făcut cabinetul de avocatură al lui Ponta cu două apartamente? Erau pline de avocați? Se lucra acolo? Se făcea turism? Se cazau clienți? Mă întreb și eu, cu naivitate. Și cum au aterizat apartamentele astea, acum, direct în declarația de avere a premierului? Gratuit? Ca donație? În virtutea faptului că Ponta a deținut cabinetul?
Însă, cum ziceam, acum e „minivacanță”. Dar revin după, nu-i bai!

Read More

Mă lasă rece insulta și calomnia penale

Se agită poporul că insulta și calomnia ar fi redevenit penale (sursa). Trec peste aia că nu prea văd jurnaliști la pîrnaie ci, cel mult, pot primi o amendă penală (conform articolelor din Codul Penal, așa cum sînt acestea în vigoare acum). Și mai trec și peste aia că, la ce exemplare de „jurnaliști” vedem că se produc public de cîțiva ani, nici măcar pîrnaia nu ar fi suficientă pentru acele exemplare. Dar să revenim la cestiune: nu există insultă și nici calomnie la jurnaliștii profesioniști. Ceea ce poate părea o insultă, adică o colecție de tușe mai groase, nu va fi niciodată condamnată în instanță (dacă nu în cea românească, cu siguranță la CEDO) dacă jurnalistul semnalează, prin acele tușe mai groase, un pericol real, grav, la adresa vieții publice. La calomnie e chiar mai simplu: dacă ești un jurnalist bun, nu vei scrie niciodată tîmpenii despre fapte pe care nu le poți proba. Iar dacă, totuși, un judecător din România te va condamna vreodată pentru o calomnie inventată, CEDO nu va greși niciodată. Eu nu am nici un dubiu, printre spețele judecate la CEDO sînt suficiente în care jurnaliști hărțuiți de judecători în țările lor au fost reabilitați la Curtea Europeană.
Pe scurt: chiar nu mă deranjează reincriminarea insultei și calomniei, ba chiar mă bucură. Și aștept cu nerăbdare prima plîngere penală pe oricare din cele două infracțiuni. Prin 2004 m-a dat în judecată un procuror, după 2006 am avut procese cu Adrian Năstase și Dan Radu Rușanu, prin 2007 mă amenința și Codruț Șereș că mă duce în instanță, dar cred că nu a mai făcut-o. Nu am pierdut nici un proces, în orice caz.

Read More

"Transparența" de la Secretariatul General al Guvernului, o bătaie de joc

Fără Secretariatul General al Guvernului (SGG), orice Guvern ar fi doar o gașcă de băieți (și fete, hai) care se întîlnesc la o bere. SGG aplică, tehnic, ce decide premierul. Fără SGG, Ponta, de exemplu, ar fi ca și cum nu ar avea nici cărți dinc are să copie, nici copiator. Nasol, deci. Ei bine, SGG-ul lui Ponta este una din cele mai opace instituții din statul român al anului 2013. Așam ca să fie dreptate pînă la capăt.
 
SGG, brațul juridic și tehnic al Guvernului
Conform site-ului SGG, “Conform legislaţiei în vigoare, Secretariatul General al Guvernului (SGG) funcţionează ca structură în aparatul de lucru al Guvernului, cu personalitate juridică, având rolul de a asigura derularea operaţiunilor tehnice aferente actelor de guvernare, rezolvarea problemelor organizatorice, juridice, economice şi tehnice ale activităţii Guvernului, precum şi reprezentarea Guvernului în faţa instanţelor judecătoreşti, constituind totodată elementul de legătură şi stabilitate a guvernării, asigurând cadrul necesar sistemului de luare a deciziei. Secretariatul General al Guvernului funcţionează în subordinea Primului-ministru şi este condus de un secretar general al Guvernului, cu rang de ministru. Secretarul general al Guvernului reprezintă instituţia în relaţiile cu ministerele şi cu celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, cu autorităţile administraţiei publice locale, cu alte instituţii şi autorităţi publice, precum şi cu persoanele fizice si juridice” (sursa).
 
Lambru, piți adjunctă la SGG, nu există decît nominal
La capitolul “PRESA” de pe același site apare un singur comunicat din presă din 2013: “Anunț privind lista scurtă a firmelor selectate pentru următoarea etapă de calificare pentru furnizarea de asistență tehnică pentru implementarea Acordului de Grant”. Nici măcar arhiva de comunicate pe 2012 nu e completă, lipsesc lunile mai, iunie, august și decembrie (sursa).
Dar poate că “PRESA” nu contează, să trecem la “INTERES PUBLIC”. Aici, primul capitol e “Conducerea instituției”. Sînt menționați Ion Moraru (secretar general al Guvernului), cu CV-ul aferent, Ioana-Andreea Lambru (secretar general adjunct al Guvernului), fără nici o altă informație, și Andrei Rizoiu (secretar de stat), de asemenea fără nici o informație disponibilă (sursa). Noroc că noi știm din presă (nu din “PRESA”) că Lambru este un fel de copilă de suflet a unor peneliști la vîrsta a doua care a făcut furori ca secretară iar Rizoiu fost coleg cu Ponta la corpul de control al premierului Năstase.
 
De jumătate de ani, achiziții publice secretizate
Să ne aruncăm un ochi și la “Documente financiare” de “INTERES PUBLIC”. Aici, SGG ne încîntă cu “Situația achizițiilor SGG pe 2012”, dar numai pînă în octombrie. De atunci încoace, de jumătate de an, deci, nici o cifră, nici un cuvințel și nici un bănuț despre ce și cum cheltuie SGG (sursa). Cît despre “Alte documente”, aici nimic nu a depășit nivelul lui 2011: “Obiectiv de investiții 2009-2011” și anunțuri de vînzare a unor imobile ale RAAPPS din… 2007 și 2008! Și gata (sursa).
La “Proiecte de acte normative” nu găsim nimic mai nou de 2007 (sursa). Iar la “Anunțuri licitații”, cel mai recent document expus pe site-ul SGG este din ianuarie 2011 (sursa). La “Rapoarte”, Secretariatul ne regalează cu “Raport privind activitatea SGG în 2011” (sursa) iar la “Selecție ocupare posturi” ultimul anunț este din decembrie 2012 (și se referă la niște posturi pentru Departamentul de Relații Intertenice din cadrul SGG – sursa). Cel mai haios e SGG la “Venituri nete personal”, actualizate la nivelul lunii aprilie 2010 (sursa). Sau, hai, ar mai fi la fel de haios și că la “Linia verde” apare doar mențiunea “în construcție” (dracu’ știe ce e “Linia verde” – sursa).
 
Un director eliberat din funcție din 2011 este prezent pe sgg.ro
Dar site-ul SGG continuă și cu alte capitole demne de Radio Erevan. La “PARTENERIAT PUBLIC-PRIVAT (PPP)” este menționat Mihai Prisacariu, director general al Unității Centrale de Coordonare PPP (sursa). Care Prisacariu, însă, a fost eliberat din funcția de la SGG încă din ianuarie 2011. La același capitol, secțiunea “Evenimente”, ultimul menționat este “PPP și dezvoltarea strategică a României”, un seminat desfășurat în octombrie 2012 la Brăila (sursa). Curios, însă, de cînd, prin Hotărîre de Guvern, PPP-urile au trecut în responsabilitatea Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine (condus de Dan Șova), pe site-ul SGG nu mai apare nimic despre aceste proiecte.
În fine, la “IMPLEMENTARE PROGRAM”, cele mai recente articole se referă la programe pentru minoritatea rromă din 2009 (sursa).
 
Marea omisiune a SGG: “ministerul” lui Dan Șova
Ce omite, însă, cu adevărat, site-ul SGG este să vorbească despre DPIIS. Ce este DPIIS? Acum vreo lună, scriam așa: “Între o ceartă cu Băsescu (mai mult de ochii colegilor de la USL) și o ceartă cu colegii de la USL (mai mult de ochii fraierilor de alegători), premierul Victor Ponta al II-lea își construiește, fără tam-tam, cel mai puternic regim economic autocratic de după ’89. Pe scurt, Ponta a reușit, prin intemediul “ministerului” lui Dan Șova (cel al “marilor proiecte naționale”), să strîngă sub propriul control cea mai mare parte a bugetului de investiții al României. Punctual, premierul are în propria mînă: 1. fondurile europene; 2. proiectele de infrastructură de interes național (tot Ponta decide și care sînt proiectele alea de interes național); 3. investițiile străine în România; 4. toate parteneriatele public-privat din România.
Toate cele patru mari cămări cu bani ale bugetului enumerate mai sus sînt gestionate de DPIIS (Departamentul pentru proiecte de infrastructură și investiții străine, condus de Dan Șova – sau “Ministerul marilor proiecte naționale”, cum a fost numit de presă). Iar DPIIS se află în subordinea directă a premierului Ponta” (sursa).
 

Read More

Șova își extinde rețeaua de influență: partenerii lui, în Transgaz

Despre cît de important e Dan Șova pentru funcționarea de pradă a guvernului Ponta am scris aici. Neimportant, însă, pentru analiștii de serviciu din ONG-uri (a propos, nu ar fi o dovadă minunată de transparență ca ONG-urile să-și afișeze sursele de finanțare?). Pînă una, alta, Șova nu se limitează la „ministerul” lui, ci se extinde și pe la alții. Prin foști colegi de avocatură de la „Șova & asociații”. Unul din ei, Radu Cernov, implicat în contractele cu Turceni și Rovinari (în care era băgat și Ponta), a ajuns în CA al Transgaz (sursa). Despre Cernov a scris și Șova, pe propriul blog: i-a fost partener și a luat bănuțu’ de la stat (sursa).
P.S. Dan Șova, cum se sărbătorește Ziua Muncii la Londra?

Read More

Business class la Guvern: Ponta dă 1.000 de euro pe un bilet de avion dus-întors București – Bruxelles care costă pînă în 400 euro

sgg1

De cîteva săptămîni, Ponta și Dragnea se agită să ne convingă că e austeritate și că trebuie ciopîrțite salarii și strînsă cureaua. Ceea ce e valabil numai pentru fraieri. La Secretariatul General al Guvernului, însă, nu lucrează fraieri, ci șmecheri. Așa că, pentru ei, austeritatea e cel mult prilej de mișto și bășcălie.
De exemplu, un bilet de avion de la București la Bruxelles și retur nu costă 350-400 de euro, cît am obține fiecare dintre noi dacă ni l-am cumpăra la liber, de pe orice site (sursa), ci 1.000 de euro, de aproape trei ori mai mult. Iar un bilet de avion pînă la Charlotte, SUA, care ar costa puțin peste 1.000 de euro (sursa), se duce la peste 2.000 de euro. Tot din bani publici gestionați de SGG. Alte exemple, pe site-ul SGG (aici).

Read More