O știre TVR din 16 mai (fără an, dar, cel mai probabil, e vorba de 2012), publicată pe www.stiri.tvr.ro, îi freacă serios ridichea lui Victor Ponta. Sub titlul „Cine sunt sfătuitorii lui Victor Ponta: colaboratori ai soției, ai lui Năstase sau ai lui Antonescu”, articolul face mișto de cel mai baschetbalist premier al țării: „Deşi cu câteva zile în urmă, în cadrul unui discurs de lansare a candidaţilor din Gorj,premierul îşi sfătuia colegii să nu facă la fel cum au făcut cei din fosta Putere, pare că el nu şi-a urmat propriul sfat” (sursa). Cum zice și titlul articolului, lui Ponta i se reproșează că ar fi angajat consilieri pe principiul apartenenței de muncă ori la familia proprie, ori la familia politică. Deci, nu pe criterii profesionale.
Desigur, să nu ne facem iluzii, știrea despre care vorbesc a scăpat de cenzura din TVR și a rămas pe site (ceea ce nu garantez că se va întîmpla și de acum înainte). În orice caz, e vorba de o regretabilă eroare, cum ar zice o găleată de cenușă turnată-n cap de nenorocitul căruia i-a scăpat la liber articolul pe site.
În caz că TVR va scoate, totuși, știrea de pe site, iată și poza articolului cu pricina.
Au început să se plîngă oamenii pe ici, pe colo, cum că Dan Șova se va ocupa de exploatarea de la Roșia Montană (în calitate de ministru delegat al DPIIS – Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine). Tot ce se poate, eu nu m-aș mira deloc. Și nu m-aș mira pentru că știu și de ce se va întîmpla, dacă se va întîmpla: pentru că poate. Poate prin lege. O lege cretină pe care nici luptătorii civili, nici penibilii politicieni din opoziție nu au contestat-o în vreun fel.
Legea este, de fapt, o Hotărîre de Guvern: HG nr. 7 din 9 ianuarie 2013, de înființare și organizare a DPIIS. Conform acestei HG, DPIIS („ministerul” lui Șova) se ocupă de tot ce înseamnă proiect de infrastructură de interes național. Dar, atenție, HG nu definește ce e ăla un „proiect de infrastructură de interes național”, ci lasă la mîna lui Ponta să decidă ce e și ce nu e proiect de infrastructură de interes național. Sau, cum am scris aici, „„ministerul“ lui Șova va împărți banii pentru toate proiectele (a se citi „contractele“) de INTERES NAȚIONAL. Dar ce-s alea „programe și proiecte de infrastructură de interes național“? E, aud? Păi, vă spune același paragraf: e vorba de acele programe și proiecte „DATE ÎN COMPETENȚA SA (adică a DPIIS – n.m.) PRIN HOTĂRÎRE A GUVERNULUI“.
Aaaadiiicăăăăă, e vorba de orice vrea mușchiul premierului Ponta să se încadreze la „infrastructură de interes național“. Dacă, de exemplu, Ponta vrea mîine ca programul de plantare a pomilor pe marginea unui drum sătesc din Teleorman să fie „proiect de infrastructură de interes național“, atunci clasifică plantarea acelor pomi ca fiind de „interes național“, prin H.G. Apoi, proiectul cu pomii trece direct în parohia lui Șova, la DPIIS. Care, o spunem pe limba paragrafului de mai sus, „planifică, pregătește, atribuie, execută, implementează și urmărește, după caz, realizarea programelor și proiectelor“.
Desigur, nu mai vorbesc de proiecte cu adevărat importante, de milioane, zeci sau sute de milioane ori – de ce nu? – de miliarde de euro și cu adevărat de importanță națională, pe care DPIIS-ul lui Șova le va primi cadou din pixul lui Ponta”.
Sper că ați priceput, acum, de ce Șova poate: pentru că Ponta a dat un HG prin care legiferează ce poate Șova. Iar Șova poate orice vrea mușchiul lui Ponta.
P.S. Se fac aproape trei luni de cînd am atras atenția că, prin HG 7/2013, Ponta devine cel mai puternic premier din istoria post ’89 a României. Dar nimeni pare să n-aibă vreme de astfel de prostii. Articolele despre HG 7/2013 sînt aici și aici.
Titlul de mai sus este cules de pe site-ul NATO. E adevărat, titlul complet sună așa: „Romania’s Foreign Minister, Teodor Melescanu, comes to NATO” (sursa). Și e o știre postată pe site-ul Alianței Nord-Atlantice pe 26 ianuarie 1994. Totuși, poate că e o profeție cu ceva șanse de succes și pentru viitorul apropiat, mai ales că Victor Ponta a confirmat, în seara aceasta, că „nu este exclus ca un român să fie viitorul secretar general al NATO” (sursa).
Altfel, NATO îl cunoaște destul de bine pe Meleșcanu și viceversa. Numai pe site-ul Alianței apar 15 menționări ale numelui actualului șef al SIE (sursa).
Săptămîna trecută, premierul Ponta a făcut un exercițiu de transparență și a arătat poporului, în stil PPDD, cît cîștigă ciocoii din companiile energetice de stat: a postat un comunicat pe site-ul Guvernului.
Cînd nu e preocupat să practice populismul heirupist, Ponta este mult mai puțin transparent. Pe site-ul Secretariatului General al Guvernului, subordonat premierului, lista cu veniturile nete ale funcționarilor a fost ultima oară actualizată fix acum trei ani: în aprilie 2010 (sursa). De atunci încoace, nimic. De altfel, mai nimic de pe site-ul SGG nu este actualizat la zi, ba chiar cele mai recente informații au o vechime de un an, doi sau chiar trei.
Varujan Vosganian nu numai că e ministru al Economiei, dar înțeleg că, uneori, chinuie o pianină pe la sediul ministerului de pe Calea Victoriei, scrie cărți și e chiar vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România (e important în USR, deci, că în USL e doar clovnul cunoscut ca ăla care se joacă de-a Plafaru’).
Ei bine, rafinatul ăsta de Vosganian tocmai și-a dat în petec precum ultimul șmecheraș autodidact de la colțul blocului și a produs un articolaș pe propriul blog, intitulat „O stafie bîntuie prin Europa: ANI” (aici). Din producția vosganianului, iată un citat: „ANI este o descoperire românească, nimeni nu ne-a silit să o inventăm, dar după ce am inventat-o, nimeni nu ne-a mai permis să-o îngrădim atribuţiile. Şi iată că ANI face prozeliţi, în Europa încep să apară tot felul de Anişoare de felul celei franceze”. De ce credeți că s-a opărit Vosganian așa? Pentru că, iată, Franța tocmai s-a descheiat puțin la nasturii averilor personale ale demnitarilor, pe model românesc. Vasăzică, iarăși nu e bine: pînă acum ANI era de căcat pentru că nu exista nicăieri în Europa, acum e de căcat pentru că marile state vest-europene încep să preia modelul ANI. Cum ai da-o, pentru capete pătrate ca Vosganian nu e bine.
Dincolo de bășcălia la adresa vosganianului la care m-aș deda pînă mîine, am două observații tehnice:
1. inclusiv la nivelul UE, nu doar în unele state, se vorbește, de cîțiva ani, de o instituție de integritate, care să verifice en gros și en detail averile demnitarilor de pe continent, după ce analize economice au arătat că există corupție instituționalizată, birocratizată în Europa care este greu de urmărit penal dar care produce pagube la nivelul bugetului european de miliarde de euro; mai mult decît atît, studii similare ale Băncii Mondiale ridică miza la zeci de miliarde de euro anual corupție în lume, în special corupție a gulerelor albe cazate prin guverne și parlamente din state de pe tot globul; pînă și ONU recomandă politici de integritate mai dure, mergînd pînă la confiscarea extinsă a bunurilor obținute din corupție, ca antidot pentru corupția din ce în ce mai agresivă și mai păguboasă a funcționarilor și politicienilor din toată lumea; pe scurt, principiul e următorul: chiar dacă nu poți demonstra cu instrumente penale că un funcționar/demnitar a furat (pentru că e greu să probezi o mită care se dă la valiză, într-un subsol, de exemplu), e suficient să demonstrezi (cu inspectori de integritate, cum face ANI) că funcționarul/demnitarul are o avere mai mare decît veniturile lui legale, așa că, pac, îi confiști averea; e simplu, e eficient și, mai ales, sperie al dracului de tare nenorociții de politicieni;
2. chiar Vosganian are o problemă de integritate care ar explica brusca lui iritare anti-ANI; nu, nu vorbesc de un dosar la ANI, ci de o dezvăluire din revista Kamikaze care, asta e, ar putea face obiectul unei investigații a inspectorilor de integritate; conform Kamikaze, Vosganian nu și-a declarat un credit bancar; după apariția articolului, Vosganian a scris revistei și a explicat că e vorba de un card de credit (de parcă un card de credit nu ar fi tot un… credit!); întrebat care e limita de creditare și de ce a preferat un card de credit cînd deține un depozit bancar bunicel, Vosganian nu a mai răspuns niciodată.
Actualul interimar al DNA, Nistor Călin, a acceptat nominalizarea sa de către ministrul Justiției pentru poziția de adjunct al Laurei Codruța Kovesi la DNA. Cel puțin două surse dau știrea: Hotnews și România liberă. În nici una din publicațiile citate, însă, nu se regăsește o declarație cît de mică a lui Călin Nistor. O declarație care să explice reevaluarea: acum trei săptămîni interimarul de la DNA îl refuza pe Ponta, acum acceptă să fie propus de Cazanciuc (adică tot de Ponta).
Din punctul meu de vedere, acceptarea nominalizării de către Nistor Călin e inteligentă și firească. Înțeleg și că acum trei săptămîni, cînd a refuzat, era prins într-un vîrtej care, între timp, s-a transformat într-o adiere primăvăratică. Mă tem doar ca puriștii oengismului dur să nu-l omoare cu pietre, acum, pe Nistor Călin, care nu și-a dat foc în fața Guvernului în semn de protest față de numiri de șefi de parchete în conformitate cu legea (știți care, doamna Hăineală). Domnule Nistor Călin, un sfat, dacă îmi permiteți: fiți cu băgare de seamă la darurile oengiștilor, nici nu știți cînd descoperă, brusc, că nu ați fost niciodată cine știe ce procuror (deși pînă acum v-au ridicat o pădure de statui) și că, pînă la urmă, doar ați trăit din gloria lui Daniel Morar. Altfel, eu vă țin pumnii!
Pentru cine nu a văzut declarația de presă a lui Traian Băsescu de acum cîteva ore, finalul spune toată povestea:
„Faptul ca factura iesirii din criza a fost platita de romani ma face sa am tot respectul pentru efortul lor si le spun foarte deschis ca pot fi mandri, pentru ca nu sunt multe tari care au reusit sa revina in parametrii macro ai unei tari functionale intr-un timp atat de scurt.
Asa cum v-am mai spus, eu am sentimentul ca mi-am facut datoria ca presedinte si chiar daca m-au durut si injuraturile, si fluieraturile, sunt linistit, Romania este din nou capabila sa isi reia cresterea economica durabila.
Asta este ceea ce am avut de comunicat, am marea rugaminte ca inainte de a comenta, de a fi impotriva, intrati pe site-ul Eurostat, vedeti situatia somajului, a deficitelor.
Veti fi multumiti de tara noastra.
Ne-am obisnuit tot timpul sa spunem ca suntem ultimii si va asigur ca sunt foarte multe zone in care suntem departe de a fi ultimii.
Serios va spun, puteti fi mandri de Romania„. (sursa)
Sau, și mai sintetic: „Cred ca nava e la cheu, in port sigur” (aceeași sursă ca mai sus).
Așadar, Traian Băsescu a salvat încă o dată România (a cîta oară?). Putem discuta la nesfîrșit dacă acțiunile guvernului Boc, împins de la spate de președintele Băsescu, au salvat sau nu România de la faliment, putem implica economiști, oameni de stat și analiști în disputa asta. Dar nu are nici o importanță care va fi rezultatul acestei analize.
Cu adevărat esențial acum este că, atunci cînd președintele spune despre el că și-a făcut datoria și a salvat țara, nu e nimeni să-l contrazică. A, sigur, ar putea să-l contrazică șeful PNL, Crin Antonescu, dar asta nu-l va ajuta prea tare pe șeful Senatului. Iar Ponta nu numai că nu vrea să-l contrazică pe Băsescu, ba chiar e mulțumit că a fost lăudat de președinte (și nimeni altcineva de pe scena politică nu contează în acest moment, deci să nu ne pierdem vremea să analizăm ce ar putea comunica pe acest subiect Blaga, Udrea, DD sau Kelemen Hunor).
Explicația banal de simplă pentru care criticile lui Crin nu mai contează iar Ponta e fericit că e menționat de președinte stau într-un sondaj al CCSB, institut apropiat de Dan Voiculescu: electoratul se atașează din ce în ce mai tare de formula coabitantă Ponta – Băsescu și are o încredere din ce în ce mai scăzută în Antonescu. Sau, altfel spus, dacă te apuci să-i critici pe premier și președinte, dai prost la popor.
A, poate acum vă întrebați alt lucru: de ce își ridică Băsescu o statuie lui însuși? Păi, primul și cel mai bun motiv e că nu vrea să rămînă în istoria post ’89 ca un președinte exclusiv conflictual care a pîrjolit totul în jurul lui. Ci dimpotrivă, își dorește o relatare istorică ceva mai eroizantă. În al doilea rînd, devine din ce în ce mai evident că președintele chiar nu vrea să se retragă la pensie după 2014 (de altfel, a și spus-o), deci din nou are nevoie de imagine. E chiar simplu. Iar cînd te mai ajută și poporul (pînă și Felix a învățat asta din sondajul institutului lui de casă, CCSB) și te legitimează și cu cifre Eurostat, trebuie să formulezi rapid, inteligent și să livrezi poporului mesajul. Cît e cald și apetisant.
P.S. Și ar mai fi de remarcat o declarație a președintelui: „Daca vom trece la a deveni subordonati baronilor locali si orice mica incasare suplimentara in buget o vom dedica lucrarilor pentru cleintela din teritoriu cu siguranta nu vom reusi„.
Băsescu știe bine care e puterea baronilor locali, cei care taie și spînzură politic în teritoriu, mai ales cînd vine vorba de voturi. Vasile Blaga îi controlează pe cei ai PDL, de aceea a și cîștigat șefia partidului, în ciuda opoziției președintelui. Și tot un baron local, Sorin Frunzăverde, a trădat și s-a transferat la PNL, îngropînd guvernul MRU și aproape și pe Băsescu.
Și Ponta știe bine că șansele lui să conducă PSD în următorii ani sînt determinate de scoaterea din joc a greilor PSD din teritoriu. Cu o parte din ei, șeful PSD a și reușit, la congres: Nicușor Constantinescu (Constanța), Gheorghe Bunea Stancu (Brăila), Constantin Nicolescu (Argeș), Ion Prioteasa (Dolj).
Iată, deci, încă un motiv pentru ca Băsescu și Ponta să se unească în cuget și-n simțiri.
Copilul de suflet al lui Ponta, Dan Șova, tocmai l-a pricopsit pe ginerele lui Blaga, Ionuț Rudeanu, cu un purcoi de bani de la stat (sursa). Ceea ce nu mă miră deloc, da’ chiar deloc, după ce acum vreo lună am aflat că omul de încredere al lui Blaga din Romgaz o duce bine și în mandatul USL: e consilier al șefimii instalate de guvernul Ponta la societatea de stat (sursa). Iar dacă vreți să știți mai multe de pedelistul Piteiu din Romgaz, omul cu banul pentru Blaga, aruncați un ochi aici și enervați-vă. Și ca să nu rămîneți neconsolați că nu aveți toate informațiile despre ginerică Rudeanu, luați lumina cunoașterii de aici.
Așadar, după încuscreli pidosnice cu SOV, Blaga face și el din opoziție un ban cinstit, prin intermediari, cu puterea. Deh, vameș…
Prin vara lui 2011 am participat la o emisiune pe TVR 1 împreună cu Horațius Dumbravă. Ambii eram invitați. Cînd am intrat în platou, Dumbravă era timorat. Era, dacă nu prima, printre primele lui prezențe la TV. Tocmai fusese ales șef al CSM după ce pătrunsese în Consiliu, ca membru, împreună cu un grup format din judecătorii Cristi Danileț și Toni Neacșu, procurorul Oana Schmidt Hăineală și alții, cu un mesaj reformist, încurajat de multă lume. Înainte de emisiune, am schimbat cîteva vorbe cu Dumbravă, care era însoțit de vreo trei sau patru colegi. Dintre ei, mi-i amintesc bine pe Toni Neacșu și Oana Schmidt Hăineală. Neacșu era cel mai guraliv și părea stăpîn pe situație, Hăineală era tăcută și izolată, Dumbravă copleșit de marele moment. Dumbravă a avut trac toată emisiunea. Din fericire pentru el, a fost un chin scurt, de doar vreo zece minute.
Astăzi, la aproape doi ani după, prepubertatea în care păreau blocați atunci reformiștii s-a risipit ca și cum nici n-ar fi existat vreodată. Acum, lupii tineri din CSM sînt acriți de lupte dure intestine și de bătălii crunte cu politicienii. Nici unul din cei de atunci nu mai zîmbește, nimeni nu mai are iluzii, toți par maturizați peste noapte, de parcă ar fi intrat într-un accelerator de bioparticule. Într-un fel, asta și e CSM: un lanț trofic al Justiției esențializat, o machetă a sistemului. Și, cu cît e mai mică macheta față de mărimea naturală a sistemului de Justiție, cu atît mai mari sînt forțele care-l animă.
Azi, lucrurile stau așa: Oana Schmidt Hăineală a trecut prin sfînta autoreevaluare, Toni Neacșu a fost trimis în judecată pentru fals, continuatorul muncii lui Morar a acceptat înțelegerea politică pe șefiile de parchete și Monica Macovei a descoperit că unii magistrați trebuie lăsați fără bani. Iar Cristi Danileț (împreună cu Alina Ghica) așteaptă să vadă dacă va mai fi membru CSM, după ce colegii lui din țară i-au cerut revocarea doar pentru că a votat-o pe Hăineală la șefia CSM.
Cum ziceam și în titlu, a fost o deflorare. Una violentă. Iar sîngele e pe toți pereții. Sîngele vinovaților nu poate fi deosebit de cel al nevinovaților. Tot sînge e.
Agenția Națională de Integritate a descoperit că, numai în perioada 2008-2011, Vanghelie care este de la 5 nu poate justifica peste 180.000 euro (sursa). În 2008, anul în care Vanghelie a cîștigat doar puțin peste 25.000 RON, a cheltuit aproape 1.000.000 (un milion) RON. Din acest milion de lei noi, 90.000 RON s-au dus la PSD, ca donație.
Informația este oficială și publică (Monitorul Oficial 215/2009). Ceea ce înseamnă, practic, că Vanghelie a băgat bani negri în PSD, bani pe care nu-i poate justifica legal. Dar asta nu-l deranjează pe Ponta, care tocmai l-a acceptat vicepreședinte la PSD, în ciuda relației foarte apropiate cu proaspăt condamnatul Cătălin Voicu.