Acum 15 luni, cînd abia aveam două-trei numere scoase pe piață, rețeaua de distribuție a lui SOV, Acces Press, a decis să ne saboteze prin interzicerea vînzării (deși exista un contract legal în vigoare – amănunte, aici).
Printre puținii care ne-au apărat atunci, Adevărul Holding. Cu o virulență lăudabilă și complet surprinzătoare pentru noi (care i-a făcut pe unii să ne și vîndă la Patriciu), trustul lui Dinu (cu sau fără știința lui, dar public) a reacționat prompt. Iată numai unul din titlurile Adevărului de atunci: „Adevărul Holding condamnă practicile de cenzură ale Acces Press și cere ferm abandonarea acestora” (textul integral). Dar acesta nu a fost singurul articol, celelalte sînt de găsit aici.
Azi, la fel ca atunci, deși nu există nici o interdicție scrisă, multe chioșcuri (inclusiv aparținînd rețelelor de distribuție ale lui Dinu Patriciu, cu care revista Kamikaze are contracte) nu vînd revista Kamikaze. Am primit zeci de e-mail-uri și comentarii de ieri încoace care ne semnalează lipsa revistei de la chioșcuri, ba unii au și scris articole pe tema asta (mulțam, Costi!).
Deci, Dinule, te rog să condamni în continuare practicile de cenzură, nu să practici cenzura condamnabilă. Doar nu te temi tu, cu ditamai trustul tău, de niște băieți care fac o revistă de umor și, hai, investigații?
În atenția colegilor de breaslă care nu scriu doar din dosare primite prin poșta mogulului de redacție/trust: Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație coordonează realizarea unor anchete jurnalistice de interes public, finanțate cu sume între 500 și 3.500 USD de către Fundația Soros România. Condițiile de participare la concursul (da, e și un concurs, pînă la bani) în care vor intra propunerile de anchete se găsesc aici. Succes!
În ianuarie, Adevărul l-a executat ca la cartea de colorat pe colaboratorul Ioan Groșan: i-a publicat dosarul de turnător la Securitate. Apoi, l-a dat afară pe nefericitul etilic. Acum, după cinci luni, turnătorul se întoarce la Adevărul (Holding, de data asta), împreună cu alt turnător: Cornel Ivanciuc. Sub titulatura Cațavencii, girată directorial de vînătorul de securiști Mircea Dinescu, membru în Colegiul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Ceea ce, dacă mă întrebați pe mine, seamănă a bordel în care toată lumea se fute cu toată lumea, tandru, dar cu recuzită sado-maso luată de la mic.ro din colț. În continuarea programului nostru, vă oferim un clip de pe YouTube. Pentru că o imagine, mai ales dacă e în mișcare, face cît o mie de note la Securitate.
În Adevărul de azi, un redactor (împrumutat de la departamentul advertoriale plasticate și limbi de lemn de amator) scrie un articol intitulat „De azi se deschide sezonul <Cațavencilor>!”. După emoția din titlu, indicată de semnul de exclamare regulamentar (deh, colegi de trust, solidari cu salariul plătit de același mogul), urmează un profesionalism rece, de corporatist tastangiu de Pipera. Dacă vreți să-i faceți trafic lui Patriciu (pînă decide să pună taxă pe site, cum a promis acum vreun an), citiți voi tot articolul. Eu vreau să vă rețin atenția cu un singur fragment. Iată-l: „Echipa care a consacrat satira în presa autohtonă de după 1989 a decis să schimbe brandul, preferând formula mai concisă, „Caţavencii”, în locul „Academiei” de până mai ieri”.
E, ce ziceți? Vasăzică, nici vorbă de faliment, batiste, hidranți, SOV, pîrnaie, Securitate, Ivanciuci etc. Nu! E, simplu, vorba doar despre CONCIZIE. Atît și nimic mai mult. Concizie și gata. Și, hai, poate și banii lui Patriciu, dar concizia a primat, să fie clar!
Dinule, Adevărul nu e ziar, e produs de mic.ro. Adică s-a făcut de băcănie. Concis de băcănie.
După ce a adus în România telegramele ambasadei americane de la București obținute de WikiLeaks, Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație le-a și publicat astăzi, integral, pe propriul site. În original, desigur. Pe o parte dintre acestea le-ați citit și în revista Kamikaze. Colecția completă furnizată de CRJI, aici.
Un răspuns ar avea Moise Guran. De la minutul 42.40 încolo.
Și bucata relevantă:
În august anul trecut, cînd încă falimentul era departe și mic.ro abia se punea pe picioarele pline de bătături ale cartierelor cu blocuri comuniste, Academia Cațavencu îl bușcula puțin pe Dinuțu, într-un text care începea cam așa: „Dinu Patriciu și-a conceput averea cu o mamă-eroină, celebra FPS, care a dat naștere mai multor mii de averi nelegitime, cu tați din florile Securității. Apoi, Dinu și-a dorit să-și crească averea în țară, pe banii statului, și s-o educe într-un offshore, ceea ce a și făcut” (restul, aici). În alte zeci de articole, numai în ultimul an, bușcularzii l-au tras pe Dinu ba de bretele, ba de barbă, ba de burtă, ba de PNL, ba de nu știu ce mall, ba de petrol, ba de dosare penale. Arhiva acestor duioșii e, încă, publică.
Acum, bușcularzii s-au cazat la Dinu în ogradă, unde și-au desfăcut iar cortul lor de nomazi mogularzi ai print-ului. Presupun că, de data asta, cocoșeii lor de aur coclit vor avea profilul lui Dinu. Și, poate, și un abdomen supradezvoltat, din tinichelele rămase de la mustața lui SOV.
Proțăpită peste monitorizarea și controlul unor fonduri de miliarde de euro, Elena Udrea nu știe cum să-și mai repereze onoarea după ce UE a decis întreruperea temporară a unor plăți de peste 800 milioane euro. Din cauza ei, zice UE. Oricît s-ar da cu popoul de sol, ministresa va trebui să deblocheze fondurile. Poate să demită niște oameni din AM POR, poate chiar să-și dea ea demisia, poate să vină cu bani de acasă. Sau, măcar, să ne explice de ce a „ratat” controalele în niște județe. Păi, să luăm niște exemple: la Teleorman, banii de la UE ai prietenilor lui Dragnea au fost împărțiți fratern cu prietenii Elenei, iar la Ilfov au fost luați numai de afaceriști portocalii, să nu se piardă prin conturile altor partide. Așa că s-au pierdut de tot, cel puțin pînă la deblocare. Pe care sîntem convinși că Udrea o va performa în foarte scurt timp.
Istoricii și păreriștii de TV vor lămuri, pentru popor, cine a abdicat, cine a trădat, cine a fost mojic și cine os domnesc. Pînă atunci, întreb și eu ca un liber-cugetător ce mă aflu: de la ce s-au luat, dom’le, prezidentul cu răjele? Și pentru ce? Care e miza? Candidează regele la locale, pentru primăria Săvîrșin? Ne pregătește vreo campanie pentru Parlament? E noul Johannis al cuplului Crin-Ponta? Eu abdic de la a înțelege. Că scenariul atacului la rege din cauza ideii recente a lui Ciorbea de a propune un referendum pe tema monarhiei constituționale nu pare să explice situațiunea.
P.S. Mă întreb dacă s-o băga cineva să-l scoată pe Băsescu din rahatul ăsta. Și, dacă e cineva atît de inconștient, cum o s-o facă.
P.P.S. Iată un prim apărător. Se mai înscrie cineva?
„Insecuritatea continuă” lovește din nou: după ce CSM s-a dat cu curul de pămînt că șpăgarii de la stat nu trebuie supuși stress-ului de a explica în ce fel s-au îmbogățit, Curtea Constituțională a zis același lucru. Deci, se apără în continuare dreptul fundamental al omului român de a se îmbogăți din furat. Drept fundamental pe care nu-l are și omul belgian sau islandez sau american, după cum am arătat aici. Da’ românu-i mîndru și verde, nu piere el cu o Constituție, cu două.