București – Viena, cursă Tarom. Un cetățean – înarmat cu Canard enchaine (rog francofonii să pună singuri accentele, că-s pe grabă și nu am timp să le caut), L’equipe (la fel cu accentele, je vous en prie) și parcă încă ceva – scoate, cam înainte de micul dejun servit la bord, arma secretă: un Kamikaze nou-nouț, apărut pe piață cu o zi înainte. Se uită pe coperta unu, zîmbește, rîde, îl trage de mînecă pe prietenul lui (care stă pe scaunul de vizavi, peste culoar, și citește Cațavencu), îi arată coperta, rîd amîndoi, discută despre „Mortal Cam Bat”, rîd iar. Apoi își continuă fiecare lectura propriei reviste. Abia trece stewardesa cu micul dejun, că cititorul de Kamikaze își trage iar prietenul de mînă și-i arată o pagină (undeva între 5 și 7), iar rîd împreună, iar pălăvrăgesc.
Asta am vrut să vă zic. Avionul a ajuns la timp și a aterizat perfect la Viena. Iar Kamikaze își merită sake-ul din plin: nu numai că i-a făcut pe triștii ăia de la Cațavencu, în luptă dreaptă, dar a mai și făcut doi oameni să rîdă. Sănătate!
P.S. Probele cu cetățenii din avion:
Un articol excelent aici, al unuia dintre cei mai inteligenți scriitori la ziar, despre birocrație. Poate prea inteligent pentru jumătate dintre comentatorii articolului, care nu au reușit să treacă de titlu. Și care, tocmai din cauza asta, ar trebui mutați în rezervații și izolați de orice tastatură. Nu-s cu nimic mai buni decît comentatorii de zosoisme. Atît că primii se dau pudibonzi iar cei din urmă nici nu știu ce înseamnă cuvîntul ăsta.
A trecut legea ANI, în sfîrșit. Într-o formă ceva mai întremată decît la anterioarele tentative. Și cu niște prevederi nou-nouțe geniale: sindicaliștii (liderii de sindicat, adică) vor trebui să-și declare și ei averile și, b) toți cei care completează declarații de avere vor trebui să menționeze dacă au contracte cu statul (prin firmele lor proprii sau prin cele deținute de familiile lor). Cred că angajaților la stat le va face o plăcere masochistă nebună să enumere, cu voce tare, viloaiele, conturile și gipanele șefilor lor de la sindicat sau să calculeze cît cîștigă politicienii din afaceri cu același stat care le-a tăiat lor, angajaților simpli, lefurile.
UPDATE: Zoso nu s-a mulțumit să-și epuizeze tot vocabularul pe blogul lui, gîngăvind ceva despre mine, mi-a mai aruncat niște puli și pe mail. Zoso, te aștept în ce intersecție vrei tu, să-mi comunici lucruri mimico-gestual și să-mi speli parbrizul, că presupun că ți-ai terminat exprimările articulate.
Zoso a făcut o glumiță: că se duce în Noua Zeelandă pe banii RMGC. Dar nu s-a dus. Și acum trăiește un orgasm că eu l-am citat cu asta. Și, mai ales, că nu am verificat dacă se duce au ba. Iar asta mă face să mă întreb: de ce dracu’ aș fi verificat ce face un băiat care supraviețuiește dintr-un blog care are reclamă la un sex shop? Ultima oară cînd am verificat, Zoso era același băiat trist care împroașcă tastele cînd scrie (chestiune pe care o deduc după ce scrie) și se laudă cu competențe niciodată dobîndite, de fapt. Acum o să mă întrebați de ce, dacă e așa jalnic, l-am citat. Răspunsul e simplu: din milă. La un moment dat chiar am bănuit că face o glumă (ceea ce am și scris), ceea ce aproape mi-l făcuse simpatic. Însă e chiar mai simplu de atît: gluma e chiar el. Iar pentru asta îmi va fi simpatic tot timpul.
P.S. Am verificat (de data asta!) dacă Zoso chiar trăiește din reclama la sex shop de pe blogul lui (cum spune și afișează pe www.zoso.ro) și am ajuns la concluzia că nu, că e imposibil. Deci, ori cerșește, ori – cum ziceam în titlu – lucrează pentru Pentagon. Înclin să cred că a doua variantă e validă.
În guvernul Boc, desigur. Sau nu v-ar plăcea? Că unei părți din PDL, speriată de ascensiunea cuplului de aur Udrea – Cocoș, sigur i-ar plăcea să coopteze niște liberali la guvernare, pînă trece criza și căderea în sondaje. Iar liberalii n-ar zice nu, pentru că PSD se umflă așa de tare în intenția de vot încît, la o eventuală răsturnare de putere, ei (adică liberalii) ar prinde, cel mult, două posturi de subsecretar de stat și trei job-uri de femei de serviciu la Palatul Victoria condus de PSD.
P.S. Dacă o fi un liberal și la Economie, se schimbă calimera cu Roșia Montană? Nu de alta, dar să știe și băieții din „Generația de aur”, care tocmai și-au făcut blog.
Vă amintiți cînd Turcescu s-a apucat să-l împroaște cu rahat (pe bună dreptate) pe Patriciu, pe facebook, după ce Click făcuse la fel cu Turcescu? Atunci, l-am sunat (pe Turcescu, nu pe Patriciu) să-mi povestească ce-l apucase. Mi s-a plîns (pe bună dreptate, iar) că ăia de la Click nu-i dăduseră nici măcar un telefon înainte de a scrie, că documentarea lor fusese inventată de la un capăt la altul și că, pe scurt, presa română era de căcat. Nu l-am contrazis.
Mi-am amintit de episodul ăsta după ce colegul meu Silviu Apostol l-a sunat pe Turcescu să-l întrebe una, alta despre concediul plătit de RMGC în Noua Zeelandă. Ce credeți că a spus inocentul Turcescu? Că răspunde dacă are chef, dar nu are chef, că e în concediu. Ză end.
Turcescule, ai dreptate: presa română e de căcat, dar tu ești un vajnic reprezentant al ei. Iar dacă vitejia ta în fața întrebărilor (nepuse ale) unui reporter s-a manifestat numai pe un subiect din Click, atunci ți-ai meritat-o.
M-am rîs la jurnalul (oficial? neoficial?) al pișcotarilor plecați în Noua Zeelandă pe banii RMGC, postat pe facebook. Poza de profil e de înrămat.
Cotidianul așa zice. Dar, cum acolo e tartor „prietenul” lui ITM, Nistorescu, care nu-l iartă pe culturistul cultural cu nici o ocazie, o luăm doar așa, pe inventar. Sigur, ce coincidență, ITM a plecat, taman acum, în vacanță. Ne-a anunțat și pe blog, citez (din postul „O săptămînă de vacanță”): „În principiu. Dacă voi avea timp şi acces la internet, voi scrie şi în săptămîna asta de vacanţă.”
S-a reținut, da? ITM nu e în vacanță decît așa, „în principiu”. Presupun că e vorba de principiul ăla plin de dolari canadieni (suficient de mulți încît să nu-și facă ITM probleme că nu-s dolari americani sau euro europeni) conform căruia nici o călătorie de vacanță nu e prea departe și prea lungă dacă, la întoarcere, turistul „în principiu” mănîncă și puțin răhățel cu cianură pe unde are ocazia, mai ales dacă-s mulți oameni de față.
P.S. Dacă ITM nu va avea, totuși, timp să scrie pe blog despre noile lui învățături neozeelandeze, vă recomand un jurnal de călătorie la Floriana Jucan. Sper doar să nu pună și poze de la plajă, mai ales dacă e și colegul ei ITM prin preajmă. Deși, dacă mă gîndesc mai bine, o imagine cu cei doi împărțind un prosop pe nisip și admirînd un apus ar face carieră în cartea de aur a pișcotarilor breslei.
P.P.S. Un gipălău pentru Zoso de la RMGC? E glumă? Eu nu m-am prins. Dacă e glumă, e bună. Dar dacă nu e? Îi admir pe oamenii cu principii, chiar dacă unele principii sînt de căcat. Dar, orice principii ai avea, nu poți să primești cadouri pentru ele. Nu? Sau da, că pînă la urmă și cîinii au impresia că au principii după ce le-ai dat cîte un oscior după fiecare aport! reușit.
Și de unde să furi? De la cine are, normal. Și, cum Kamikaze avea, de acolo a furat Click. În mîrlănia lor, tabloizii lui Patriciu nu au precizat nici o sursă, nimic, doar au luat și gata. Păi, ce, Patriciu zice de unde și cum a luat rafinăria aia pentru care încă mai are de dat bani la stat?
P.S. Articolul din Kamikaze, respectiv furăciunea ordinară din Click.