Bă, dragi parlamentari, acum aveți posibilitatea să dați înapoi averile. Adică să le expuneți public, ca pînă acum, că nu mă aștept să le donați, doar sînt făcute din muncă cinstită. Și, iată, aveți și șansa: Băse v-a trimis legea ANI la reexaminat. Că cică nu-i transparentă, că face blat cu voi la ascuns vile, conturi, artă etc. În continuare, noi stăm cu popcornul în brațe și ne uităm, printre pauze de publicitate și greve, la meciul ăsta.
Ionuțe, socrul tău e supărat pe tine. Nu i-ai zis că iei bani de la Videanu și Berceanu, mai ales că el s-a separat de ei cu pîrdalnica asta de politică. Dă-o dracu’, Ionuțe, asta nu se face! Hai, mai iei bani de la un prieten politic, de la un partener de politichie al socrului, dar de la oameni care merg pe drumuri diferite?! Nu te văd bine, Ionuțe, l-ai pus pe bietu’ om într-o situație de tot rahatul portocaliu, crede-mă. Dar poți să te revanșezi: reziliezi contractele încheiate cu statul și, gata, te-a iertat. Ei, ce zici? Și, cînd o faci (că o faci, nu, nu ești nebun să te pui rău cu tata socru, nu?), ne anunți și pe noi? Pup.
P.S. Despre cum s-a ajuns în punctul ăsta, aici.
Un ziar central cunoscut pentru deontologia chelului care l-a înființat preia, azi, svastica lui Mihnea Năstase și o pune în capul ediției electronice. Fără să spună de unde a luat informația asta (fără să citeze, deci), rezumîndu-se, în mod penibil, să menționeze „o revistă”. În semn de solidaritate cu și apreciere pentru colegii nesimțiți de la ziarul ăsta care face gesturi jenante, îl voi numi și eu pe liderul lor spiritual „un chel”. Fără particularități, fără spume, fără „dă”-uri și „pă”-uri. Doar „un chel”, unul dintre atîția. Dă la un ziar, dă pă un site.
Acum o vreme (prin martie, anul trecut), amicul meu Tiberiu Lovin s-a luat la trîntă, pe blog, cu „băieții deștepți” din presă. S-a lăsat repede, după ce și-a rezolvat problema cu Cornețeanu (pe care, apoi, l-a tocat constant) și cu ultimul lui angajator, Turturică (pe care, de asemenea, îl iubește necondiționat și din suflet). În preajma celor doi s-a aflat, o vreme, și Mihai Craiu. Pe care, duios, Lovin l-a alintat cu următorul titlu: „Mihai Craiu, un boier pe bani publici”. Aș vrea să vă dau un link cu articolul, dar nu pot. Pentru că textul cu pricina nu mai poate fi găsit pe reportervirtual.ro. Urme ale lui mai pot fi găsite aici (al patrulea articol de sus în jos), de unde citez începutul (cît a păstrat internetul): „Fost director general de la Trustul Intact, Mihai Craiu este un tip extrem de abil si n-are nicio greata sa se imbogateasca prin afaceri cu statul. El a profitat de pozitia sa in trustul lui Voiculescu, si-a consolidat firma, …”. Deci, numai amabilitățuri și tandrețuri, de la Tibi pentru Mișu.
Totuși, Tibi nu a vrut să exagereze cu duioșiile și nu a mai păstrat dovada iubirii față de Mișu, pe blog. Nu în forma asta exagerat de elegantă, cu „boier pe bani publici” și alte perversiuni. Însă, vorba poetului, nimic nu se pierde, totul se transformă. În bani. Și tot pe blog. Așa că, după ce a dispărut textul cu boieria de la buget, a apărut un banner lăfăit pe frontispiciul blogului lui Lovin, în dreapta, chiar lîngă titlul onorabil „REPORTER VIRTUAL”. Din banner, însă, se ajunge pe bune în site-ul boierului Craiu: Media Consulta International, firma de suflet a boierului.
Și mai e: de la dragostea platonică cu boieria, Lovin a trecut la tantrism financiar. Dovada, aici – al șaselea paragraf, cu titlul „Parteneri” (și, neapărat, citiți și comentariile cu numerele 6, respectiv 7, ale acestei postări).
Iar restul e banal: amicii lui Mișu sînt și ai lui Tibi, dușmanii lui sînt și inamicii reporterului virtual. Desigur, o chestiune de compatibilitate și de telepatie contabile, nimic personal.
Singura problemă e că, de la atîta compatibilitate cu Mișu, se nasc incompatibilități cu alții. Cu HotNews.ro, de exemplu, care sînt complet neinteresanți cînd scriu, pur întîmplător, despre Craiu și noile lui afaceri cu statul, via SOV.
Deci, de final: dacă Mișu e un boier pe bani publici și Tibi ia bani de la Mișu, atunci Tibi e un blogăr pe bani publici?
Acest titlu banal, demn de o culegere de truisme, are acum și niște explicații, că tot se întreba Dan Tapalagă de ce tăcerea este. Este de aur, normal. QED.
P.S. Da, știu, truismele nu se demonstrează. Tocmai de aia, considerați ce ați citit mai sus ca fiind o descriere a fenomenului, nu o demonstrație de tip cauză și efect.
La postul anterior v-ați cam înfierbîntat. Vă propun să continuați să vă înjurați aici, unde aveți loc berechet. Dar vă rog să-mi explicați și mie de ce vă certați, că nu am înțeles de la ce v-ați luat. Să cîștige cel mai bun de (cap în) gură! Virtual, desigur.
Aseară, Badea nu s-a abținut și ne-a promovat din nou. În două minute (vezi de pe la minutul 19 și ceva pînă pe la minutul 22), a rostit numele revistei Kamikaze de vreo patru-cinci ori. S-a enervat citind editorialul din EvZ al Ioanei Lupea (merci, Ioana!), care menționa o anchetă din Kamikaze, apoi a spumegat pe prompter că nu a auzit nimeni de revista Kamikaze, deci televiziunile nu aveau de ce să citeze vreun articol din revista asta. De care nu a auzit nimeni. Mai puțin colegii lui de la Antena 3, care au difuzat în heavy rotation un subiect al nostru, zilele trecute. Deci, Felixe, mai faci și matale o ședință de integrare editorială în Intact? Sau îl lași pe Badea să-și ia penalizări că se pișă pe colegii nimeni care preiau subiecte dintr-o revistă de care nu a auzit, cum zicea chiar el, nimeni?
Hurezeanu era director general al RTV, la un moment dat. Sau mai e și acum. Sau ceva asemănător. A propos, se vopsește sau nu? Că tot nu am reușit să aflu. Ce am mai auzit, însă, e că de la Vîntu de acasă a plecat primul, preocupat și țeapăn, pentru că mogulul țepelor l-a înlocuit cu Freciu. Cu Freciu, da, omul de la Gelsor, SOV Invest sau FNI sau altă țeapă de asta dată de ‘timabilul care nu are afaceri în România. A, și încă ceva: Dragoș Nedelcu va ajunge nu chiar șef suprem pe la RTV, cum ziceam, ci îl va înlocui pe Sorin Enache.