Avocatul Predoiu lovește din nou: proiectul legii de funcționare a ANI (Agenția Națională de Integritate), trimis la Parlament, a fost făcut pe sub masă de ministrul Justiției. Care nu a ținut cont de cerințele exprese ale specialiștilor și juriștilor ANI, care au lucrat la proiect. Culmea nesimțirii lui Predoiu este că, în proiectul lui de lege, sancțiunea pentru incompatibilitate sau conflict de interese, de exemplu, nu mai e interdicția la o funcție publică timp de trei ani, ci numai de UN an, un singur an. Cu alte cuvinte, un primar care e și administrator de firmă, să zicem, deci e incompatibil, nu mai riscă să fie demis și să aibă interdicție de a mai fi numit într-o funcție publică timp de trei ani, ci riscă numai un an de stat pe bară. De ce, Predoiule, de ce? Cum explici tu asta? Ți-a cerut Curtea Constituțională? Nu, nu ți-a cerut CC, ți-au cerut stăpînii tăi politicieni. Și ăsta e numai un exemplu.
Nu mai spun că, conform proiectului de lege al lui Predoiu, ANI nu mai poate cere instanței să confiște averea nejustificată a unui demnitar/funcționar public, ci trebuie să trimită dosarul la Parchet, care să facă cercetări. Singura problemă e că nici un Parchet din țara asta nu a avut, vreodată, în lucru, un dosar penal pe avere nejustificată. Iar dacă mă gîndesc că procurorii abia gîfîie cu niște amărîte de dosare de fals în declarații, alea de avere nejustificată o să-i trimită direct în comă și concediu medical viager.
Pasul 1: se identifică un frustrat cu blog.
Pasul 2: i se dedică un post.
Pasul 3: nu se mai face nimic, doar se stă.
Pasul 4: frustratul caută orice pretext să scrie despre tine, la el pe blog. Și-l și găsește.
Pasul 5: frustratul găsește un nou pretext să scrie despre tine. Și o face. Din nou.
Pasul n+1: idem pasul 5.
Pe scurt: există niște milioarde de uncii de aur în Apuseni, sub niște munți. Niște privați au făcut niște înțelegeri cu statul să scoată aurul. Presa a scris de s-a plictisit (pînă a luat publicitate de la privați) că înțelegerile privaților cu statul au fost făcute pe sub masă, în defavoarea statului. Niște oengiști au făcut (și mai fac) scandal că proiectul privaților va distruge zona (se rad, la propriu, patru munți, se formează un lac uriaș de ape cianurate etc). În timpul ăsta, statul, reprezentat de Videanu, e hotărît să urmeze înțelegerile alea făcute pe sub masă pînă la capăt și să le dea privaților aurul, cu consecințele de rigoare pentru mediu. Pînă aici, am înțeles, e totul cum trebuie să fie: statul face pe prostul cu băieții deștepți.
Dar nu am înțeles de ce IT Morar face același lucru cu băieții deștepți. Din dragoste pentru capitalism? Ce-l mînă pe el în luptă?
Patriciu a zis despre „Kapitalism”-ul lui Solomon că ar fi „un tabloid cu poze alb-negru”. Recunosc că nuanța mi s-a părut nițel peiorativă. De parcă Dinu ar edita, prin trustul lui, numai Enciclopedia Britannica, nu și Click. După care mi-am dat seama: era vorba de o nuanță de nuanță. Adică nu că documentarul e tabloid e problema, ci că e alb-negru, în epoca în care tabloidul serios e colorat. Alta era, deci, dacă Solomon îi punea lui Patriciu prin birou niște bagaboante dezbrăcate, de exemplu, și filma un porno, full HD, atunci nu era chiar nici o problemă, se digera mai ușor kapitalismu’ ăsta. Ca să nu mai spun că mergea ca unsă și o reclamă la pompă, inserată subliminal, printre gemete.
Puțină istorie recentă: mai întîi a fost un interviu de autoflagelare, apoi o ușuire de dezonoare, a urmat o împăcare pe blog ca la „Surprize, surprize” iar acum omul e din nou în caseta redacțională a AC. Despre adevăratele motive ale ușuirii nu voi vorbi, dar o poate face Doru Bușcu. Sau chiar Ivanciuc, care a scris un text de almanah AC, acum niște ani, în care vorbea despre rolul jurnalistului de investigații: ăla de șpăgar.
Bușcule, nici cu speranța nu ai sperat și nici cu gîndul nu ai gîndit că mica ta cacealma (știi tu, aia că ne-ar fi cumpărat PDL, inclusiv filialele lor din diaspora și spațiul cosmic) se va adeveri: ne-a cumpărat Băsescu! Știrea ți-o aduce Suțu*. Același Suțu s-a încruntat iar la taste și a încercat o glumă: cică, cu ocazia asta, scorul ar fi 18 la 1 pentru Cațavencu versus Kamikaze. Suțule, ai dreptate, dar e o mică precizare de făcut: acel exemplar din Kamikaze va fi citit de Băsescu, în timp ce cele 18 din Cațavencu îi vor folosi lui Aliodor Manolea, să aprindă flacăra violetă.
* Sau era Șutu?
Legile pe care ANAF le pune acum în aplicare la RC există de ceva vreme. Cît timp vechea gardă a Fiscului a mîngîiat pe cap trustul și nu i-a cerut impozitele, crocodilii de la RC care acum plîng cu lacrimi cît mia de euroi legată cu elastic au tăcut mîlc. Nu s-au plîns că nu dau impozite la stat, nu au protestat public. Au făcut bani și s-au dat deontologi. Acum, însă, cînd legea e aplicată, deci pierd bani, se dau cu fesele de podea, de parcă legea ar fi inventată special pentru ei. Dacă vreți să înțelegeți titlul, citiți lista semnatarilor scrisorii și, mai ales, titulaturile lor. La un calcul scurt, acolo e peste o sută de mii de euro lunar, din venituri care nu-s salarii, dar au fost încasate ca și cum ar fi fost. Evaziunea nu știu cît e.
P.S. Am remarcat următoarea formulare în textul crocodililor RC: „au rezultat materiale de presă care conțin informații legate de presupuse prejudicii calculate arbitrar și aproximativ”. Auzi la ei, „materiale de presă”. Nu articole din Kamikaze, ci „materiale de presă”. Păi, da: crocodilii nu au coaie, ei nu sînt decît suportul organic pentru pielea din care mogulul își mai face o valiză, o pereche de pantofi, un ziar, o televiziune.
P.P.S. Nu, băi, overhezilor, directorilor, generalilor, mareșalilor, împăraților, crocodililor de la RC, nu sîntem ai lui Băsescu, cum ațî bîiguit voi prin oraș. Dar poate veți fi voi, dacă aveți noroc. Dacă nu, nu, rămîneți ai lui Geoană, deștepților.
Titlul postului îl parafrazează pe cel al unui text de la rubrica „Pe surse umane” din Kamikaze, publicat acum vreo două săptămîni. În timpul ăsta, niște foști colegi s-au chinuit să se prindă ce și cum, au cercetat, au întrebat, au dat cu banul și, după eforturi incomensurabile, au izbîndit. După formulările inginerești vopsite la rece cu lecturi din Dumas, aș paria că izbînda îi aparține unui fost coleg plătit cu 15.000 de euro lunar. Înțelegi, Sorine, de ce se duce dracului în faliment revista aia?