(de aici)
UPDATE: Șuțu s-a scremut și a încercat să fie haios, ca răspuns la postul de mai jos. Cu scremutul i-a ieșit, cu umorul trebuie să mai încerce.
Dacă Alecu ți-ar vedea blog-ul, Șuțule, ți-ar spune exact așa: „Să-ți fie rușine, Cristian Șuțu!”. Chelie are, ochelari are, ar mai trebui să-și tragă vocea aia gîtuită de un nod de plîns și mizanscena ar fi gata. Păi, Cristi, cum să-i faci tu una ca asta tocmai celui care a fost în stare să arunce pe piață un pumn trucat în falca unui copil? Cum să-ți pui tu pe blog, Cristi, reclamă electorală la Teo pedelista, cînd șeful tău actual a fost în stare să-și omoare Gardianul, doar ca să nu iasă Băsescu președinte? Cum, cum ai putut, Șuțule? Tu chiar nu ai citit cît a suferit pentru nenorocitul ăla de pixel care s-a întors împotriva lui ca o mie de pumni și picioare în gură? Chiar nu-ți pasă? Nu ai suflet, Șuțule?
P.S. Oricum, mișto articolul ăla imparțial, fără nici o legătură cu reclama din capul blog-ului.
Mîine e ziua ta, Drăgoșelu, nu te bucuri? Iartă-mă că-ți zic „la mulți ani!”, cînd lucrezi pentru Vîntu urarea asta poate fi interpretată ca o înjurătură – dacă nu crezi, întreab-o pe Ioana Maria Vlas, că și ei i s-a urat „la mulți ani!” și acum s-a apucat de scris poezie ca să treacă anii ăia mai repede. În fine, nu ăsta era subiectul, ce voiam să-ți zic de fapt: zi-i tu lui Tibi Lovin – dacă te vezi cu el; dacă nu, măcar sună-l – că nu a reușit să ne strice surpriza, pentru că nu tu ești dezvăluirea noastră din Kamikaze de miercuri. Chit că, da, ești și tu prin decor. A, să nu uit, la final: mîine, chiar dacă e ziua ta, dă un telefon pe la Cațavencu, de control, să nu aibă cumva – ce glumă:))) – vreun subiect cu o companie românească de low-cost al cărei patron are niște firme care cîștigă contracte cu statul. Multe. Știi pe cine să suni, cum ai mai făcut. La mulți ani încă o dată și îndeplinirea tuturor dorințelor la adăugarea celei de-a treizecișicincea zambiluțe în buchețelul vieții!
Amănunte, aici.
Ziceam că sînteți slabi. M-am înșelat. De fapt, voi sînteți foarte buni. Dar sînteți tot timpul „sub rezerva confirmării de către administratorul judiciar” (cum se vede și mai jos). Care, firește – cîtă dramă! – nu vă înțelege nici glumele geniale, nici anchetele exclusive. Așa că voi le rescrieți, mai prost, pe înțelesul lui, doar-doar le-o confirma. Vă urez, dragi colegi, să scăpați cît mai repede de administratorul ăsta judiciar care nu înțelege geniul ingineriilor financiare din spatele revistei. Citiți-ne numărul următor, o să vedeți ce poate face o revistă fără moguli care nici nu e în insolvență.
… simțul ridicolului, rudă bună cu cel al penibilului. Pentru că, după ce v-am întrebat cine e manelistul cu brățară dă haur, posesorul rafinatei bijuterii și-a schimbat poza. Adică nu o mai găsiți aici, mare, de unde am cules-o eu, ci doar aici, dar mică-mică. E un pas înainte, nu fiți răutăcioși. Totuși, mai jos, aveți personajul în toată splendoarea lui, la rezoluție mare, pentru eternitate.
P.S. Primul/prima care a ghicit este rina, a urmat bella și apoi marius, care a adăugat și ceva plusvaloare fotografică.
Știți cît de greu poate fi făcut un dosar penal pentru șpagă? Extrem de greu. Trebuie să dovedești, cu înregistrări video și audio, că șpaga aia, în orice ar consta, s-a dat. Că a fost un șpăguitor și un șpăguit. Nu, nu e suficient să constați, ca procuror, că X e prea bogat pentru veniturile lui, unde X e politician sau funcționar public. Pe scurt, procedural, legal, procurorii nu pot nici măcar observa disproporția dintre veniturile (mici) ale unui politician/funcționar și averea lui (mare).
Asta făcea ANI (Agenția Națională de Integritate), care monitoriza, prin lege, declarațiile de avere. Acum, nu va mai face nimeni asta. E liber, bă, la furat cu sacoșa, cu cardul, cu contul, cu plicul, cu orice. Eu zic să declare neconstituționale și declarațiile de avere. Că, oricum, fără o instituție care să le verifice, te ștergi cu ele la cur. Hai, cu toții înapoi în frumoșii ani ’90, cînd se fura cu frenezie, fără fereală.
P.S. Înainte ca ANI să înceapă să funcționeze, am depus, personal, o plîngere penală la Parchetul General. Era martie 2007. Reclamam că sute de parlamentari își bătuseră joc de declarațiile de avere și le completaseră cu curu’. Nici o lege nu pedepsea măgăria. Nu există soluție nici acum în acel dosar. Dar există mii de averi nejustificate. Trăiască economia subterană de partid și de stat în patria noastră!
Tiberiu Lovin „exclusiv, of course”, adică reportervirtual.ro, știe cine finanțează Puterea. Îl citez: „grupul german de presă”. Deci, Lovin știe că ziarul lui Racoviceanu e finanțat de un grup german de presă care aruncă banii pe prostii (200.000 de euro doar ca să-l aducă pe Gorbi la lansare; elicopter închiriat cu care să se aducă ziarul direct din tipografie), în condițiile în care Gardianul, pe care Puterea îl duce acum mai departe, vindea vreo 5.000 de exemplare zilnic. Deci, economic, era cel mult un mister, ca să nu zic altfel. Racoviceanu, totuși, păstrează în continuare misterul (na, că mă repet) și ne amenință că ne dezvăluie identitatea proprietarului Puterea peste trei luni.
Hai, mă, Tibi, te-ai apucat și tu acum să faci pe modestul! Dă exclusivitatea aia pînă la capăt, zi și la popor cine sînt nemții ăia misterioși, nu ne lăsa în neagra ignoranță.
Mai jos, aveți o poză. În poză se văd o brățară de aur masiv, groasă, de manelar profesionist. Și un ceas din aur, din același registru gurist. Totuși, personajul căruia îi aparțin membrele superioare pe care se află cele două exponate dă haur nu-și folosește gura în interes de serviciu decît la TV. Așadar, concurs fără premii! Cine e personajul posesor al membrelor invocate mai sus?
a. Bursuc;
b. Salam;
c. Romeo Fantastic;
d. Răzvan Dumitrescu (care și-ar și permite);
e. un milițian;
f. altcineva;
g. un jurnalist;
h. un profesionist al photoshop-ului.
Pe bune. În numărul care a apărut azi pe piață, pagina 16, stînga jos (click pe foto pentru imagine mărită). Îi felicit că s-au prins, pînă la urmă, ce trebuie să publice ca să fie citiți. Pentru o creștere de vînzări, le sugerez să multiplice reclama în mai multe pagini.