Dezvăluirile publicate recent la nivel mondial și cunoscute sub numele de „Panama papers” au transformat compania Mossack Fonseca într-una celebră global. Mossack Fonseca este o casă de avocatură panameză care înființează companii în jurisdicții off shore și oferă servicii asociate. Bănuită că, de fapt, înlesnește inclusiv activități infracționale prin serviciile sale, Mossack Fonseca a colaborat în România cu o casă de avocatură care a furnizat un secretar de stat în funcție. Este vorba de casa de avocatură Biriș Goran. Unul din partenerii acestei case de avocatură, Gabriel Biriș, este secretar de stat în Ministerul de Finanțe și unul din puținii demnitari din România care a declarat oficial că deține o companie off shore.
Când vine vorba de avocata Loredana Radu, complicea (din punct de vedere al DNA) arestată a lui Neculai Onțanu, nimic nu e întâmplător: clienții acesteia, în majoritate, sunt „pile” ale lui Gabriel Oprea sau ale altor dubioși de prin servicii. Femeia e, deci, un fel de avocată a mafiei de partid, de stat și de securitate.
Un proiect de lege care se plimbă prin Parlament de un an și jumătate poate arunca în aer campania electorală pentru locale. Toți aleșii (locali sau parlamentari) care acum au interdicție să candideze (în urma definitivării în instanță a unor dosare de conflict de interese și incompatibilitate ale ANI) vor primi verde să-și depună candidaturile dacă acest proiect va fi adoptat. Pentru a intra în vigoare, documentul mai are de bifat doar votul final pozitiv în plenul Senatului, fază în care poate ajunge săptămâna aceasta.
În Europa de Est, doar Bulgaria a fost ținta unui atentat cu explozibil (la Burgas, în 2012). Totuși, țările estice ale continentului nu sunt ferite de terorism, România cu atât mai puțin (după cum arată și statisticile SRI referitoare la numărul celor expulzați, câteva zeci anual). Dar țările din estul Europei au și un alt rol în mecanismul producerii unui atentat terorist: acela de furnizor de arme.
O mică flotă dirijată de la Constanța încalcă repetat sancțiunile impuse de către Uniunea Europeană Federației Ruse după anexarea Crimeii. În ciuda interdicției UE ca mărfuri din Crimeea și Sevastopol să ajungă în țări ale Uniunii, cel puțin nouă vase operate de sereleuri deținute de sirieni la Constanța încarcă bunuri din porturile din Crimeea și le transportă în România și/sau Turcia. Autoritățile românești, însă, închid ochii la acest trafic interzis, deși susțin că monitorizează fenomenul cu atenție.
1. Voi ști exact în ce a constat relația SRI – DNA (dar și SRI – orice alt parchet):
a.câte interceptări au ajuns în dosare prin efectul unui mandat judecătoresc cerut de procuror și câte interceptări au ajuns în dosare prin efectul unui mandat judecătoresc cerut de SRI pe „siguranță națională” (prin intermediul procurorului general – care procuror general, a propos, nu am prea auzit să se opună cererilor SRI, deși legea îi permite);
Control civil asupra SRI nu există. Dar, cică, ar exista unul parlamentar.
De ce să te asculte procurorul și nu sereistul? Pentru că procurorul e controlat public de judecător
Fără prea mulți termeni juridici, articole de lege și argumentări stufoase, chestiunea interceptărilor de comunicații se reduce la controlul informațiilor. Dacă informațiile provenite din interceptarea comunicațiilor sunt utile în probarea unei infracțiuni, acestea vor fi folosite într-un dosar penal. Iar un dosar penal este public în faza de instanță, așadar controlul civil asupra acestei intruziunii în viața personală este maxim. Dacă, însă, informațiile provenite din interceptarea comunicațiilor nu sunt utile în probarea unei infracțiuni, aceste informații trebuie distruse. Dar când aceste informații inutile pentru demonstrarea unei infracțiuni se află și în posesia unui serviciu de informații, a cărui activitate este eminamente nepublică, cine ne garantează că informațiile nu sunt folosite în scopuri mai puțin legitime?
Revista „Kamikaze” a scris câte ceva despre mărețul miting al Antenei 3, ăla din Piața Constituției, îl știți, în care au fost abuzați niște bătrâni (adică obligați să stea în ploaie, frig și în picioare câteva ore) aduși acolo de către PSD.
Surse judiciare italiene au arătat că singura comisie rogatorie folosită de procurorii italieni a fost cu România, în ciuda faptului că, poate mai important, ar fi fost nevoie de cel puțin încă una în relația cu Turcia. Colaborarea judiciară dintre cele două state în cazurile de contrabandă cu migranți este extrem de slabă. Iar motivele sunt mai degrabă politice și țin de mize geostrategice.