Marți, 2 decembrie 2014, ministrul Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, i-a propus președintelui Traian Băsescu să-i acorde lui Bogdan Aurescu gradul diplomatic de ambasador. Președintele Traian Băsescu a fost de acord și a semnat decretul 813 din 2014.
5 decembrie. 04.33. M-a omorît Daciana: de cinci ore e în delir, îmi povestește întîlnirea de la „Clubul fițoaselor fără nici o însușire, dar cu bonă filipineză” de aseară, la care a fost divinizată (hm, ciudat, nu știam că știe cuvîntul ăsta) de țoapele alea pentru… reducerea TVA la produse bio!!! Că ce idee genială, cum o să salveze copiii din Africa de foamete cu roșii pipernicite bio crescute în Giurgiu și castraveți scofîlciți bio cultivați în Teleorman și ce prilej are ea acum să țină un discurs istoric în plenul de la Bruxelles care o să schimbe miliarde de vieți în lume.
8 iulie 1998: Mircea Criste devine procuror general al României;
23 septembrie 1998: Mircea Criste, procuror general al României, cere delegarea la Parchetul General al lui Victor Ponta, procuror stagiar (încă!) la Parchetul de pe lîngă Judecătoria sectorului 1 din București (sursa), cu o experiență de abia trei ani, deși legea prevedea o experiență de minimum opt ani pentru accederea în Parchetul General;
2 decembrie 2014: alianța de guvernare a premierului Victor Ponta îl numește, în plenul reunit al Parlamentului, pe Mircea Criste adjunct al Avocatului Poporului cu un mandat de cinci ani (sursa).
4 decembrie. 06.32. M-am trezit urlînd, plin de sudori. Sudorii au zis că le-a plăcut… Da’ ce-am, băi, nene, cu glumele astea de Adelu? A, da, de asta m-am trezit urlînd: visam că îmi comandasem un scaun mai mic la Palatul Victoria, cît să îmi încapă fix poponeața pentru ca, în caz de forță majoră (moțiune de cenzură, presiuni politice, manifestații de stradă) să nu pot fi extras din scaun, să fiu blocat fizic. Și, cum stăteam eu așa pe scaunul de premier, mulțumit că am găsit soluția să nu-l pierd, de niciunde apare Bombo. Nici nu m-a salutat, a apărut așa, brusc, acolo.
3 decembrie. 09.23. Ce lene îmi e, nici să înjur ziariști nu mai am chef, mai ales de cînd mi-a impus echipa de comunicare să fac pe spășitul, să vorbesc frumos cu toată lumea, să par îndurerat și politicos și să-mi cer scuze de la oricine măcar pînă la congresul din martie. Nu cred că mă vor ține nervii atît de mult, neapărat trebuie să iau pe cineva la mișto. Și repede! A, știu: îl chem pe Vâlcov. Să vorbim despre buget, sanchi.
Nu știu cine-i face strategia de comunicare pe facebook lui Victor Viorel. Dar, dacă o face după capul lui, prost cap are. Iar dacă o face la sfaturile cuiva, prost mai e sfătuit, parafraza basmului. De ce prost? Pentru că toată strategia lui Ponta sau a echipei lui e să transforme peste noapte un arogant șmecher cu accente de cocalar în pisic spășit care a fost luat de val ca un adolescent speriat de încercările vieții și acum regretă la numai cei 42 de anișori ai săi. 42 de ani!!! Iar vîrsta asta a maximei înfloriri personale adulte este prezentată de strategii lu’ pește prăjit ca un fel de pubertate acneică la care se poate greși oricît de grav pentru că, nu-i așa, după ce-i trec coșurile adolescentului îi va veni și mintea la cap.
„Comedians in cars getting coffee” este, cum îi zice și numele, despre actori de comedie/stand up/ etc care merg cu mașina să ia și să bea cafea. La volanul mașinii se află întotdeauna Seinfeld. Jerry Seinfeld. Care, pe lîngă condus, mai pune și întrebări. Ca de obicei, despre nimic și despre tot. Adică despre viață, pur și simplu. Despre viața celor pe care-i plimbă cu mașina și cu care bea cafea. Iar cei pe care-i plimbă sînt cei mai mari actori de comedie și oameni de TV din SUA.
Fără explicații publice, premierul Ponta l-a eliberat din funcția de subsecretar de stat pe Dragoș George Bogdan pe 27 noiembrie a.c. La acea dată, Dragoș George Bogdan era arestat de cinci zile în dosarul DNA al retrocedărilor, dosar în care numele cel mai greu este al Alinei Bica, fosta șefă a DIICOT. Dragoș George Bogdan este nimeni altul decît fostul adjunct al lui Sorin Blejnar la ANAF în perioada 2009-2012.
Abia a trecut ziua unirii că UNPR a și sunat goarna dezbinării alianței de guvernare. Și nu întîmplător azi, cînd Ponta l-a chemat pe Tăriceanu la discuții despre intrarea fantomaticilor liberali reformatori (care încă nu au statut oficial de partid) la guvernare. Primul atac al UNPR: proiect de lege pentru taxarea marilor averi (sursa).
2 decembrie, 10.40. Mă întîlnesc cu Tăriceanu la Guvern. Abia aștept să-l întreb pe inimă zburdalnică ce să fac: de fiecare dată cînd dau de o brunetă prin Dubai sau pe la Tîrgu Jiu să mă însor? Neapărat să-l întreb, să nu uit, să-mi dea un sfat: după cîte întîlniri îi cer mîna? Oricum, am făcut un calcul și sînt în grafic: dacă Tăriceanu e la a șasea nevastă și are peste 60 de ani și eu sînt abia la a doua și am 42, mai am lejer timp de vreo patru.