Azi, medicul Șerban Brădișteanu este judecat pentru că a încercat să-l țină pe Năstase departe de pîrnaie: fostul premier, acum eliberat condiționat, avea o zgîrietură pe gît iar Brădișteanu era gata să-l taie, să-i scoată inima din piept și s-o arate instanței, ca să obțină neexecutarea pedepsei (sursa). Și avea și de ce să facă asta: cît timp Năstase a fost premier, Brădișteanu a obținut, prin corupție, vreo patru milioane de euro. Șpagă, desigur, în urma unei licitații pentru aparatură medicală, pe care a trucat-o mîrlănește, apoi și-a plimbat banii printr-un off shore.
Sau, în termenii Agenției Naționale de Integritate, s-a „dispus la data de 15 septembrie 2008, sesizarea instanţei competente cu privire la BRĂDIŞTEANU ŞERBAN ALEXANDRU, în vederea confiscării sumelor de 3.595.333 euro şi de 500.000 USD, obţinute în mod nejustificat în perioada 2000 – 2004, perioadă în care acesta a deţinut funcţia de senator în Parlamentul României. De asemenea, ANI a mai constatat şi existenţa conflictului de interese în cee ce priveşte achiziţionarea unor echipamente medicale, procedură în cadrul căreia, domnul BRADIŞTEANU ŞERBAN ALEXANDRU a deţinut calitatea de Preşedinte al Comisiei de Licitaţie” (sursa).
Așadar, patru milioane de euro mită dintr-o singură licitație, în mandatul de premier al lui Năstase, cînd Brădișteanu era și senator PSD, și medic, și președinte de comisie de licitație și ce mai voia el.
Etichetă: adrian năstase
În CV-ul de la Senat al lui Cătălin Voicu este menționată și calitatea acestuia de membru al Asociației Române de Drept Umanitar (ARDU).
Că Voicu este foarte preocupat de gesturi umanitare știam de cînd a zis despre „condițiile din penitenciare” că „decimează ființa umană” (sursa). Dar nu știam ă același Voicu este interesat și de dimensiunea academică a umanitarismului. Ei bine, e.
Mai interesantă devine apartenența lui Voicu la ARDU cînd aflăm că Asociația are statut de „utilitate publică” (sursa).
Statut conferit de către premierul Adrian Năstase, prin Hotărîrea de Guvern 1583/2004, din septembrie (cu puțin timp înainte ca Năstase să piardă puterea). De ce? Nota de fundamentare a Guvernului, aici.
Printre alți colegi ai lui Voicu din ARDU, merită menționați Gabriel Oprea, actual vicepremier USL, și Corneliu Bârsan, judecător al României la CEDO, cu nevastă judecător la ÎCCJ penală (sursa).
Azi începe congresul PSD. Victor Ponta, premier al României, va fi reconfirmat șef al partidului. Una din cele mai interesante schimbări în structura partidului este înființarea funcției de președinte executiv (care-i va reveni, cel mai probabil, lui Liviu Dragnea, acum secretar general). Dar chiar mai interesant decît că se va (re)înființa funcția de președinte executiv este că mandatul de secretar general va fi preluat (peste 90% șanse) de Andrei Dolineaschi. Adică de un tînăr pesedist de la Botoșani care s-a remarcat pînă acum prin aceea că a cumpărat o mașină pe care Ponta a vîndut-o (sursa). Deci, da: din toți oamenii din lumea asta, numai tînărul Dolineaschi din PSD s-a găsit să cumpere un autoturism pe care șeful PSD îl vindea.
Totuși, nu e nimic surprinzător aici: după ce a făcut afaceri cu statul împreună cu Dan Șova, Ponta l-a numit pe Șova ministru delegat pentru proiecte de infrastructură de interes național. O funcție de o greutate colosală, care îl transformă pe premierul Ponta în cel mai puternic șef de guvern al României de după ’89 (de ce, am explicat aici și aici).
Practic, pas cu pas, Ponta își numește cei mai loiali oameni în cele mai importante funcții din guvern și din partid. Spre deosebire de Adrian Năstase, care avea adversari de calibru atît în Executiv, cît și în PSD (Miron Mitrea și Dan Ioan Popescu, ca să nu îl mai pomenesc pe Ion Iliescu), Ponta nu se bate, în propriul partid, decît cu baronii locali. Care baroni locali, însă, devin din ce în ce mai slabi sau mai cumpărați (vezi cazul lui Marian Oprișan).
În acest moment, cel mai mare adversar al lui Victor Ponta este, de fapt, Traian Băsescu. Însă, așa cum am mai scris, Băsescu, fie că vrea, fie că nu, a devenit mai degrabă un mentor al lui Ponta, pe care-l crește ca om de stat.
Și mai e ceva: în afară de rușinea cu doctoratul, Ponta nu are probleme penale care să-l îngroape ca pe Năstase. Și are doar 41 de ani. Ce-i lipsește e doar o bună relaționare cu partenerii externi. Dar Ponta demonstrează că a înțeles că trebuie să schimbe asta. Pe scurt, obișnuiți-vă cu gîndul: Ponta va domina următorul cincinal în politica românească.
Pe 2 ianuarie, cînd Adrian Năstase încă mai rememora sorcoveala deținuților de la Jilava, l-am invitat (pe B1 TV, la „Butonul de panică” – emisiunea, aici) pe judecătorul membru al CSM Cristi Danileț să lămurească dacă un deținut care cere eliberarea condiționată are dreptul la această eliberare, în condițiile în care acel deținut nu numai că nu și-ar fi recunoscut pedeapsa, dar ar fi și acuzat judecătorii de influențe politice.
Răspunsul lui Cristi Danileț a fost următorul: „Am avut situația unui deținut care era chiar judecător, condamnat pentru corupție, căruia i-am refuzat eliberarea condiționată, ținînd cont tocmai de atitudinea lui recalcitrantă față de organele de Justiție, nerecunoașterea pedepsei aplicate și, de asemeni, comportamentul în sală, care a fost profund de lipsă de reverență față de instanță” (aici, de la minutul 42).
Așadar, verdict de judecător: nu recunoști autoritatea judecătorilor și nici pedeapsa, nu pupi eliberare condiționată. Din fericire pentru Adrian Năstase, judecătorii care l-au eliberat au fost mai puțin „catolici” decît Danileț. Ceea ce i-a permis lui Năstase ca, acum vreo oră, să-l pomenească pe membrul CSM la Antena 3: „Ceea ce a spus domnul Danilet despre recunoasterea vinei este o prostie. Ce sens ar fi avut ca eu sa fac o plangere la CEDO daca m-as fi considerat vinovat? Mult mai grav mi se pare celalat aspect invocat de domnul Danilet cum ca libertatea de exprimare trebuie cenzurata, ca nu pot sa imi spun opinia cu privire la justitie sau la politica” (sursa).
Ceea ce înseamnă că avocații lui Năstase erau extrem de atenți la emisiunile B1 TV chiar și pe 2 ianuarie, mai ales dacă era vorba de o emisiune în care judecătorul Cristi Danileț era întrebat de mine care-s condițiile de eliberare condiționată. Atît de atenți încît i-au relatat lui Năstase suficient de clar. Prea clar, judecînd după cît de bine își amintește Năstase acea declarație.
Văd politicieni care, de luni de zile, ba chiar de ani, fac spume la gură și atacuri de panică atunci cînd vine vorba de „dictatorul” Traian Băsescu. Tuturor, le spun: idioților, voi l-ați creat pe „dictator”! E numai vina voastră, acum suferiți. Să vă explic, nefericiților:
1. mai întîi, să vă pun la curent cu Constituția României, articolul 103, alineatul 1: „Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament” (sursa);
2. articolul citat mai sus se referă la „partidul” care „are majoritatea absolută în Parlament”;
3. Constituția din care am citat a fost adoptată (prin modificarea celei anterioare) în 2003; atunci, parlamentul, în înțelepciunea lui nețărmurită, putea alege să modifice cuvîntul „partid” și să-l înlocuiască cu sintagma „alianță politică” sau să mențină „partid”, dar să adauge ȘI sintagma „alianță politică”; în cazul acesta, acum, Traian Băsescu, președintele „dictator”, era obligat de Constituție să numească premierul desemnat de către alianța politică ce ar fi avut „are majoritatea absolută în Parlament”, adică (cel mai probabil) USL, FĂRĂ a mai discuta cu fiecare partid în parte;
4. în aceeași constituție din 2003, însă, s-au făcut și modificări; printre acestea, cea care prevedea că mandatul prezidențial se lungește de la patru la cinci ani; practic, menținînd cuvîntul „partid” (referitor la majoritatea parlamentară), dar prelungind mandatul prezidențial, Constituția din 2003 i-a acordat președintelui puteri aproape discreționare cînd vine vorba de numirea premierului;
5. de ce nu a cîrtit nici un politician în 2003, la modificarea Constituției, că președintele devenea, practic, suveran peste jocul parlamentar și guvernamental? simplu: pentru că era o constituție croită pentru scopurile împăratului Adrian Năstase, care se visa președinte al României pentru două cincinale ceaușiste (am mai scris despre asta aici).
Așadar, fantasmatici politicieni români, vă repet: în subconștientul vostru meschin zace ori un dictator care se vrea președinte de republică parlamentară, ori se ascund niște lachei care se vor conduși de un astfel de președinte, un președinte cu puteri ca cele din constituția din 2003. Acum sînteți în a doua situație, fie că vă place, fie că nu. Trăiți cu asta și mai multă grijă la viitoarea constituție.
În dosarul intitulat de presă „Mătușa Tamara“, Adrian Năstase a fost achitat. Nu definitiv, e adevărat. Judecătorii au considerat că fostul premier nu poate fi acuzat că l-ar fi mituit pe Ioan Melinescu cu funcția de șef al Oficiului Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor (ONPCSB). Reamintim că ONPCSB, sub conducerea lui Melinescu, a pierdut (la propriu) dosarul prin care era cercetat un transfer bancar de 400.000 USD de la Tamara Cernîșov, mătușa Danei Năstase, către însăși Dana Năstase. Bani rezultați, a spus Adrian Năstase, în urma vînzării unor bunuri (tablouri și bijuterii) către Alexandru Bittner, afacerist apropiat de fostul premier. Totuși, de unde avea Tamara Cernîșov acele bunuri? Și cum a trecut cu ele prin decenii de comunism fără să-i fie confiscate? Dar dacă, de fapt, acele bunuri nu au existat niciodată? Revista Kamikaze deține un document oficial care înclină foarte tare să le dea dreptate celor care susțin a doua variantă.
Continuarea, aici.
La fel de bine, titlul postării putea fi „Năstase l-a făcut mare pe Băsescu” sau chiar „Fără lupul dictator Goliat, iepurașul David n-ar fi ajuns dictatorul de azi”. Mă rog, ați prins ideea. Dar nu e doar atît.
Să ne întoarcem în istoria noastră recentă pînă în 2003. Cînd, un referendum național pus la cale de Năstase, pe atunci premier, schimba Constituția României. Fundamental. Printr-o singură modificare (din mai multele impuse de Năstase): mandatul prezidențial devenea de cinci ani. Vă reamintesc, deci, că eram în toamna lui 2003, mai era un an și un pic pînă cînd PSD urma să rupă regula din politica românească: două mandate succesive de putere în Parlament, la guvernare și la Cotroceni. Pentru că, nu-i așa, cine își închipuia în 2003, la apogeul puterii lui Năstase, că PSD nu va avea majoritatea în Parlamentul 2004-2008? Cine credea atunci – pe vremea cînd ciudatul de Ciuvică era cules de miliție de pe stradă pentru că scria despre Năstase doar pe internet, că numai acolo avea voie – că Năstase nu va fi președintele României în mandatul 2004-2009? Corect: nimeni. Pentru prima oară după ’89, ar fi urmat o ședere la putere de măcar opt ani neîntrerupți pentru același partid (nu, nu-mi dați exemplul lui Iliescu, care a stat la Cotroceni din ’90 pînă în ’96, în zorii cețoși și împuțiți ai pseudodemocrației românești se putea orice, inclusiv ca sulfurosul nea Nelu să aibă două mandate și drept la încă unul), spre deosebire de ce se întîmplase pînă atunci (’92-’96: FSN/PDSR & Iliescu; ’96-’00: CDR & Constantinescu; ’00-’04: PSD & Iliescu): celebra alternanță la guvernare.
Tocmai de aceea, pentru că prevedea zorii unei mici dictaturi personale, Năstase a vrut mandat prezidențial de cinci ani. Iar motivul era simplu: pînă și Năstase știa că, dacă PSD rămînea la putere și după 2004, la parlamentarele din 2008 ar fi avut, după opt ani de guvernare, probleme serioase cu electoratul. Iar voturile PSD, în eventualitatea că social-democrații ar fi guvernat neîntrerupt între 2000 și 2008, nu ar fi atins majoritatea necesară guvernării și după 2008. Doar că, ce coincidență, în 2008 ar fi fost președinte (pînă în toamna lui 2009) Adrian Năstase. Iar în România președintele numește premierul. Cam cît de dificil ar fi fost pentru Năstase să aleagă un premier care să nu fi fost de la PSD? FOARTE dificil. Imposibil de dificil. Atît de dificil, încît ar fi făcut orice și, ca președinte, s-ar fi asigurat că premierul României la finalul lui 2008 ar fi fost de la PSD. Iar cu un guvern PSD, Năstase ar fi cîștigat un nou mandat prezidențial în 2009 și ar fi condus liniștit România pînă în 2014.
Sună a ceva ce Năstase ar fi făcut? Eu zic că sună și încă sună foarte clar, a cristal Lalique (de care îi vînduse mătușa Tamara lui Bittner) de clar. Din nefericire, dacă nu chiar din tragedie, Năstase a pierdut prezidențialele în 2008. Iar PSD, deși a luat peste o treime din voturile la parlamentare, a intrat în opoziție. Cît se poate de practic, de sec și de ironic, planul croit cu atîta cinism de Năstase pentru el însuși devenea cea mai performantă sculă a dușmanului său de moarte, Traian Băsescu.
Așa se face că, în 2008, Traian Băsescu a numit premierul. Iar președintele Băsescu, în ciuda poziției delicate a PDL, după doi ani și ceva de guvernare (decembrie 2004 – aprilie 2007), a numit premier de la PDL (Emil Boc, pe numele lui), exact cum ar fi făcut și Năstase (care, cum am zis mai sus, ar fi numit premier de la PSD, dacă ar fi fost președinte, oricum ar fi stat PSD cu voturile după parlamentarele din 2008).
Dar ce s-a întîmplat în 2009? Exact așa cum Năstase ar fi cîștigat alegerile pentru un al doilea mandat, cum ziceam mai sus, pe propria guvernare, Băsescu a cîștigat alegerile pe propria guvernare. Greu, cu o diferență minimă față de Geoană (70.000 de voturi), dar le-a cîștigat. Exact cum i s-ar fi întîmplat și lui Năstase.
De ce am ajuns azi în situația politică în care sîntem? Extrem de simplu: Băsescu mai are doi ani de mandat. Spre deosebire de ce se întîmpla pînă în 2004, cînd mandatul prezidențial se suprapunea cu cel parlamentar și, deci, președintele juca de aceeași parte cu majoritatea parlamentară și cu Guvernul, din 2008 încoace suprapunerea asta nu mai există. Iar nepotrivirea asta de mandate (parlamentar și prezidențial) a virusat definitiv fragila noastră democrație de doi lei (vechi) și a trimis la balamuc întreaga clasă politică.
Ce se întîmpla, deci, dacă Năstase nu modifica nenorocita de Constituție în 2003? Azi am fi fost în situația în care, la toamnă, Băsescu și-ar fi încheiat al doilea și ultimul mandat prezidențial, Crin ar fi candidat și și-ar fi văzut visul vieții cu ochii ăia bulbucați cu care zilele astea se isterizează la Antena 3, Ponta ar fi fost premier pînă prin 2016. Dar n-a fost să fie. Pentru că, acum nouă ani, Năstase se visa dictator timp de două cincinale ceaușiste. Și a schimbat Constituția, ce ironic, prin referendum. Pe care atunci nu l-a contestat nimeni.
P.S. Evident, dacă lui Năstase îi ieșea joculețul cu prezidențialele, azi am fi fost condamnați la moarte dacă am fi spus, fie și în glumă, că Bombo poate să ajungă la Rahova sau Jilava.
P.P.S. Sau, altfel spus, ce-și face omul cu mîna lui de premier se cheamă concediu carceral fără plată și cu interzicerea unor drepturi civile.
Discuție, azi, între mine și un ofițer plasat sus în Poliție, în legătură cu această posibilă favorizare a infractorului.
eu: Și nu or fi uitat polițiștii de la Capitală niște proceduri prin sertare?
polițist: Dom’le, dacă te sună ministrul (de Interne, Ioan Rus – n.m.)…
Deci: i-a sunat Rus pe polițiștii de la Poliția București să-i persuadeze că Năstase nu trebuie să ajungă la Rahova? Și, dacă da, nu cumva discuția a trecut și prin firele DNA? Dacă da, e nasol. Tare nasol.
Nu, nu insinua că aș spune că te salută din mormînt. Spun doar că te salută din 1963, cînd era în viață bine mersi. Cu semnătură cu tot.
Tîmpițelul de Șova va fi trimis la Washington de către Ponta, exact ca Goe la București, ca să nu mai rămînă și anul ăsta repetent la Holocaust. Ceea ce-mi amintește că și Năstase și-a trimis fiul cel mic la „Elie Wiesel”, să se informeze despre același Holocaust, după ce Mihnea (a scris revista Kamikaze, care nu are bani, că e săracă, să-și întrețină site-ul, așa că vă dau link din Libertatea) și-a desenat o svastică pe braț și s-a dus în club.
Mă întreb, doar: faptul că Șova, adult vaccinat și parlamentar, face aceleași tîmpenii ca un adolescent înseamnă că Ponta, care și l-a luat purtător de cuvînt, e la fel de adolescent? Ca să nu zic imatur, că s-a mai dat. Sau înseamnă că Mihnea Năstase era matur, cînd și-a desenat svastica pe braț la cei 16 anișori ai lui?