Acum vreo două-trei sute de ani, Victor Viorel Ponta ar fi fost un domnitor fanariot impecabil: slugă pe de o parte și șpăgar feroce pe de alta. Acum două-trei sute de ani, fanarioții erau slugile sultanului de la Stanbul și stăteau cu ciubota pe boierii țării, cărora le ofereau dregătorii pe bani. Azi, Ponta e sluga unor băieți din servicii (dar și sclavul propriei imposturi) și, în același timp, stăpînul hienelor pesediste tinere, pe care le promovează în haită pe bani.
Cazul „Mitsubishi” e exemplar.
Etichetă: andrei dolineaschi
Ponta descoperă periodic că se fură de la stat. Nu știu cum dracu’ se face, da’ Ponta descoperă că se fură numai de către „ăilalți”. Vezi, de exemplu, și mega-măgăria de azi: deși poporul însetat de bunăstare și dreptate pînă la capăt aștepta bilanțul triumfalist al premierului minune, Ponta a dat-o cotită că nu i s-a încheiat guvernarea, deci nu are ce bilanț să prezinte, așa că să ne mulțumim cu ce mărgică a mai ouat Corpul lui de control la Complexul Energetic Oltenia. Adică un raport cu eventuale fraude (disponibil aici), dar fără prea multe informații în el, să nu ni se aplece (întreb și eu: unde dracu’ s-au dus sponsorizările alea de aproape 20 de milioane RON?). Și, chiar mai mișto, un raport care se referă la perioada 2010 – 2012, nu și la perioada de dinainte de 2010, cînd Dan Șova întorcea banii cu lopata de la Turceni, Rovinari și ce mai e pe acolo (sursa).
A propos de Dan Șova: la „ministerul” păcăliciului delegat pentru „proiecte naționale” (adică la DPIIS – Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine) lucrează pe un post de consilier un tip care se numește Iulian Onciu. Onciu era (nu știu dacă mai este) un fel de secretar pe la UNPR, ceea ce i-a adus în guvernele Boc și Ungureanu funcția de consilier la Seceratariatul General al Guvernului (unde nu știu ce mentă tradițional românească freca, în condițiile în care SGG e varză cu carne stricată). Dar, surpriză, așa un talent de viitor nu se făcea să rămînă pe afară, deci a fost preluat și de echipa Ponta la DPIIS, adică la „ministerul” lui Șova. Unde ce credeți că face Onciu? Ce făcea și pînă acum: are grijă ca firmele mă-sii (nu e glumă, chiar sînt firmele mamei lui, Rita Onciu) să facă niște milioane de lei noi prin contracte cu statul. Niște contracte în 2010, altele în 2011, dar și unele useliste, numai bune, în 2012.
Să mai spunem că Iulian Onciu este prieten la cataramă cu alt dorohoian din politică: Andrei Dolineaschi, deputat PSD și proaspăt secretar general al PSD, deci omul de încredere oarbă al lui Ponta. Atît de oarbă, încît l-a scăpat pe săracu’ premier de un leasing înrobitor la un Mitsubishi pe care nu-și mai permitea bietu’ doctor să-l plătească (sursa).
Azi începe congresul PSD. Victor Ponta, premier al României, va fi reconfirmat șef al partidului. Una din cele mai interesante schimbări în structura partidului este înființarea funcției de președinte executiv (care-i va reveni, cel mai probabil, lui Liviu Dragnea, acum secretar general). Dar chiar mai interesant decît că se va (re)înființa funcția de președinte executiv este că mandatul de secretar general va fi preluat (peste 90% șanse) de Andrei Dolineaschi. Adică de un tînăr pesedist de la Botoșani care s-a remarcat pînă acum prin aceea că a cumpărat o mașină pe care Ponta a vîndut-o (sursa). Deci, da: din toți oamenii din lumea asta, numai tînărul Dolineaschi din PSD s-a găsit să cumpere un autoturism pe care șeful PSD îl vindea.
Totuși, nu e nimic surprinzător aici: după ce a făcut afaceri cu statul împreună cu Dan Șova, Ponta l-a numit pe Șova ministru delegat pentru proiecte de infrastructură de interes național. O funcție de o greutate colosală, care îl transformă pe premierul Ponta în cel mai puternic șef de guvern al României de după ’89 (de ce, am explicat aici și aici).
Practic, pas cu pas, Ponta își numește cei mai loiali oameni în cele mai importante funcții din guvern și din partid. Spre deosebire de Adrian Năstase, care avea adversari de calibru atît în Executiv, cît și în PSD (Miron Mitrea și Dan Ioan Popescu, ca să nu îl mai pomenesc pe Ion Iliescu), Ponta nu se bate, în propriul partid, decît cu baronii locali. Care baroni locali, însă, devin din ce în ce mai slabi sau mai cumpărați (vezi cazul lui Marian Oprișan).
În acest moment, cel mai mare adversar al lui Victor Ponta este, de fapt, Traian Băsescu. Însă, așa cum am mai scris, Băsescu, fie că vrea, fie că nu, a devenit mai degrabă un mentor al lui Ponta, pe care-l crește ca om de stat.
Și mai e ceva: în afară de rușinea cu doctoratul, Ponta nu are probleme penale care să-l îngroape ca pe Năstase. Și are doar 41 de ani. Ce-i lipsește e doar o bună relaționare cu partenerii externi. Dar Ponta demonstrează că a înțeles că trebuie să schimbe asta. Pe scurt, obișnuiți-vă cu gîndul: Ponta va domina următorul cincinal în politica românească.
Nu, nu de caș la gură are nevoie, că de asta are din plin, ci de cash. De „cașcaval”, dacă vreți, cum zic băieții de băieți (da’ ce-am azi, băi, nene, de vorbesc în versuri precum Publius Ovidius Naso, exilat la Constanța – sau pe acolo, pe undeva – , săracu’, pe cînd Mazăre nu exista – că dacă exista, sigur îl obliga să scrie niște versuri nemuritoare despre semizeițele semidezbrăcate cu semicreier în cap care au fost să voteze la referendum). Bun, să revenim la brînzeturile noastre: de ce are Ponta nevoie de cash? E, ghinion, asta nu știm, putem doar bănui, dar știm cum obține Ponta cașul ăsta. De la fraierii din PSD, de exemplu, cărora le vinde diverse la suprapreț. Citiți aici și contraziceți-mă, dacă aveți Mitsubishi Lancer pe acasă.