Fără Secretariatul General al Guvernului (SGG), orice Guvern ar fi doar o gașcă de băieți (și fete, hai) care se întîlnesc la o bere. SGG aplică, tehnic, ce decide premierul. Fără SGG, Ponta, de exemplu, ar fi ca și cum nu ar avea nici cărți dinc are să copie, nici copiator. Nasol, deci. Ei bine, SGG-ul lui Ponta este una din cele mai opace instituții din statul român al anului 2013. Așam ca să fie dreptate pînă la capăt.
SGG, brațul juridic și tehnic al Guvernului
Conform site-ului SGG, “Conform legislaţiei în vigoare, Secretariatul General al Guvernului (SGG) funcţionează ca structură în aparatul de lucru al Guvernului, cu personalitate juridică, având rolul de a asigura derularea operaţiunilor tehnice aferente actelor de guvernare, rezolvarea problemelor organizatorice, juridice, economice şi tehnice ale activităţii Guvernului, precum şi reprezentarea Guvernului în faţa instanţelor judecătoreşti, constituind totodată elementul de legătură şi stabilitate a guvernării, asigurând cadrul necesar sistemului de luare a deciziei. Secretariatul General al Guvernului funcţionează în subordinea Primului-ministru şi este condus de un secretar general al Guvernului, cu rang de ministru. Secretarul general al Guvernului reprezintă instituţia în relaţiile cu ministerele şi cu celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, cu autorităţile administraţiei publice locale, cu alte instituţii şi autorităţi publice, precum şi cu persoanele fizice si juridice” (sursa).
Lambru, piți adjunctă la SGG, nu există decît nominal
La capitolul “PRESA” de pe același site apare un singur comunicat din presă din 2013: “Anunț privind lista scurtă a firmelor selectate pentru următoarea etapă de calificare pentru furnizarea de asistență tehnică pentru implementarea Acordului de Grant”. Nici măcar arhiva de comunicate pe 2012 nu e completă, lipsesc lunile mai, iunie, august și decembrie (sursa).
Dar poate că “PRESA” nu contează, să trecem la “INTERES PUBLIC”. Aici, primul capitol e “Conducerea instituției”. Sînt menționați Ion Moraru (secretar general al Guvernului), cu CV-ul aferent, Ioana-Andreea Lambru (secretar general adjunct al Guvernului), fără nici o altă informație, și Andrei Rizoiu (secretar de stat), de asemenea fără nici o informație disponibilă (sursa). Noroc că noi știm din presă (nu din “PRESA”) că Lambru este un fel de copilă de suflet a unor peneliști la vîrsta a doua care a făcut furori ca secretară iar Rizoiu fost coleg cu Ponta la corpul de control al premierului Năstase.
De jumătate de ani, achiziții publice secretizate
Să ne aruncăm un ochi și la “Documente financiare” de “INTERES PUBLIC”. Aici, SGG ne încîntă cu “Situația achizițiilor SGG pe 2012”, dar numai pînă în octombrie. De atunci încoace, de jumătate de an, deci, nici o cifră, nici un cuvințel și nici un bănuț despre ce și cum cheltuie SGG (sursa). Cît despre “Alte documente”, aici nimic nu a depășit nivelul lui 2011: “Obiectiv de investiții 2009-2011” și anunțuri de vînzare a unor imobile ale RAAPPS din… 2007 și 2008! Și gata (sursa).
La “Proiecte de acte normative” nu găsim nimic mai nou de 2007 (sursa). Iar la “Anunțuri licitații”, cel mai recent document expus pe site-ul SGG este din ianuarie 2011 (sursa). La “Rapoarte”, Secretariatul ne regalează cu “Raport privind activitatea SGG în 2011” (sursa) iar la “Selecție ocupare posturi” ultimul anunț este din decembrie 2012 (și se referă la niște posturi pentru Departamentul de Relații Intertenice din cadrul SGG – sursa). Cel mai haios e SGG la “Venituri nete personal”, actualizate la nivelul lunii aprilie 2010 (sursa). Sau, hai, ar mai fi la fel de haios și că la “Linia verde” apare doar mențiunea “în construcție” (dracu’ știe ce e “Linia verde” – sursa).
Un director eliberat din funcție din 2011 este prezent pe sgg.ro
Dar site-ul SGG continuă și cu alte capitole demne de Radio Erevan. La “PARTENERIAT PUBLIC-PRIVAT (PPP)” este menționat Mihai Prisacariu, director general al Unității Centrale de Coordonare PPP (sursa). Care Prisacariu, însă, a fost eliberat din funcția de la SGG încă din ianuarie 2011. La același capitol, secțiunea “Evenimente”, ultimul menționat este “PPP și dezvoltarea strategică a României”, un seminat desfășurat în octombrie 2012 la Brăila (sursa). Curios, însă, de cînd, prin Hotărîre de Guvern, PPP-urile au trecut în responsabilitatea Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine (condus de Dan Șova), pe site-ul SGG nu mai apare nimic despre aceste proiecte.
În fine, la “IMPLEMENTARE PROGRAM”, cele mai recente articole se referă la programe pentru minoritatea rromă din 2009 (sursa).
Marea omisiune a SGG: “ministerul” lui Dan Șova
Ce omite, însă, cu adevărat, site-ul SGG este să vorbească despre DPIIS. Ce este DPIIS? Acum vreo lună, scriam așa: “Între o ceartă cu Băsescu (mai mult de ochii colegilor de la USL) și o ceartă cu colegii de la USL (mai mult de ochii fraierilor de alegători), premierul Victor Ponta al II-lea își construiește, fără tam-tam, cel mai puternic regim economic autocratic de după ’89. Pe scurt, Ponta a reușit, prin intemediul “ministerului” lui Dan Șova (cel al “marilor proiecte naționale”), să strîngă sub propriul control cea mai mare parte a bugetului de investiții al României. Punctual, premierul are în propria mînă: 1. fondurile europene; 2. proiectele de infrastructură de interes național (tot Ponta decide și care sînt proiectele alea de interes național); 3. investițiile străine în România; 4. toate parteneriatele public-privat din România.
Toate cele patru mari cămări cu bani ale bugetului enumerate mai sus sînt gestionate de DPIIS (Departamentul pentru proiecte de infrastructură și investiții străine, condus de Dan Șova – sau “Ministerul marilor proiecte naționale”, cum a fost numit de presă). Iar DPIIS se află în subordinea directă a premierului Ponta” (sursa).
