Ministrul liberal al Muncii, Mariana Câmpeanu, a mai luat o măsură pur socialistă: a crescut valoarea tichetului de creșă de la 420 la 430 lei, după ce, anul trecut, tichetul de creșă nu depășea 370 lei. Bonurile de masă au rămas tot 9,35 lei, cum s-a stabilit în mai a.c., cînd valoarea lor a crescut de la 9 lei.
Etichetă: ministerul muncii
… poate acum, că ai ajuns ministresă la Muncă, îți arunci un ochi și peste cheltuielile ilegale pe care ditamai Autoritatea de Management a Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (AMPOSDRU), subordonată ministerului, le face cu ajutorul generos al unei colege de partid. E vorba, după cum știi, de doar un căcat de jumate de milion de euro anual, sumă plătită ilegal de AMPOSDRU-ul ăsta care se pricepe mai bine la supt banii pentru partid decît să-i absoarbă de la UE.
Ar fi un semn mic, dar relevant, de vioiciune și bună-credință.
Botiș, acest Nelu al Guvernului României, și-a dat demisia. Să fie primită și să-l ierte Doamne-Doamne, mai ales dacă nu l-ar ierta DNA. Care chiar nu are ce să ierte: conflictul de interese e clar și penal. Un alt Nelu, însă, Oltean pe numele lui, e mai departe la butoane. El, bistrițeanul cu mustață și obrajii supți, a fost în tot timpul ăsta adevăratul Nelu din spatele lui Nelu. El, Oltean, l-a ghidonat pe Botiș, i-a dat foncție, l-a sfătuit de bine în afaceri și în politică, i-a spus cînd să respire și cînd să facă pe mortul. Despre asta-i vorba: în spatele tuturor Neilor e întotdeauna un Nelu ceva mai deștept și mai pervers. Iar Nelul ăsta esențial nu moare niciodată. Matrix, frate!
Botiș. Nelu Botiș. Mă înnebunesc după numele mici, mici, dar trecute în buletin. Îl cheamă Nelu. Ioan Nelu. Dacă nu-ți place serios, biblic, Ioan, o dai neaoș, pe românește: îi zici Nelu. Deja simți că te-ai împrietenit cu el. Parcă îl simți că, dacă-i propui ceva, un pișcot, un firfirel, pune bot(iș)ul. Iar dacă în loc de pișcot e un program european, ceva, un firfirel de la Guvern, unde e el, Nelu, ministru, atunci își bagă și nevasta. Și face pișcotăreala, firfireala, acasă la el. Că el e ardelean cinstit, nu se ascunde, ca alții, după interpuși și off shore-uri. Și-l mai cheamă și Nelu: seriozitate ardelenească și pișcotăreală din fibra cea mai autentică a românului, în același buletin.
Pe scurt, Nelu Botiș e un țăran de la oraș, din Ardeal, făcut pentru lucruri mici. Moale ca bivolul și inteligent ca boul. Dar reflectează. Cogitează. Deci există. El e Nelu.