Uitați-vă pe CV-ul Oanei Schmidt Hăineală (mă rog, o cheamă și Andrea – da, cu un singur „e”, nu cu doi, ca să poată merge și în Italia, ca bărbat) – despre care am scris aici – și apoi gîndiți-vă: ce să fi avut așa de special Onuța de a chemat-o, în mai 2007, ministrul Chiuariu (da, penibilul ăla cu idei cretine despre cum se fac legile) să lucreze în Ministerul Justiției? Dar în 2009, ce stea avea în frunte Andrea (cu un singur „e”) de a chemat-o Dan Nica (unul din cei mai sulfuroși și unși cu toate alifiile pesediști), pe atunci vicepremier, să-l consilieze la Guvern? Ei, ce credeți?
Dar despre actualul ministru al Justiției, Robert Cazanciuc, ce răspuns v-ați da dacă v-ați întreba cum a supraviețuit sub multe guvernări la Externe? Sau dacă v-ați întreba cum a ajuns procuror la Parchetul General pe model Ponta, după numai trei ani (nu opt, cum cerea legea!) la cel mai de jos parchet (sursa)?
Dar Kovesi de ce credeți că a ajuns la Bruxelles, pe semnătura lui Ponta, iar acum se întoarce ca șefă de Parchet?
Și ar mai fi niște cazuri, nu multe, poate cît degetele de la mîinile a cinci, hai, șase oameni. Iar degetele astea pot strînge foarte tare, uneori, chiar și de gît. Alteori, închise în căuș, compun un pumn de toată frumusețea. Sau chiar mai mulți. Care, dacă-s bine țintiți, doboară orice le stă în cale.
Azi, la CSM, ați văzut, de fapt, puterea unui astfel de pumn. Iar în rolul fiecărui deget din pumn a stat cîte un băiat sau o fată de sistem: un cazanciuc, o hăineală, o kovesi, o bică, un nițu.
Mii de procurori și judecători din țara asta nu au văzut vreun minister nici măcar pe dinafară, darmite să fie detașați în Executiv să lucreze alături de politicieni. Cîteva zeci de magistrați, însă, infiltrați strategic prin parchete și instanțe, s-au integrat în „sistem”. Cum altfel vă explicați că ajunge ministru al Justiției unul precum Cazanciuc iar șefă la CSM una ca Hăineală, mai preocupată de slujbe în Guvern și studii de securitate decît de anchete penale? Iar cînd le vine vremea, băieții și fetele astea prestează. Pentru „sistem”.
Etichetă: robert cazanciuc
Actualul interimar al DNA, Nistor Călin, a acceptat nominalizarea sa de către ministrul Justiției pentru poziția de adjunct al Laurei Codruța Kovesi la DNA. Cel puțin două surse dau știrea: Hotnews și România liberă. În nici una din publicațiile citate, însă, nu se regăsește o declarație cît de mică a lui Călin Nistor. O declarație care să explice reevaluarea: acum trei săptămîni interimarul de la DNA îl refuza pe Ponta, acum acceptă să fie propus de Cazanciuc (adică tot de Ponta).
Din punctul meu de vedere, acceptarea nominalizării de către Nistor Călin e inteligentă și firească. Înțeleg și că acum trei săptămîni, cînd a refuzat, era prins într-un vîrtej care, între timp, s-a transformat într-o adiere primăvăratică. Mă tem doar ca puriștii oengismului dur să nu-l omoare cu pietre, acum, pe Nistor Călin, care nu și-a dat foc în fața Guvernului în semn de protest față de numiri de șefi de parchete în conformitate cu legea (știți care, doamna Hăineală). Domnule Nistor Călin, un sfat, dacă îmi permiteți: fiți cu băgare de seamă la darurile oengiștilor, nici nu știți cînd descoperă, brusc, că nu ați fost niciodată cine știe ce procuror (deși pînă acum v-au ridicat o pădure de statui) și că, pînă la urmă, doar ați trăit din gloria lui Daniel Morar. Altfel, eu vă țin pumnii!
Mare dezvăluire mare: nevasta proaspătului ministru al Justiției, văr prin alianță cu premierul Ponta, a fost numită director prin AACR (Autoritatea Aeronautică Civilă Română). Corect, așa stau lucrurile. Corect, dar parțial.
Să refacem, metodic, traseul profesional al familiei Cazanciuc:
– după cum v-am povestit aici, procurorul Robert Cazanciuc a avansat extrem de suspect și a lucrat cu actualul premier Ponta în mandatul de premier al lui Năstase;
– același Cazanciuc a fost cerut secretar general la MAE de către ministrul de Externe Cristian Diaconescu, în aprilie 2009; pe atunci, Diaconescu era membru PSD (între timp, Diaconescu a trecut pe la UNPR și acum este consilier prezidențial și membru al Mișcării Populare);
– în mai 2012, Robert Cazanciuc a fost cerut din nou secretar general al MAE de către ministrul de Externe Andrei Marga, de la PNL;
– nevasta lui Cazanciuc a fost numită acum la AACR cu sprijinul ministrului PNL al Transporturilor, Relu Fenechiu (AACR funcționează sub autoritatea Ministerului Transporturilor);
– cel puțin din 2007, Rodica Cazanciuc lucrează în Tarom (companie de asemenea subordonată Transporturilor), deci sub miniștri de la toate partidele și toate guvernările.
Așadar, la succesul profesional al soților Cazanciuc au contribuit, de prin 2000 încoace, TOATE partidele importante: PSD, PNL, PDL. TOATE. Cuplul Cazanciuc este exemplul fericit de împlinire profesională transpartinică. Ei sînt viitorul patriei.
SINDRÓM, sindroame, s. n. Totalitatea semnelor și a simptomelor care apar împreună în cursul unei boli, dându-i nota caracteristică. [Pl.și: sindromuri] – Din fr. syndrome. (sursa)
În cazul sindromului „Nelu Ploieșteanu”, este vorba de o boală, de o stare patologică ce răspunde la numele de „maleabilitate”. Maleabilitatea, de exemplu, de a o întoarce ca la Ploiești, atunci cînd situația o cere. O maleabilitate extremă, a adevărat, demnă de marii artiști de circ. De aici, deci, și numele simptomului: „Nelu Ploieșteanu”, bolnavul care o poate întoarce ca la Ploiești.
Dar de ce „Nelu”? „Nelu” e numele bolnavului, al pacientului, dar e un nume generic și nu ține cont de identitatea din buletin a celui afectat de starea patologică. E un nume comun, care se referă la gradul de apropiere de sistem, o familiaritate vecină cu intimitatea. La numele generic „Nelu” răspund toți cei cu sindrom „Nelu Ploieșteanu”, pe care sistemul îi folosește ca să arate că nimic nu se schimbă, că există o realitate imuabilă și indestructibilă dincolo de politică, de așteptările cetățenilor, de legi.
Deloc întîmplător, Tiberiu Nițu (propus de Ponta ca procuror general) este din Ploiești (sursa). Deloc surprinzător, și Robert Cazanciuc (propus tot de Ponta ministru al Justiției) este tot din Ploiești (sursa). Și, deja complet previzibil, există un deputat PSD de asemenea din Ploiești, bun prieten cu Victor Ponta.
Numirea lui Robert Cazanciuc la Ministerul Justiției a dezgropat din arhivele recente ale presei o declarație a lui Traian Băsescu. Una conform căreia Cazanciuc ar fi cam pe dinafară („Atata timp cat la Cotroceni va fi un presedinte care va tine la Justitiei si o va proteja de astfel de numiri de tip Balan sau ala, Cazancioc [nr. Robert Cazanciuc], care a mai fost el purtator de cuvant pe la Parchetul General, tot coleg de promotie cu dl Ponta, a fost pe la externe si il tot vantura ventilatoarele zvonurilor ca ar fi bun” – sursa). De aici, pariu: îl acceptă sau nu Băsescu pe Cazanciuc drept ministru la Justiție? Dacă da, atunci se contrazice. Dacă nu, atunci strică frumusețe de coabitare cu Ponta. La ora la care scriu, președintele încă nu a început interviul de pe Digi 24, unde presupun că va fi întrebat cum va rezolva dilema.
Dar, pînă va vorbi Băsescu, să presupunem că președintele va face acest compromis și-l va accepta pe Cazanciuc la Ministerul Justiției.
În cazul ăsta, prima observație ar fi că, și dacă l-ar refuza, poreședintele s-ar expune unei sesizări la Curtea Constituțională, cum s-a mai întîmplat în trecut: după ce a refuzat să-i accepte ca miniștri, în 2007 și 2008, pe Adrian Cioroianu și Norica Nicolai, CCR s-a pronunțat paradoxal. Adică: Cioroianu a ajuns ministru pe decizia CCR, Nicolai nu a ajuns niciodată ministru, tot pe baza unei hotărîri a CCR. Așadar, refuzul lui Cazanciuc ar avea un sfîrșit incert din punct de vedere legal și s-ar tranșa la Curtea Constituțională.
Dar să presupunem că nu ar exista nici o piedică legală și președintele l-ar accepta ca ministru pe Cazanciuc. Asta s-ar chema compromis, firește. Ei bine, talibanii deja au sărit ca arși: nu se face, Băsescu dezamăgește încă o dată, noi credeam că președintele e Ioana d’Arc, fecioara de fier a României. Deci, compromis. Păi, să cercetăm: de cîte ori a avut de-a face președintele cu compromisul? Să începem cu „soluția imorală” PUR (actualul PC), nu? Păi, da, să începem. E un compromis fără de care guvernarea PNL-PD (Alianța DA) avea toate șansele să nu fie o guvernare, pentru că nu avea sprijin parlamentar. Să nu ne facem iluzii: tocmai compromisul „soluției imorale” a făcut posibil mandatul Monicăi Macovei la Justiție (cum mai scriam aici), cu tot ce a însemnat asta (pozitiv).
Un al doilea compromis destul de greu de înghițit a fost cooptarea UNPR la guvernare după 2009. Da, e vorba de UNPR-ul condus de Gabriel Oprea, traseist de profesie, pe care Băsescu îl includea în „mafia personală a lui Adrian Năstase” înainte de 2004. Iarăși, să nu ne facem iluzii: cooptarea UNPR la guvernare a făcut posibil programul de austeritate al guvernării Boc, cel care, o spun o mulțime de oameni rezonabili, a salvat economia României.
Desigur, „soluția imorală” PUR și Oprea din „mafia personală a lui Adrian Năstase” n-au fost tocmai o fericire pentru politicianul Băsescu și nici pentru susținătorii și alegătorii lui Băsescu. Dar au fost compromisuri cu rezultate cert cîștigătoare pentru România.
P.S. Între timp, la Digi 24, Băsescu: „Vina a fost eventual a mea, că n-am fost bine informat și l-am pus (pe Cazanciuc – n.r.) la pachet cu un alt procuror, care avea probleme”.
P.P.S. Președintele tocmai s-a referit la „soluția imorală” PUR, în interviul de pe Digi 24. Vă garantez că nu știam dinainte că o să pomenească asta:D.
Conform CV-ului lui Robert Cazanciuc de pe site-ul MAE, noul ministru al Justiției a făcut dosare cu furturi de coceni vreo trei ani, la Ilfov, apoi a fost teleportat direct în Parchetul General (sursa):