Un băiat hrănit de răposatul Mușetescu la AVAS (sau APAPS, cum îi zicea pe vremuri) și refugiat acum, ca un șobolan, în silozurile de rahat de la Antene, unde papă niște miuțe bune de euroi lunar, stă în locul unei familii care mănîncă de pe jos. Stă, adică, într-un apartament social, proprietate a Primăriei Capitalei, și plătește o chirie lunară de 130 RON. Deci, abia vreo 30 EUR din cele cîteva mii pe care i le bagă-n buzunar Felix. Despre cît de bolnav trebuie să fii să faci așa ceva, cînd sînt pline canalele Bucureștiului de aurolaci, dați-vă voi cu părerea, după ce citiți povestea incredibilă a domeniului ciutăcesc de la Primărie.
Cît despre colegii de siloz ai șobolanului, iată reacția lor: ne-au înjurat copios acum vreo oră, sub pretextul că-i plîng de milă TVR-ului care ne plătește emisiunea indecentă „Rîdem pînă la capăt”, produsă de revista Kamikaze și difuzată de TVR 2. TVR, însă, plătește doar niște mărunțiș pentru primele ediții ale emisiunii, mult sub costurile de producție. De fapt, „Rîdem pînă la capăt” se face pe banii revistei Kamikaze și ai unor sponsori. Deci, dragi rozătoare de la Antene, vă rog să șobolăniți la alte mese.
P.S. Alt coleg de siloz al ciutacului, mai musculos, a dus lupta mai departe.
P.P.S. Ciutacu s-a exprimat: nu e vina lui că trăiește cu cîteva mii de euro pe lună, dar plătește abia 30 de euro (tot lunar) pe un apartament social, ci a Primăriei, care nu vrea, a dracului instituție, să-i ia bani mai mulți. Am zis că e bolnav? O mai zic o dată.
Etichetă: victor ciutacu
3 martie 2011: „M-am săturat de telenovela asta ieftină cu Blejnar! Nu-i nici ăsta vreo icoană pe cruce, dar am pretenţia că nu suntem chiar toţi proşti în ţara asta, să punem botul la vrăjeala de televizor cu regi şi regine, arestări în masă şi eliberări pe sub masă. (…) Dar lumea trebuie hrănită cu iluzia că se caută asiduu marele păpuşar. Şi, când punctul critic va fi atins, poporului suveran i se va oferi, pe o tavă de argint, printre struguri din Turcia şi portocale din Iordania, capul lui Blejnar. Iar în timpul momentul poetic vibrant, transmis în direct la televiziunile de ştiri, alte cisterne, containere şi autocamioane burduşite vor lua drumul libertăţii de taxe şi impozite…” (Victor Ciutacu în Jurnalul Național)
5 martie 2011: „Invitat în emisiunea lui Victor Ciutacu de la Antena 3, „Vorbe Grele”, şeful ANAF, Sorin Blejnar a comentat pe marginea acuzaţiilor de luare de mită care i-au fost aduse în ultima perioadă de foşti angajaţi ai vămilor. „Un om care ocupă o funcţie în statul român este vulnerabil la sesizări penale. Eu nu am luat şpagă, nu mi s-a oferit şapgă şi nu voi lua şpagă! Asta este declaraţia mea fermă şi clară!”, a declarat Blejnar.” (din Jurnalul Național)
16 martie 2011: „Jurnalul Național cere demisia lui Sorin Blejnar” (în, firește, Jurnalul Național)
Așadar: ori primim pe adresa redacției, ori pe cea a casieriei?
Din seria „acești proști neobosiți și faptele lor minunate”, iată ce a făcut unul care se dă ziarist pe la TV: a publicat în ziar un text primit în plic, fără să dea măcar un telefon la cel care se semna pe plic. Să-l întrebe, măcar, de ce. De ce o fi trimis el o scrisoare. Sau de ce la ei și nu la Parchet. Sau de ce a venit primăvara abia acum. Sau de ce chelește. Orice, dacă mă-nțelegeți, dar la final să-l întrebe și dacă a trimis epistola au ba. Da’ de unde? Nu, nene, pac la Răsboiu’ cu scrisoarea. Culmea imposturii a fost atinsă cu acest paragraf, care introduce scrisoarea (asta, desigur, după ce cel căruia i s-a atribuit corespondența a negat că ar fi trimis plicul): „Dat fiind faptul că, asumată sau nu, scrisoarea dezvăluie un mod de acţiune probat de realităţile ultimei perioade, redacţia ziarului nostru a decis publicarea integrală a documentului, pe care-l ţine la dispoziţia organelor penale pentru confirmare.”
Să vă confirme ce, măi, lătrăilor? Că sînteți scribălăi făcuți grămadă? Păi, e evident, ziceți mersi că asta nu e faptă penală, că dîrdîiați toată viața la răcoare.
Și mai e ceva: înțeleg că la RTV a fost cu lacrimi de emoție descris episodul primirii scrisorii, cu oftaturi din rărunchi și ochi peste cap, cu rimmel scurs și îmbujorări palpitante. A văzut cineva momentul? Dacă da, să-mi trimită o scrisoare, promit că o public înainte de cea a reginei șpăgilor din vămi, primită adineauri.
Disclaimer 1: da, și pedeliștii fură, domnu’ Năstase, nu vă hrăniți orgoliul cu aia că ați fost singurul.
Disclaimer 2: titlul de mai sus nu este un citat din Adrian Năstase, ci unul dintr-o operă de ficțiune nepublicată încă.
Bon, acum, că am făcut precizările necesare, să trecem la lucruri serioase:
1. AN ne anunță pe blog că a mai luat un NUP, de data asta pentru Siderca Călărași;
2. cu NUP-ul de la punctul 1 nu era de acord (în 2005, e adevărat) nici măcar trustul lui Felix, care titra (în Săptămîna financiară) „Operațiunea Jaf la Siderca„, articol în care apărea și intertitlul „Cînd vrei să furi, dai o ordonanță” (unde ordonanța era de Guvern, iar Guvernul era al lui Năstase din 2002);
3. în același articol de la punctul 2, este pomenit geniul tutelar al altui geniu: Ovidiu Mușetescu, coautor al „jafului la Siderca”;
4. geniul mic al geniului mare Mușetescu este Victor Ciutacu;
5. azi, Ciutacu este redactor-șef al Jurnalului național, altă tipăritură felixiană;
6. tot azi, AN publică săptămînal în JN.
Complicat? Nu, doar vesel.
Ciutacu suferă. Dacă ar avea un platou de televiziune la îndemînă, poate că i-ar da cu poșeta în cap, l-ar zgîria, l-ar scuipa, l-ar trage de păr. Și toate astea cu pasiune (nu că altădată nu ar mai fi jucat și el cîte un rolișor, să dea bine la cameră, dar de data asta totul ar fi sincer și greu, cum numai dezamăgirea fatală și consumată poate să fie). Cum, pe cine? Pe Mircea, dragă! Pe Mircea ăla pe care, în adresare directă, Victor îl acuză, îl demonizează, îl înjură de mama mamei lui (metaforic, desigur, dar în plin): „Ai frant destine, ai nenorocit oameni, ai aruncat milioane de oameni in ghearele disperarii si nu vrei sa admiti ca esti unicul vinovat. Singurul lucru intelept pe care l-ai mai putea face, dar n-am sperante ca-l vei si pune in practica, fiindca esti prea las pentru asta, e sa dispari, pentru totdeauna, din viata publica. Nu te gandi la istorie, esti prea mic pentru ele, nu vei lasa in urma ta mai mult de-o virgula sau un P.S. concesiv in manualele alternative. Esti condamnat sa figurezi la “si altii”…” (aici)
Dacă nu aș fi știut că e vorba de Geoană, mai-mai că mi-ar fi venit să lăcrimez, ca la o reeditare Brokeback Mountain, dar pe scenariul lui Țociu și Palade și filmat de Mircea Badea din șpagat. Așa, abia m-am abținut să nu fac pe mine de rîs.
„Să trecem”, rostită aparent lejer, cu un zîmbet -spre-rînjet, crispat, a fost mantra lui SOV din interviul dat lui Ciutacu. Atît am reținut din platitudinile infatuate (dar cam obosite, fără vlagă) repetate (a chiar nu știu cîta oară) de Vîntu. Cînd un subiect nu-i convenea, lansa formula: „să trecem”. Ciutacu insista, la fel de formal, cu o repetare scurtă, a întrebării; Vîntu reitera: „să trecem”; iar jurnalistul conchidea: „trecem…”. Și să tot fi trecut peste niște subiecte la care (sper!) jurnalistul din Ciutacu chiar voia niște răspunsuri.
Altfel, Victoraș a fost la fel de prietenos ca întotdeauna cu SOV iar SOV a fost la fel de penibil ca de fiecare dată cînd a încercat, jenant, să pozeze în cetățean responsabil. Măcar o fi făcut audiență?