Cine garantează un proces transparent și credibil de selecție a procurorilor pentru PG și DNA?

Aseară, la RTV, Daniel Morar a enunțat (foarte corect, de altfel, din punct de vedere al principiului) că procurorii propuși pentru șefia Parchetului General și a DNA trebuie selectați printr-o procedură clară și transparentă: „La Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) am hotarat ca trebuie respectata o procedura, ca trebuie sa avem o procedura de selectie de genul celei pe care a urmat-o fostul ministru al Justitiei, Mona Pivniceru, si care s-a soldat cu respingerea propunerilor pe care le-a facut. Dar asta nu inseamna ca procedura nu trebuie luata de la capat, ca nu trebuie data o sansa procurorilor bine pregatiti si care vor sa se inscrie intr-o asemenea competitie de a merge in aceasta procedura.
Nu ne intereseaza intelegerile intre actorii politici, daca CSM-ul are un rol in aceasat procedura a inteles astazi sa si-l exercite” (sursa).
Același Daniel Morar, dar în octombrie 2012, cînd avea posibilitatea să se înscrie în cursa pentru șefia Parchetului General tot în cadrul unei proceduri de selecție, spunea așa: „Deci avem o transparenta pe ceea ce inseamna depunerea candidaturilor, pe vointa de a ne lansa intr-o asemenea competitie, dar n-avem o transparenta in ceea ce inseamna procedura de selectie efectiva. Acesta este motivul pentru care nu-mi depun candidatura. Adica trebuie sa existe o sansa. Nu-mi permit sa particip la o farsa. Numirile sa si le asume ministrul Justitiei. Ministrul ar fi putut anunta declansarea procedurii de selectie cu precizarea ca mai putin eu si Kovesi” (sursa).
Așadar: în octombrie 2012, cînd procedura de selecție a propunerilor pentru șefia PG și a DNA era organizată de ministerul Justiției de la PNL (Mona Pivniceru), Daniel Morar nu s-a înscris, catalogînd toată procedura ca „farsă”; acum, în aprilie 2013, cînd procedura va fi inițiată tot de un ministru al PNL (nu știm, încă, cine va fi acela/aceea), Daniel Morar susține (repet: corect principial!) că e nevoie de procedură. De unde, firească, întrebarea: cine sau ce garantează că, de data asta, procedura va fi clară, eficientă și transparentă? Și cine sau ce garantează că, de data asta, procurorii buni se vor înscrie? Dacă vor exista, și acum, procurori (exact ca Daniel Morar în octombrie 2012) care să nu se înscrie pentru că vor considera procedura „o farsă”?
Și ar mai fi ceva: în octombrie 2012, Daniel Morar nu avea o problemă cu Kovesi (ba chiar era solidar cu fosta șefă a PG, de aceea reiau declarația lui Morar din octombrie 2012: „Adica trebuie sa existe o sansa. Nu-mi permit sa particip la o farsa. Numirile sa si le asume ministrul Justitiei. Ministrul ar fi putut anunta declansarea procedurii de selectie cu precizarea ca mai putin eu si Kovesi„). Acum, Daniel Morar a descoperit că Kovesi nu e bună pentru șefia DNA. Sigur, argumentul lui Morar (Kovesi nu ar trebui numită la șefia DNA pentru că nu are experiență în anticorupție) e corect, dar de ce apare abia acum?
P.S. Îl consider pe Daniel Morar cea mai bună opțiune pentru șefia Parchetului General și consider că mandatul de judecător pe care l-a primit la Curtea Constituțională văduvește sistemul de justiție românesc și de unul din cei mai eficienți procurori, și de unul din cei mai buni manageri.
Ce nu înțeleg, însă, este cum va reuși CSM (din care Morar încă face parte, ca procuror general interimar) să controleze procedura de selecție a propunerilor pentru șefia PG și a DNA, cîtă vreme legea tranșează problema pur politic.