Klaus Iohannis, noul președinte jucător
Cine este, de fapt, Klaus Iohannis? În campania pentru prezidențiale am auzit, DE LA POLITICIENI DIN PNL (nu mai vorbesc de alții, de la celelalte partide) – fie că discuțiile aveau loc în Parlament, de exemplu, fie chiar în studioul B1 TV, înainte de emisiuni – , următoarele despre Klaus Iohannis: „nu are nici o șansă”, „e limitat”, „nu înțelege nimic”, „e un bou” (!), „abia aștept să cîștige Ponta ca să văd dacă mai stau în parlament”, „nu ne consultă, nu vorbește cu noi”, „face gafe”. Și altele în aceeași notă.
Puțini din cei care spuneau astfel de lucruri înainte de 16 noiembrie mai recunosc azi că au rostit vreodată acele cuvinte. Ba chiar, proba supremă de tupeu, unii din ei se bat cu cărămida-n piept că au luptat pînă în ultima clipă și, practic, fără ei Iohannis nu ar fi cîștigat niciodată.
Nu, nu pretind că eu știu cine ar fi Klaus Iohannis. Dar pot să intuiesc că nu va fi un președinte momîie. Nu va fi un șef de stat de paie. Nu va dormi la Cotroceni în așteptarea terminării mandatului ca să-și ia pensia specială și încă o casă, de protocol, pe lîngă cele șase pe care le are deja.
Ca să înțelegeți mai bine despre ce vorbesc, iată ce s-a întîmplat în mai puțin de șase luni înainte de 16 noiembrie.
Astfel: luni, pe 26 mai a.c., a doua zi duoă votul de la europarlamentare, primvicepreședintele PNL, Klaus Iohannis, demisiona din această funcție cu următoarea declarație: „Având în vedere rezultatele obţinute de PNL la scrutinul de ieri (duminică -n.r.) şi mă refer aici mai mult la rezultatele obţinute în municipiul Sibiu decât la nivel de ţară, care şi ele sunt proaste, în acest context vă informez că am demisionat în această dimineaţă din calitatea de prim-vicepreşedinte al PNL şi din calitatea de membru în Biroul Politic” (sursa).
Duminică, 16 noiembrie a.c., după închiderea urnelor: „Ati fost niste eroi astazi. Votul a decurs fenomenal. O prezenta enorma azi la vot. Va multumesc tuturor ca ati iesit sa votati președintele Romaniei. Un gand foarte special si respect tuturor celor care au votat in diasporă cu toate ca in foarte multe locuri a fost nevoie sa astepte multe ore pana cand au reusit sa-si exprime votul. (…) Va multumesc! Voi avea emotii pana cand CCR da verdictul final. Din acest motiv i-am rugat pe cei din sectii mare atentie la numarare, la raportare, alegerile se termina exact atunci cand CCR le valideaza!” (sursa).
De pe 26 mai pînă pe 16 noiembrie au curs șase luni fără zece zile. În cele șase luni fără zece zile, Iohannis a jucat astfel: a demisionat din poziția de număr doi din PNL, s-a întors ca număr unu, a fost validat prin votul unui congres ca șef de partid și a preluat și candidatura la prezidențiale, pe care prezidențiale le-a cîștigat. În nici șase luni. Nu-mi spuneți că un politician mediator, moale, tîmpit, privitor de pe margine, contemplativ șamd poate face toate astea. Nu. Iohannis a jucat. Că a avut noroc sau a calculat fiecare pas, Iohannis a jucat și a cîștigat. A vrut să joace, și-a propus să cîștige. Nu a fost arbitru în PNL, nu i-a invitat pe alții să ia partidul și candidatura. Nu. A venit, a văzut, a cîștigat.
Bonus: după ce a cîștigat prezidențialele, Iohannis a jucat iar. Magistral.
Mai întîi, a jucat pe cadavrul politic al lui Ponta, cînd l-a somat să vină în Parlament să voteze pentru respingerea legii amnistiei și grațierii la două zile după 16 noiembrie. Și a cîștigat zdrobitor.
Apoi a jucat politic în PNL: deși Teodor Atanasiu l-a susținut pe Iohannis să preia șefia PNL și candidatura la prezidențiale, președinte al PNL a ajuns Alina Gorghiu, după retragerea (cu o zi înainte de vot) a lui Atanasiu. Pentru că Iohannis știa foarte bine că șefia PNL pentru Atanasiu era o pierdere de imagine, nu un cîștig. Iarăși, Iohannis a decis rezultatul în favoarea sa.
Iar azi, 21 decembrie, cînd a rostit jurămîntul în Parlament, Iohannis a început jocul de președinte în funcție. Cu un mutare de șah la partide, cînd a spus așa: „In cel mai scurt timp voi chema la consultari partidele politice pentru a decide impreuna pe trei chestiuni fundamentale: ce obiective de tara ne asumam la aceste capitole, o modalitate de lucru si de dialog permanent si un calendar cu etape si actiuni pentru a trece de la vorbe la fapte.” (sursa).
Ce înseamnă, de fapt, această chemare „la consultări”? Înseamnă, scurt, că Iohannis, noul președinte al României, le cere partidelor o declarație de intenție. Le cere să-și asume, public, clar, o orientare, un program, niște obiective. Transparent. Astfel, românii au ocazia, în primul rînd, să testeze cît de mult înțeleg partidele, la nivel de intenție, ce le cere poporul. Și au ocazia să smulgă promisiuni ferme, ÎN AFARA CAMPANIEI ELCTORALE. În al doilea rînd, românii vor avea ocazia să verifice, în timp, dacă partidele și-au ținut promisiune au ba.
Practic, Iohannis pune partidele în fața unei încercări teribile pentru felul în care se face politica românească: fapte, nu vorbe. Da, sună ca un slogan pentru că, ce să vezi, e chiar sloganul lui Iohannis de campanie. Doar că, acum, Iohannis nu mai e candidat. E președintele României. Și, de la Cotroceni, va ține o evidență nemțească atît a promisiunilor doar rostite, cît și a celor onorate. Pentru unele partide, această mutare de șah se va transforma în șah mat.
Pînă acum, politicianului Iohannis (perceput ca fiind în afara partidelor) i-au ieșit cîteva mutări de șah. Nu știu dacă îi vor ieși multe sau puține și ca președinte. Vom vedea. Dar ce știm sigur e că joacă. Mută piese pe o tablă cu inteligența unui jucător profesionist. Și, deși pare jucătorul cu șanse mai mici, aparent fără carismă, cîștigă.
Ceea ce, de exemplu, lui Crin Antonescu nu i-a ieșit. Poate pentru că, în ciuda carismei, a ales să joace poker.
P.S. Despre cît de mult vom cîștiga noi (cetățeni, alegători, popor) din jocul lui Iohannis rămîne să vedem.
(sursa foto)
11 Comments
:))
„Despre cît de mult vom cîștiga noi din jocul lui Iohannis rămîne să vedem”
suna a invitatie la corupere.
🙂
gata, am completat, e vorba de alegători, cetățeni, popor:)
😀
…. ce-a mai buna sinteza 4ever 🙂 de la 16. noiembrie incoace !!!
Excelenta analiza. Asta doresc sa citesc atunci cind incerc sa ma documentez, in online sau in presa scrisa. Nu jurnalisti care sar la beregata sau care tamiiaza oamenii zilei. Ci analize pe intelesul omului de pe strada, alegatorului neinitiat in dedesubturile, intrigile si tradarile politicii romanesti. Multumesc, domnule Prisacariu.
Am tot citit despre faptul că Antonescu are carismă, are inteligență, are cursivitate și logică în discursul politic.
Mie nu mi s-a părut (părere, opinie, nu știință) că ar avea oricare din aceste caracteristici
Mi s-a părut un om fără fond, fără putere proprie, fără posibilitatea de a realiza un plan și de a-l duce la bun sfârșit.
De unde reiese carisma lui Crin Antonescu?
unii (nu eu, neaparat) cred ca are
Mulțumesc. Deci nu sunt singurul.
Cu un asemenea presedinte nu am avea decat de castigat ! De-aia l-am si votat , pt. ca pare serios si hotarat sa faca treaba adevarata , nu ma indoiesc ca va face tot ce va putea .
========= Trebuie sa ramanem cu SPERANTA de NORMALITATE ,,,,, dar si cu implicarea fiecaruia, cu ce poate, la rezolvarea problemelor din Societatea Civila prin Consolidare Mediu Asociativ,,,,,, Vezi WWW : sevastianbalescu.ro/ despre mediul asociativ ,,,,, !!!!
S-a votat masiv contra lui Ponta, nu pt Iohannis . Va faceti iluzii, dl. Prisacariu. Nu el a castigat, ci Ponta a pierdut. Om trai si om vedea.Mi-as dori sa aveti dreptate, dar nu cred.