Micii șmenari proprietari de presă și marile lor amenințări de zeci de mii de euro
„șmen s. (…). 2. ◊ „Șmen – în argou: operație de substituire frauduloasă a unui original cu un fals (bani, bijuterii, tablouri, regulamente de funcționare etc.).” R.l. 7 VII 93 p. 1. ♦ 2. Pachetul de bancnote false plasat naivilor care schimbă valută în mod ilegal ◊ „[…] cu prestidigitație de veritabil scamator scotea «șmenul» din buzunar și-l arunca la canal.” R.l. 16 IV 93 p. 7” (sursa)
Asemenea șmenarilor valutiști, șmenarii proprietari de presă se folosesc de falsuri grosolane: într-un teanc de informații, la fel ca într-unul de bancnote, doar cele de la suprafață sînt reale, numai declarațiile de intenție par de bună-credință; în fapt, informațiile pe care acești șmenari le aruncă pe piață sînt simulacre interesate, sînt malformări ale adevărului, la mijloc nu e aproape niciodată o tranzacție corectă între instituția de presă și public.
Deosebirea între șmenarii valutiști și șmenarii de presă este că cei dintîi știu că sînt escroci și-și asumă o viață de escroci, care presupune că înșelăciunea nu se poate repeta cu aceeași persoană trasă pe sfoară, în timp ce șmenarii media pretind că nu e nimic mai onorabil pe lume decît obligația lor respectabilă de a informa poporul; de aici și nerușinarea cruntă a șmenarilor proprietari de presă nu doar de a nu se ascunde, dar de a-i tîmpi din nou și din nou pe aceiași nefericiți din public care le sînt victime ale escrocheriei.
Cînd șmenul le este dezvăluit, șmenarii media contraatacă: invocă înțelegeri, clauze contractuale, trimit scrisori semnate de avocați, somații, amenință cu dosare penale și procese civile exorbitante. E nerușinarea la apogeu: șmenarul susține că a le deconspira metodele de falsificare a faptelor le încalcă drepturile!
Ce uită acești șmenari proprietari de presă este că, înainte de clauzele lor abuzive și ridicole, se află Constituția țării. Care, la articolul 30 („Libertatea de exprimare”), statuează că „Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile” (alineatul 1) și că „Cenzura de orice fel este interzisă” (alineatul 2). (sursa)
Pentru acești șmenari ai presei care confundă media cu maidanul, a trimite unui jurnalist o somație prin care cer plata a cîteva zeci de mii de euro (!) pentru prejudicii de imagine este o amenințare menită să intimideze și să descurajeze. În limitarea lor neuronală, însă, șmenarii folosesc același principiu al minciunii: cu cît e mai gogonată, cu atît e mai credibilă, pentru că majoritatea oamenilor își închipuie că nimeni nu ar minți atît de grav. Numai că, aplicat sumelor din somații, principiul determină un efect ridicol: nu poți fi luat în serios cînd scoți din pix zeci de mii de euro pe care le înșiri pe o hîrtie care ar trebui să sperie doar pentru că vine de la un avocat.
Șmenarule de presă, mi-e milă de tine. Ești un frustrat meschin pe care nu-l respectă nimeni. Sigur, din cînd în cînd, abilitățile tale de a camufla știri false între informațiile corecte îți aduc niște bani. Uneori și influență. Dar nici banii și nici influența nu-ți rezolvă suferința: în adîncul tău, știi că ești doar un șmenar.
4 Comments
Felicitari domnule Prisacariu .
Buuuun, dupa aceasta frumoasa poveste, care e realitateà: cine, cui, ce somatie a trimis ?
Cat ai spuuuuuuuus ?
Chapeau.
`cînd scoți din pix zeci de mii de euro pe care le înșiri pe o hîrtie care ar trebui să sperie doar pentru că vine de la un avocat.` – smenarul de presa – uite, alta deosebire fata de cel de maidan – nu are calitatea pe care acesta, uneori, o are, de a fi inteligent. Nefiind niciodata cu adevarat pus in vreun pericol, de orice fel, `capacitatea neuronala` i se atrofiaza smenarului de presa pana la zone abisale, el ajungand sa actioneze numai si numai din rutina, si sa faca numai si numai ceea ce stie mai bine. Dat fiind ca toata viata a facut bani pocnind din degete (adica fara un minim, minimorum de efort), nici nu isi mai da seama cand repeta gestul, intr-o scrisorica, pe care il pune pe un avocat sa o semneze. E ridicol, ca orice prost, dar se crede puternic, ca orice om cu bani.
Solutia, la problema aritmetica de mai sus (10000E/0efort=?) nu ar consta in punerea smenarilor de presa in incapacitatea de a castiga bani cu 0 efort, si prin asta nu ma refer nicidecum la o lege a presei, ci la aratarea cu degetul, publica, a smenarului de presa, drept ceea ce este el cu adevarat. Dati-i una peste teanc, sa-i sara bancnotele in aer, sa falfaie ca fluturii pana pe Luna.
De aceea am zis, chapeau.
[…] Mda, Oancea… Ce ar mai fi de zis? E trist cînd bișnițarii sînt devoalați atît de sec, pentru că aura lor de influență și de putere se dovedește a fi fost doar o banală și ieftină cenzură pe bani. O mistificare. Un șmen. […]