Subsemnatul Prisacariu Cătălin, cetățean român, major, pasibil de calitatea de „tonomat” (nedescoperită, însă), domiciliat în București, încadrat în muncă la publicația privată săptămînală Kamikaze, declar următoarele:
– azi, 11 august, în jurul orei 16, mă aflam pe scaunul din dreapta al autoturismului marca Logan (proprietate a revistei Kamikaze), parcat pe strada Washington, și fumam o țigară; simultan, îmi consultam mailul, pe propriul telefon; mi-aș descrie starea de spirit din acel moment ca pe una vecină cu plictiseala;
– pe bancheta din spate se afla fotoreporterul revistei Kamikaze; din cînd în cînd, schimbam cu acesta replici inteligente ca „ce oră e?”, „ce cald e!”, „ce-ar merge un concediu!”;
– trebuie să menționez că autoturismul Logan menționat mai sus se afla parcat în locul indicat de aproape două ore; scopul prezenței noastre acolo era unul perfect banal: așteptam un al treilea coleg care avea trebi în zonă;
– la, să zic, un sfert de oră după ora 16, spre portiera din dreapta față a mașinii s-a îndreptat o domnișoară cu ochelari de soare, rujată violent în roz strălucitor; cum intenția dumneaei de a iniția o conversație cu persoana mea era evidentă, am coborît geamul portierei;
– domnișoara, pe care am recunoscut-o aproape instant, după mărimea buzelor și tonul oțărît, m-a abordat frontal, verticalizînd ca o adevărată mezină a adevăratului președinte jucător: „Asta e deja hărțuire! E hărțuire! Îmi puneți viața în pericol, în trafic!”;
– trebuie să recunosc că, fiind prima oară în viață cînd am avut ocazia să o văd, în carne și oase, pe fiica cea mică a președintelui, am experimentat instantaneu un blocaj mimico-gestual complet, asezonat cu o muțenie tîmpă; după cîteva secunde bune, am reușit să articulez: „Eu?…”;
– EBA a continuat, în rafală: „Da, da, dumneavoastră (sau „tu”, nu rețin exact; emoțiile, mă scuzați:) – n.r.). Și domnul cu aparatul ce face acolo? Mi-ați frînat de două ori în față!”;
– de data asta, am reacționat ceva mai prompt: „Sînteți sigură? Eu nu conduc, eu stau în dreapta, după cum vedeți. Cînd s-a întîmplat? Sînteți sigură că era aceeași mașină?”;
– EBA: „Da, da, e aceeași mașină. Ieri mi-ați frînat de două ori, în față, pe Buzești! Ia să vă fac și eu o poză!”. Și mi-a făcut, chiar mai multe. Ocazie cu care am remarcat că era vorba de un telefon la fel de roz ca rujul de pe buzele mezinei;
– în mare, despre asta a fost vorba; apoi, EBA s-a urcat în mașinoiul personal și a demarat, nu fără a mă anunța, în prealabil, că Logan-ul Kamikaze era „parcat pe interzis”;
– țin să precizez că lucrătorii revistei Kamikaze nu au hărțuit nici un membru al familiei Băsescu; e adevărat, s-a întîmplat ca, o dată, să hărțuim o mașină de SPP care o transporta pe cealaltă fiică a președintelui, Ioana; iar altă dată am hărțuit numai bunuri conexe Ioanei Băsescu adică o vilă și un Jaguar; dar pe EBA, neam! niciodată!
– deci, dragi servicii secrete, cînd o să primiți poza mea, făcută de EBA, să știți că eu sînt! recunosc și regret fapta nefăcută!
P.S. mai jos, o poză pe care colegul meu fotoreporter i-a făcut-o, totuși, mezinei președintelui, cînd pleca; de emoție, însă, nu a mai avut puterea să o hărțuiască cu teleobiectivul lui uriaș (e ceva monstruos, credeți-mă), așa că i-a făcut o poză meschină cu telefonul lui mic.
