Un tsunami grețos de milostenie publică a lovit România în ultimele 24 de ore: de la fotbaliști și ziariști pînă la primii oameni în stat, se cere grațierea lui Popescu Gheorghe Gică, zis „Baciul”, fost mingicar, actualmente pușcăriaș pentru că înșelăciune și evaziune fiscală. Se invocă statuia „Baciului”, se aduc probe de patriotism (Gică e un simbol, nu te joci!) ale condamnatului, se invocă statutul de legendă vie (dar nițel penală) a lui Popescu.
Și totuși: e mult prea mult ca, brusc, transformați în simpli cetățeni, premierul Ponta și proaspăt demisionarul din fruntea Senatului Antonescu să pretindă că președintele Băsescu e aproape obligat să-l grațieze pe Popescu Gheorghe Gică.
Autor: prisacariu
Nicolăescu a descoperit transparența în achiziții publice după ce a cheltuit 450 de milioane de euro
Cu doar o zi înainte să-şi dea demisia din funcţia de ministru al Sănătăţii, liberalul Eugen Nicolăescu a emis un ordin care transparentizează total achiziţiile centralizate efectuate de Ministerul Sănătăţii. Documentul prevede că orice achiziţie la Sănătate trebuie precedată de două etape de dezbatere publică, încă din faza întocmirii documentaţiei tehnice de licitaţie. Ordinul lui Nicolăescu prevede şi că dezbaterea publică trebuie urmată de un comunicat de presă. Prevederile, fără precedent în achiziţiile publice din România vor face aproape imposibilă fraudarea prin lipsă de transparenţă a licitaţiilor din Sănătate.
Valuri de reacții, atitudini, comentarii și replici au venit, în special pe rețelele de socializare, după emisiunea Antenei 3 de aseară în care Crin Antonescu a fost invitatul lui Mihai Gâdea. Majoritatea comentariilor au înregistrat, corect, înfrîngerea lui Gâdea: nepregătit, de rea-credință, obsedat de „jos Băsescu!” și ilogic, Mihăiță a fost o efigie a penibilului și mediocrității țipate. Acestea sînt fapte. Mai departe, însă, mulți dintre cei care au înregistrat faptele s-au și grăbit să-l declare pe Crin Antonescu prințul pe cal alb care răpune varanul scuipător de căcat la Antene. Cu alte cuvinte, după prestația de la Gâdea, Crin Antonescu ar fi devenit favoritul poporului la prima funcție în stat, eroul prezidențiabil absolut.
Nu prea cred. Pe logică și cifre, Crin Antonescu nu a cîștigat nimic la Gâdea. Sau a cîștigat prea puțin ca să conteze.
Eugen Nicolicea, deputat UNPR, a fost anunțat ieri de premier ca făcînd parte din cabinetul Victor Ponta 3, ca ministru delegat pentru relația cu Parlamentul. Nicolicea, deci, va media între Executiv și Legislativ cînd va fi vorba de armonizarea intereselor Guvernului cu ale Parlamentului. Așadar, o poziție importantă, menită să pună la adăpost ordonanțele de urgență, de exemplu, de criticile de neconstituționalitate sau de abuzurile premierului. S-ar zice că Nicolicea, dacă a fost nominalizat de Ponta, este cel mai potrivit politician al momentului să facă asta. Al momentului actual o fi, dar acum vreo doi-trei ani nu era. Și nu era tot potrivit lui Ponta. Care, ca politician de opoziție ce se afla atunci, iată cum îl gratula pe Eugen Nicolicea.
În mai 2013, cînd a avut loc ultimul (parcă) congres al UDMR, scriam așa: „Ei, acum, dacă tot și-au făcut glumițele Ponta și Antonescu la congresul UDMR, să spunem și noi că, de fapt, doar PSD are șanse să se alieze cu UDMR, PNL și PDL fiind pretendenți care ori n-au pedigree, ori mănîncă de pe jos, în opoziție, deci nu sînt eligibili pe partea de avere.
Autoexilat într-un boschet cu transmisie prin satelit de lîngă Vatican, domnu’ Dan s-a înțeles cu domnu’ Viorel să-i predea și ultimii amețiți rămași în Parlament sub culorile PPDD, cît să își arate domnu’ Viorel mușchii umflați cu steroizi populari de mîna a treia. Între timp, generosul program politic al lu’ domnu’ Dan s-a evaporat pînă și din imensitatea internetului: site-ul PPDD a sucombat și din strălucirea grețos-populistă a celor 20.000 de euro promise celor care erau gata să pornească o afacere sub guvernare PPDD nu a mai rămas decît un blog al Partidului Poporului de la Bacău (aici).
A, și un program politic mult mai șters stilistic, pe facebook (aici), datat 5 ianuarie 2013.
Puțină istorie foarte recentă: cercetat deja într-un dosar penal pentru constituirea unui grup infracțional organizat și complicitate la abuz în serviciu, Dan Radu Rușanu a fost aproape și de un arest de 30 de zile, după ce procurorii DNA au descoperit că Rușanu le-a impus angajaților Autorității de Suprvaghere Financiară un „angajament de confidențialitate”. Angajamentul era menit să împiedice angajații ASF să dea declarații la DNA fără a-l informa mai întîi pe Rușanu.
În doar 24 de ore (de marți seară, la Delegația Permanentă a PNL, pînă miercuri seară, la Antena 3), fostul premier Călin Popescu Tăriceanu a întors viața politică românească pe dos: nu doar că a anunțat că se opune ruperii USL, dar a și negociat cu Ponta păstrarea protocolului Uniunii, a demisionat din PNL, a anunțat înființarea unui nou partid (PRL – Partidul Reformator Liberal, care să vină la guvernare cu fugari din PNL) și chiar și-a arătat disponibilitatea pentru o candidatură la prezidențiale susținută de USD (PSD, PC și UNPR).
Senilitate, prostie, impulsivitate, orgoliu. Cam acestea au fost explicațiile multor jurnaliști și politicieni pentru blitzkrieg-ul lui Tăriceanu. Dar nu. De fapt, în spatele acțiunilor lui Tăriceanu stau motive mult mai profunde și mai veroase decît o rătăcire politică de orgoliu. Motive care țin de interese de afaceri transpartinice moșite de Tăriceanu și preluate de PSD sau pur și simplu controlate în tandem de Tăriceanu și PSD și preluate acum de Victor Ponta.
„Procuratura din Norvegia acuza grupul Kongsberg de coruptie, in legatura cu livrarile de echipamente de comunicatii efectuate in Romania in perioada 1999-2008, a anuntat marti grupul norvegian, scrie Mediafax. Autoritatea Nationala Norvegiana pentru Investigarea si Inculparea Delictelor Economice si de Mediu (OKOKRIM)”, scrie Hotnews.ro în seara ruperii USL.
Cum Kongsberg e un nume pe care-l ții minte dacă trăiești pe malurile Dîmboviței, mi-am amintit că, acum opt ani, am confecționat (împreună cu Roxana Jipa) o anchetă taman pe acest subiect, adică pe subiectul achizițiilor publice ale Kongsberg în România. Iată un fragment din această anchetă (publicată în Academia Cațavencu): „Ministru de Interne intre 2000 si 2004. In calitatea asta, Rus (…) a venit cu ditamai contractul de electronice pentru un sistem de comunicatii al Ministerului de Interne (…) de la Kongsberg Defence Communication Norvegia.
Daciana Sârbu, nevasta premierului Victor Ponta, cumpără de la BCR Leasing, în 2013, un Range Rover de peste 100.000 de euro cu doar 34.000 de euro.Victor Ponta, prim-ministrul României, îi vinde directorului BCR Leasing o garsonieră – în 2012, an de profundă criză imobiliară – cu 80.000 de euro. În noiembrie 2013, directorul BCR Leasing devine membru în Consiliul de Administrație al TAROM, compania aviatică deținută de statul român prin Ministerul Transporturilor, parte a Guvernului României condus de Victor Ponta. Iar partea cu adevărat frumoasă nu e parafată, încă, dar urmează.