Cătălin Voicu a fost condamnat la 7 ani cu executare. Dar a rămas liber Vanghelie. Proaspăt vicepreședinte al PSD, care acum nici doi ani așa spunea despre dosarul lui Voicu: „Eu nu cred în vinovăţia lui Voicu, cred că este o arestare politică. Viaţa va demonstra dacă am avut dreptate sau nu. Cred că este un circ politic, o mascaradă” (sursa).
Azi, „viața” i-a demonstrat lui Vanghelie că nu a avut dreptate. Dar pe Vanghelie îl doare în tîrtiță. Pentru că el, Marean zis „almanahe”, are o altfel de dreptate: „N-ai dreptate cînd ai dreptate, ai dreptate cînd ai greutate” (am citat exact din discursul lui Vanghelie de la congresul PSD). Iar Marean e din nou greu, un greu reconfirmat de Victor Ponta, premierul-minune, născut din spuma plagiatului și din capul lui Năstase, gata înzăuat în nesimțire și înarmat cu tupeu cît încape.
De ce mă refer la Vanghelie, pentru a doua oară azi? Să nu uităm: acum nu mulți ani, cînd Geoană se pregătea să devină președinte pentru o noapte, Vanghelie îl punea pe Cătălin Voicu ministru de Interne și plagia din arhiva DGIPI, cu largul sprijin al unor ofițeri corupți (sursa). Dar Voicu o ducea bine mersi și fără Vanghelie: aranja dosare la Înalta Curte și punea șefi de parchete pe barba lui (sursa).
De azi, Voicu e la pîrnaie. Sau, dacă are noroc, într-un spital-penitenciar. Însă Vanghelie poate spune despre Voicu ce a spus Dragnea la congresul PSD despre Năstase: el a plătit pentru ei toți. Voicu plătește pentru ca Vanghelie să fie liber, pentru ca Ponta să-l pună vicepreședinte la PSD-ul ăsta care se dă european și modern.
P.S. Victor Ponta, la numirea șefilor la „Doi și-un sfert” te-ai consultat cu Vanghelie?
Uncategorized
„Mihai Gâdea spune că „nu se consideră un lider de opinie”. Întrebat dacă este un om liber, Mihai Gâdea îi răspunde Marinei Constantinescu: „Ce-am făcut în ultimii ani ar putea să fie niște probe în sensul ăsta. Când o să încetez să fiu un om liber, probabil o să încetez să mai fiu””.
De unde credeți că am cules citatul de mai sus? Dintr-o broșură encomiastică dedicată lui Gâdea? Dintr-un articol de PR al Antenei 3? Nu, e vorba despre un teaser al TVR pentru un interviu amplu, difuzat în seara asta de televiziunea publică (sursa). Așadar, toate basculantele de căcat aruncate în ventilatorul gigantic al Antenei 3 sînt considerate de Gâdea, la TVR, „niște probe în sensul ăsta”. Adică în sensul ăsta că e liber. Nici mai mult, nici mai puțin: LIBER. Nu știu cum s-a raportat moderatoarea TVR la zicerea asta a lui Gâdea, dar mie mi-ar fi întors stomacul pe dos.
Dar cît de liber e, totuși, Gâdea? Cum ar zice niște jurnaliști adevărați, follow the money și vei afla. Păi, să urmărim banii. Nu departe, ci în declarația de avere a lui Dan Voiculescu, cunoscut de Justiția română și ca „Felix”, nume de cod de turnător la Securitate. În declarația de avere cu pricina, Gâdea este debitor cu 695.000 RON, adică în jur de 150.000 euro. Asta, desigur, pe lîngă salariul de alte multe mii de euro pe lună. Dacă pentru salariu, însă, putem să ne mințim frumos că există un contract beton din punct de vedere avocățesc, prin care Gâdea și-a luat toate garanțiile că i se va permite să-și facă meseria de jurnalist (haha, ce glumă bună!), pentru contractul de împrumut nu există decît o singură regulă: banii înapoi. Sau, pînă se dau banii înapoi (a propos, fără dobîndă?), maleabilitate cît cuprinde. Ca să nu zic altfel, desigur. Mai jos, fragmentul din declarația de avere a lui Felix în care e menționat Gâdea (plus, cîteva rînduri peste Gâdea, un alt purcoi de bani împrumutat lui Daniel Constantin, alt soldat credincios al lui Voiculescu).
Cam cîtă libertate o fi în ghiuleaua asta de împrumut de 695.000 RON legată de piciorul lui Gâdea de turnătorul Felix? Sper că s-o fi întrebat și Marina Constantinescu și, mai ales, l-o fi întrebat și pe Gâdea. Sau, dacă nu, sper măcar că i-a pupat mîna la final acestui Dorel basculantier al Antenei 3, de emoție că i-a dat un interviu. Dacă nu știe cum se face, să-i întrebe pe colegii care l-au intervievat pe Felix, săptămîna trecută.
Vanghelie este, de două zile (20 aprilie 2013), vicepreședinte al PSD sub conducerea lui Victor Ponta.
Acum aproape doi ani, pe 8 iunie 2011, Vanghelie declara într-un interviu pentru EvZ: „Eu nu m-am delimitat niciodată de Cătălin Voicu pentru că sunt bărbat. Înţelegeţi? Eu nu cred în vinovăţia lui Voicu, cred că este o arestare politică. Viaţa va demonstra dacă am avut dreptate sau nu. Cred că este un circ politic, o mascaradă. Şi de aceea nu mă delimitez. În general, toată lumea fuge când prietenii noştri au asemenea probleme. Eu nu fac parte din acea categorie”.
Azi, 22 aprilie 2013, Cătălin Voicu lipsește de la termenul de judecată la care procurorii DNA au cerut nouă ani de închisoare pentru fostul senator PSD (detalii, aici).
Și încă un fapt esențial: Voicu se ocupa nu doar cu traficul de influență în Justiție, ci și cu plantarea șefilor de parchete (sursa).
Deci, Victor Ponta: ce caută Vanghelie în conducerea PSD?
Azi începe congresul PSD. Victor Ponta, premier al României, va fi reconfirmat șef al partidului. Una din cele mai interesante schimbări în structura partidului este înființarea funcției de președinte executiv (care-i va reveni, cel mai probabil, lui Liviu Dragnea, acum secretar general). Dar chiar mai interesant decît că se va (re)înființa funcția de președinte executiv este că mandatul de secretar general va fi preluat (peste 90% șanse) de Andrei Dolineaschi. Adică de un tînăr pesedist de la Botoșani care s-a remarcat pînă acum prin aceea că a cumpărat o mașină pe care Ponta a vîndut-o (sursa). Deci, da: din toți oamenii din lumea asta, numai tînărul Dolineaschi din PSD s-a găsit să cumpere un autoturism pe care șeful PSD îl vindea.
Totuși, nu e nimic surprinzător aici: după ce a făcut afaceri cu statul împreună cu Dan Șova, Ponta l-a numit pe Șova ministru delegat pentru proiecte de infrastructură de interes național. O funcție de o greutate colosală, care îl transformă pe premierul Ponta în cel mai puternic șef de guvern al României de după ’89 (de ce, am explicat aici și aici).
Practic, pas cu pas, Ponta își numește cei mai loiali oameni în cele mai importante funcții din guvern și din partid. Spre deosebire de Adrian Năstase, care avea adversari de calibru atît în Executiv, cît și în PSD (Miron Mitrea și Dan Ioan Popescu, ca să nu îl mai pomenesc pe Ion Iliescu), Ponta nu se bate, în propriul partid, decît cu baronii locali. Care baroni locali, însă, devin din ce în ce mai slabi sau mai cumpărați (vezi cazul lui Marian Oprișan).
În acest moment, cel mai mare adversar al lui Victor Ponta este, de fapt, Traian Băsescu. Însă, așa cum am mai scris, Băsescu, fie că vrea, fie că nu, a devenit mai degrabă un mentor al lui Ponta, pe care-l crește ca om de stat.
Și mai e ceva: în afară de rușinea cu doctoratul, Ponta nu are probleme penale care să-l îngroape ca pe Năstase. Și are doar 41 de ani. Ce-i lipsește e doar o bună relaționare cu partenerii externi. Dar Ponta demonstrează că a înțeles că trebuie să schimbe asta. Pe scurt, obișnuiți-vă cu gîndul: Ponta va domina următorul cincinal în politica românească.
Grivco Agro SRL (acum Agro Seed Muntenia SRL), una din firmele care gravitează în jurul lui Dan Voiculescu „Felix”, are probleme mari cu lichiditățile. De aproape trei ani, firma are producția pe sute de hectare, alte zeci de terenuri și utilaje gajate la Raiffeisen Bank pentru împrumuturi de aproximativ șase milioane de lei. Dacă suma asta nu vi se pare mare pentru Felix, să spunem că este cam jumătate din veniturile anuale ale firmei cu pricina. Dar, și mai nasol, Grivco Agro/Agro Seed Muntenia SRL are datorii de peste 11 milioane de lei (cam cît venitul pe un an al companiei). Așa că profitul pe hîrtie, de aproape 2,5 milioane lei, exact asta și este: un profit pe hîrtie.
În condițiile astea, mă gîndesc că e cam nasol să ieși de la guvernare și să pierzi postul de ministru al Agriculturii. Nu?
P.S. Informații complete despre creditele și gajurile bancare ale Grivco Agro/Agro Seed Muntenia SRL și datele financiare ale companiei, mai jos (conform Arhivei Electronice de Garanții Mobiliare și Ministerului de Finanțe).
Mare dezvăluire mare: nevasta proaspătului ministru al Justiției, văr prin alianță cu premierul Ponta, a fost numită director prin AACR (Autoritatea Aeronautică Civilă Română). Corect, așa stau lucrurile. Corect, dar parțial.
Să refacem, metodic, traseul profesional al familiei Cazanciuc:
– după cum v-am povestit aici, procurorul Robert Cazanciuc a avansat extrem de suspect și a lucrat cu actualul premier Ponta în mandatul de premier al lui Năstase;
– același Cazanciuc a fost cerut secretar general la MAE de către ministrul de Externe Cristian Diaconescu, în aprilie 2009; pe atunci, Diaconescu era membru PSD (între timp, Diaconescu a trecut pe la UNPR și acum este consilier prezidențial și membru al Mișcării Populare);
– în mai 2012, Robert Cazanciuc a fost cerut din nou secretar general al MAE de către ministrul de Externe Andrei Marga, de la PNL;
– nevasta lui Cazanciuc a fost numită acum la AACR cu sprijinul ministrului PNL al Transporturilor, Relu Fenechiu (AACR funcționează sub autoritatea Ministerului Transporturilor);
– cel puțin din 2007, Rodica Cazanciuc lucrează în Tarom (companie de asemenea subordonată Transporturilor), deci sub miniștri de la toate partidele și toate guvernările.
Așadar, la succesul profesional al soților Cazanciuc au contribuit, de prin 2000 încoace, TOATE partidele importante: PSD, PNL, PDL. TOATE. Cuplul Cazanciuc este exemplul fericit de împlinire profesională transpartinică. Ei sînt viitorul patriei.
Pe 2 ianuarie, cînd Adrian Năstase încă mai rememora sorcoveala deținuților de la Jilava, l-am invitat (pe B1 TV, la „Butonul de panică” – emisiunea, aici) pe judecătorul membru al CSM Cristi Danileț să lămurească dacă un deținut care cere eliberarea condiționată are dreptul la această eliberare, în condițiile în care acel deținut nu numai că nu și-ar fi recunoscut pedeapsa, dar ar fi și acuzat judecătorii de influențe politice.
Răspunsul lui Cristi Danileț a fost următorul: „Am avut situația unui deținut care era chiar judecător, condamnat pentru corupție, căruia i-am refuzat eliberarea condiționată, ținînd cont tocmai de atitudinea lui recalcitrantă față de organele de Justiție, nerecunoașterea pedepsei aplicate și, de asemeni, comportamentul în sală, care a fost profund de lipsă de reverență față de instanță” (aici, de la minutul 42).
Așadar, verdict de judecător: nu recunoști autoritatea judecătorilor și nici pedeapsa, nu pupi eliberare condiționată. Din fericire pentru Adrian Năstase, judecătorii care l-au eliberat au fost mai puțin „catolici” decît Danileț. Ceea ce i-a permis lui Năstase ca, acum vreo oră, să-l pomenească pe membrul CSM la Antena 3: „Ceea ce a spus domnul Danilet despre recunoasterea vinei este o prostie. Ce sens ar fi avut ca eu sa fac o plangere la CEDO daca m-as fi considerat vinovat? Mult mai grav mi se pare celalat aspect invocat de domnul Danilet cum ca libertatea de exprimare trebuie cenzurata, ca nu pot sa imi spun opinia cu privire la justitie sau la politica” (sursa).
Ceea ce înseamnă că avocații lui Năstase erau extrem de atenți la emisiunile B1 TV chiar și pe 2 ianuarie, mai ales dacă era vorba de o emisiune în care judecătorul Cristi Danileț era întrebat de mine care-s condițiile de eliberare condiționată. Atît de atenți încît i-au relatat lui Năstase suficient de clar. Prea clar, judecînd după cît de bine își amintește Năstase acea declarație.
M-am întrebat întotdeauna dacă Lucia Hossu Longin nu a turnat la Securitate înainte de ’89, înțeleg că și atunci își făcea veacul prin televiziunea publică. M-am întrebat asta și mai abitir cînd am văzut-o foarte în largul ei prin studiourile Antenei 3. Am întrebat-o și personal, prin vara anului trecut, dacă a turnat la Securitate și a țipat isteric că are certificat de necolaborator de la CNSAS. În trecere, i-am atras atenția că pot apărea probe noi la dosarul ei de la CNSAS și, deci, că verdictul poate fi schimbat. S-a crispat. Apoi a țipat iar.
În seara asta, însă, nu s-a mai dus necolaboratoarea Lucia Hossu Longin în ograda lui Felix, a venit turnătorul dovedit de Justiție la televiziunea publică.
USL se pregătește să modifice pragul de prezență minimă pentru validarea unui referendum: de la 50%, la 30%. Președintele Traian Băsescu, însă, deși a avut păreri contradictorii pe subiect, pare să se fi fixat pe opinia că orice prag mai jos de 50% e prea mic.
În această dispută, mult invocata Comisie de la Veneția dă o recomandare fără prag: „Quorums for the participation in referenda are rather an exception in Europe. In its Code of Good Practice on Referendums, the Venice Commission recommends not to have a participation quorum in case of a referendum and the debate in Romania on the validity of the electoral lists indeed shows the difficulties which can ensue from the introduction of such a quorum” (sursa).
Așadar, chiar și USL, care își dorește un prag foarte mic de participare pentru validarea unui referendum, a ales 30% în loc de 0% (zero), în ciuda susținerii Comisiei de la Veneția. Mai rămîne să se pronunțe Curtea Constituțională, în caz că proiectul de lege care conține prag de 30% va fi aprobat în Parlament.
Oana Schmidt Hăineală este șefa CSM. E acea doamnă pe care nu ai cum s-o confunzi datorită (nu îndrăznesc să spun “din cauza”) coafurii, o combinație de dreadlocks și “Familia Adams” style. Și nu întîmplător vorbim de coafura unică în magistratură (și poate chiar în Unives): la doamna Hăineală, aceasta este neschimbabilă, nu năravul. Deci, la doamna procuroare Hăineală, zicerea românească aplicabilă e “nu-și schimbă părul, dar năravul ba”. Năravul de interpretare a legilor.
Hăineală, 14 aprilie 2013: “în ce măsură legea este conformă cu Constituția”
Săptămîna trecută, Oana Schmidt Hăineală a fost la televizor. În premieră intergalactică, Hăineală a participat singură (și nu însoțită de partenera ei de CSM, fosta președinte, Alina Ghica) la o emisiune a postului Digi 24. La emisiunea cu pricina, șefa CSM a opinat așa despre legea referitoare la numirea de șefi de parchete: “Zilele acestea am reflectat foarte mult la ceea ce înseamnă avizul CSM. La ora asta avizul nostru e consultativ. Eu îmi pun foarte serios problema constituționalității dispoziției legale. Actorii politici din branșa Executivului au aplicat direct legea. Conduita lor e perfect conformă cu norma în vigoare. Problema este alta: în ce măsură este legea conformă cu Constituția. În Constituție spune așa: CSM este garantul independenței justiției. Or, CSM, ca astfel de garant, trebuie să aibă toate instrumentele efective pentru a-și exercita această atribuție. (…) E posibil să provocăm controlul de constituționalitate înainte de audieri. Iau în calcul, nu am luat o decizie încă. Voi discuta cu colegii mei. (…) Nu este o decizie luată, reflectez. Este atributul președintelui CSM de a declanșa ceea ce se numește conflict între puteri. Sună belicos, dar e numai un instrument juridic, prin care se provoacă un control de constituționalitate a acestei dispoziții legale, pentru că, datorită naturii mecanismului decizional, apare un posibil conflict de interese între Executiv și puterea judecătorească. Noi, ca reprezentanți ai puterii judecătorești, trebuie să avem posibilitatea să dăm un aviz conform, opinia noastră să facă la modul real o diferență”. (sursa)
Cum s-a sucit Hăineală în nici un an
Ei, da, așa da, zi-le Oano! Fă tu diferența, eroino care ești tu! Cum zici? Ia, să repetăm: “apare un posibil conflict de interese între Executiv și puterea judecătorească”, “Noi, ca reprezentanți ai puterii judecătorești, trebuie să avem posibilitatea să dăm un aviz conform, opinia noastră să facă la modul real o diferență”. Foarte frumos! Emoționant, chiar.
Și, pînă la urmă, chiar și legitim, de ce nu? Eu chiar nu discut dacă ce spune distinsa doamnă Schmidt Hăineală se susține juridic și constituțional au ba. Dar pot să discut un comportament schizoid al doamnei Hăineală. Care, acum un an de zile, avea o părere diametral opusă, mama mă-sii de constituționalitate și conflict de interese.
Hăineală, 30 mai 2012: “Avizul CSM este consultativ”
Așadar, acum cam un an, pe 30 mai 2012, doamna Hăineală (împreună cu doamna Alina Ghica – prima era vicepreședinte CSM, cea de-a doua era șefa CSM) a fost invitata mea la TVR Info (post închis între timp de TVR), la emisiunea “Plus unu”. La emisiunea cu pricina (transcript integral), am discutat și despre mecanismul de numiri al șefilor de parchete. Iată ce-mi spunea atunci Oana Schmidt Hăineală: “Mecanismul este următorul: ministrul justiției propune numirea unor procurori în aceste funcții, Consiliul Superior al Magistraturii, dar nu la nivel de plen, ci la nivelul secției de procurori avizează – după un interviu cu candidatul sau candidații respectivi – avizează propunerea ministrului și înaintează documentația și propunerea, împreună cu avizul, președintelui României care, potrivit Constituției, numește în funcții aceste persoane. Avizul CSM este consultativ, dar el trebuie motivat”. Deci, simplu, da? Lecția spusă frumos, simplu, curat, ca la școală.
Alina Ghica, 30 mai 2012: “Suntem judecători și procurori. Aceasta este legea în vigoare, pe aceasta noi trebuie să o respectăm”
Dar realizatorul, adică subsemnatul, a simțit nevoia să pătrundă mai mult în mintea doamnei Hăineală și a întrebat așa: “Reprezentați aici primele două poziții din CSM. Această modalitate de numire a șefilor DNA, respectiv Parchetului General, vi se pare rezonabilă?”. Mai întîi a răspuns Alina Ghica: “Suntem judecători și procurori. Aceasta este legea în vigoare, pe aceasta noi trebuie să o respectăm. Mesajul pe care trebuie să-l transmită din punctul nostru de vedere Consiliul Superior al Magistraturii este strict unul tehnic, pe de o parte, pentru că aceasta este legislația în vigoare la acest moment, pe de altă parte pentru că acestea sunt pînă la urmă și obligațiile pe care ni le-am asumat ca sistem judiciar în cadrul condiționalităților în MCV”. Hăineală a completat-o: “Avem numeroase și constante recomandări în toate rapoartele de progres întocmite în marja MCV-ului în ceea ce privește garantarea de către autoritățile române a stabilității procedurilor de numire în funcție pentru pozițiile-cheie din Ministerul Public. Sunt recomandări expres în acest sens”. Deci, pe aceeași voce, acum nici un an, Ghica și Hăineală o țineau langa că asta e legea și aia e. Că, iaca, și la MCV zice: stabilitate după lege, nu altfel. Nici vorbă, la vremea aia, să-i treacă prin cap actualei șefe a CSM să-și dea cu părerea despre vreun conflict între puteri tranșat la Curtea Constituțională sau despre cum CSM e garant al justiției numai pe hîrtie. Nu, atunci legea era bine mersi așa cum e.
2012: Dumbravă voia un CSM mai cu coaie, dar Hăineală nu
Dar nenorocitul de realizator a mers încă și mai departe și a zis: “Bun, dar aveți colegi din CSM – mă refer la dl Dumbravă – care are niște opinii ușor diferite. Deci în interiorul CSM există și alte opinii. Dumnealui și-ar dori, din cîte înțeleg – a dat ieri un interviu – ca CSM să aibă un rol ceva mai larg în această procedură”. La asta, Ghica a răspuns așa: “Vedeți, în mod constant de la începutul acestui an noi am solicitat magistraților, inclusiv membrilor CSM, imparţialitate. Deci suntem judecători și procurori. Avem legi pe care le aplicăm, nimic mai mult. Ne-am asumat în cadrul acestui Mecanism de Cooperare și Verificare ca sistem judiciar faptul că vom continua reformele inițiate, faptul că garantăm sustenabilitatea reformelor. Trebuie să mergem pe această linie”. Iar acum urmează partea cea mai mișto: mizerabilul e realizator a aruncat bomba suspiciunii cînd a spus “Chiar și cînd președintele și ministrul justiției sunt de la același partid sau provin din același partid, iar CSM nu are decît un rol consultativ? Credeți că…”. Iar aici, Hăineală a conchis, sec: “Aceasta este puțin o discuție teoretică. Dacă ne limităm la actualul context, avem o lege, trebuie să o aplicăm, să vedem ce o să urmeze”.
Doamna Hăineală, măcar coafura să nu v-o schimbați!
Așadar, nici urmă de Curtea Consituțională și alți cai verzi pe care Hăineală îi descoperă acum pe toți pereții. Și în legătură cu care, atenție!, am avertizat-o, ba chiar i-am servit mingi la fileu, doar-doar ar fi spus ce răcnește acum pe toate drumurile: CSM să aibă decizia, să aibă un rol nu doar decorativ în numiri. Dar nu, acum un an, Hăineală nu voia decît să respecte legea și să fie imparțială. Acum vrea să o rescrie sau chiar să o scrie. Noroc, totuși, că știm că părul și-l va face tot timpul la fel.