Nimic nou pe frontul procedurii. Nimic politic, cel puțin. Dar au apărut cîteva păreri interesante în presă.
Liviu Avram: „Daniel Morar speră ca în cadrul procedurii publice de audiere a candidaţilor, atât în faţa ministrului Justiţiei, cât şi în faţa CSM, să se înscrie procurori suficient de mulţi şi suficient de buni, astfel încât să excludă numiri pe coterii politice. El supraestimează, cu o oarecare naivitate, bunul simţ al politicianului român. (…) Totodată, Daniel Morar nu sesizează un alt risc: orice procedură publică de selecţie, oricât de transparentă, poate măsura competenţa candidaţilor, dar nu şi cinstea lor. Or competenţa şi necinstea nu se exclud câtuşi de puţin” (sursa)
Sabina Fati: „Ce este însă mai periculos: să respecţi proceduriile ştiind că ele aduc în fruntea parchetelor preferaţii lui Dan Voiculescu (cel care prin Antena 3 l-a ameninţat direct pe primul ministru pentru a-l convinge să nu o accepte pe Kovesi) sau să scurtezi procedura printr-un compromis? Preşedintele a ales pragmatismul în detrimentul procedurilor democratice, pentru a salva într-o oarecare măsură ceea ce a construit în ultimii ani Daniel Morar. E adevărat, pe de altă parte, că ceea ce este util pe termen scurt nu este întotdeauna moral şi avantajos pe termen lung” (sursa)
Monica Macovei: „Ponta nu a aplicat nicio procedura de selectie pentru a ajunge la aceasta lista de propuneri, desi CSM i-a atras atentia public ca aceasta este calea de urmat, fiind cea convenita si cu Comisia Europeana. Ponta arata ca nu da doi bani pe recomandarile Comisiei si pe opiniile CSM” (sursa)
Gândul: „Pentru ca numirile procurorilor să fie depolitizată total trebuie modificată legea 303/2004 care la articolul 54 spune că procurorul general şi şeful DNA „sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii”. Astfel, acest articol ar trebui să fie modificat, readus la forma lui iniţială, înainte ca fostul ministru al Justiţiei să-l modifice. Iniţial legea prevedea la fel ca în cazul preşedintelui Curţii Supreme că procurorul general şi şeful DNA să fie numiţi de CSM” (sursa)
Procedurile, însă, au susținerea majorității procurorilor DNA. Oficial.
P.S. Traian Băsescu: „O procedura care ar da impresia unei selectii pe baza unui concurs nu ar face decat sa creeze demnitarilor si institutiilor implicate posibilitatea sa spuna pai merge prost, dar daca ei au castigat concursul? Acesta e spiritul legii, cei care fac desemnarile sa-si asume raspunderea pentru deciziile pe care le iau si sa raspunda de modul cum in exercitarea mandatului lor procurorii isi exercita mandatul. Legea stabileste clar raspunderea unor politicieni: ministrul Justitiei si presedintele” (sursa)
Uncategorized
Cuvîntul zilelor acestora este „procedură”. Procedura de selecție a candidaților pentru postul de procuror general, respectiv pentru postul de procuror șef al DNA, desigur (cerută inclusiv și mai ales de UE). Cum, conform legii, propunerile sînt făcute de către ministrul Justiției, oricare ar fi acela/aceea, rezultă că ministrul Justiției trebuie să întocmească acea procedură. Cu sau fără ajutorul/colaborarea CSM, dar să întocmească procedura și aceasta să fie transparentă, clară, eficientă, adică să scoată în față candidați bine pregătiți, integri, credibili.
Pînă acum, a mai existat doar o singură astfel de procedură, cea inițiată de fostul ministru al Justiției, Mona Pivniceru. Unul din susținătorii procedurii, Daniel Morar, a catalogat procedura Monei Pivniceru ca fiind „o farsă”. Deci, eșec. Actualul ministru al Justiției, interimar, premierul Victor Ponta, a făcut propuneri de șefi la PG și DNA (plus DIICOT) fără nici o procedură, deci iar eșec. Însă, cel mai probabil, cît de curînd vom avea un nou ministru la Justiție, din partea PNL. Acestuia/acesteia îi va reveni sarcina întocmirii unei proceduri bune.
Începînd de astăzi, voi ține un jurnal al procedurii, intitulat „Votez tevatura cu procedura!”. Zilnic, voi nota ce se mai întîmplă cu procedura asta, dacă se face, de către cine, cum și cu ce efecte. Astfel, în timp, vom putea observa multe lucruri interesante, sînt convins.
P.S. Procedura asta blestemată putea să fie introdusă în legislația românească și, astfel, nu am mai fi depins acum de hachițele vreunui ministru de Justiție sau de muștruluielile UE. Așa cum, de exemplu, s-a întîmplat cu legea ANI: pentru că există, legea asta funcționează, în ciuda atacurilor dese ale politicienilor. Astfel, ANI a ajuns una din cele mai temute și respectate instituții din România și din UE. Da, firește, legea ANI a fost întocmită și votată tot la presiunile UE, dar iată că există. Și, repet, funcționează, ba încă foarte bine. Dacă ar fi existat voință politică și mai puțină ipocrizie inclusiv din partea unora care acum urlă că vor procedură, am fi avut o lege mai bună. Dar n-avem.
Aseară, la RTV, Daniel Morar a enunțat (foarte corect, de altfel, din punct de vedere al principiului) că procurorii propuși pentru șefia Parchetului General și a DNA trebuie selectați printr-o procedură clară și transparentă: „La Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) am hotarat ca trebuie respectata o procedura, ca trebuie sa avem o procedura de selectie de genul celei pe care a urmat-o fostul ministru al Justitiei, Mona Pivniceru, si care s-a soldat cu respingerea propunerilor pe care le-a facut. Dar asta nu inseamna ca procedura nu trebuie luata de la capat, ca nu trebuie data o sansa procurorilor bine pregatiti si care vor sa se inscrie intr-o asemenea competitie de a merge in aceasta procedura.
Nu ne intereseaza intelegerile intre actorii politici, daca CSM-ul are un rol in aceasat procedura a inteles astazi sa si-l exercite” (sursa).
Același Daniel Morar, dar în octombrie 2012, cînd avea posibilitatea să se înscrie în cursa pentru șefia Parchetului General tot în cadrul unei proceduri de selecție, spunea așa: „Deci avem o transparenta pe ceea ce inseamna depunerea candidaturilor, pe vointa de a ne lansa intr-o asemenea competitie, dar n-avem o transparenta in ceea ce inseamna procedura de selectie efectiva. Acesta este motivul pentru care nu-mi depun candidatura. Adica trebuie sa existe o sansa. Nu-mi permit sa particip la o farsa. Numirile sa si le asume ministrul Justitiei. Ministrul ar fi putut anunta declansarea procedurii de selectie cu precizarea ca mai putin eu si Kovesi” (sursa).
Așadar: în octombrie 2012, cînd procedura de selecție a propunerilor pentru șefia PG și a DNA era organizată de ministerul Justiției de la PNL (Mona Pivniceru), Daniel Morar nu s-a înscris, catalogînd toată procedura ca „farsă”; acum, în aprilie 2013, cînd procedura va fi inițiată tot de un ministru al PNL (nu știm, încă, cine va fi acela/aceea), Daniel Morar susține (repet: corect principial!) că e nevoie de procedură. De unde, firească, întrebarea: cine sau ce garantează că, de data asta, procedura va fi clară, eficientă și transparentă? Și cine sau ce garantează că, de data asta, procurorii buni se vor înscrie? Dacă vor exista, și acum, procurori (exact ca Daniel Morar în octombrie 2012) care să nu se înscrie pentru că vor considera procedura „o farsă”?
Și ar mai fi ceva: în octombrie 2012, Daniel Morar nu avea o problemă cu Kovesi (ba chiar era solidar cu fosta șefă a PG, de aceea reiau declarația lui Morar din octombrie 2012: „Adica trebuie sa existe o sansa. Nu-mi permit sa particip la o farsa. Numirile sa si le asume ministrul Justitiei. Ministrul ar fi putut anunta declansarea procedurii de selectie cu precizarea ca mai putin eu si Kovesi„). Acum, Daniel Morar a descoperit că Kovesi nu e bună pentru șefia DNA. Sigur, argumentul lui Morar (Kovesi nu ar trebui numită la șefia DNA pentru că nu are experiență în anticorupție) e corect, dar de ce apare abia acum?
P.S. Îl consider pe Daniel Morar cea mai bună opțiune pentru șefia Parchetului General și consider că mandatul de judecător pe care l-a primit la Curtea Constituțională văduvește sistemul de justiție românesc și de unul din cei mai eficienți procurori, și de unul din cei mai buni manageri.
Ce nu înțeleg, însă, este cum va reuși CSM (din care Morar încă face parte, ca procuror general interimar) să controleze procedura de selecție a propunerilor pentru șefia PG și a DNA, cîtă vreme legea tranșează problema pur politic.
Legea de numire a șefilor PG și DNA spune așa:
„II. Texte legale incidente
1. Art. 53 din Legea nr. 303/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 576 din 29 iunie 2004 avea următoarea formă: „(1) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctul şi adjunctul acestuia, precum şi procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie şi adjunctul acestuia sunt numiţi de către Preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu recomandarea ministrului justiţiei, dintre procurorii care au o vechime minimă de 18 ani în magistratură, pe o perioadă de 5 ani, fără posibilitatea reînvestirii. Dispoziţiile art. 52 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.”
2. Articolul 53 a fost modificat prin Legea nr. 247/2005 şi are următorul cuprins (prin republicare art. 53 a devenit art. 54, având aceeaşi formă şi în prezent):
„(1) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctul şi adjunctul acestuia, procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie, adjuncţii acestuia, procurorii şefi de secţie ai acestor parchete, precum şi procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi adjuncţii acestora, sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minimă de 10 ani în funcţia de judecător sau procuror, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii, o singură dată.”” (sursa)
Deci, nu se zice nimic de vreo procedură. Și vorbim de o lege în vigoare din 2005. Din 2005 pînă acum, PNL, PDL și PSD puteau, pe rînd, schimba legea și SĂ PREVADĂ ÎN LEGE O PROCEDURĂ DE SELECȚIE a candidaților. Dar nici un partid nu a făcut-o. Pentru că, desigur, TOȚI politicienii din toate partidele își doresc numiri politice la șefia Parchetului General și la șefia DNA, NU proceduri transparente.
Mulți jurnaliști, analiști și lideri ai societății civile au spus (unii nuanțat, alții răspicat) că Ponta a jucat o scenetă pe mînă cu Dan Voiculescu Felix: ar fi scos la înaintare prezumtiva propunere a Laurei Codruța Kovesi doar ca să mimeze proeuropenismul, cînd, de fapt, nu ar urmări decît să scoată din pălărie, la momentul potrivit, un candidat ceva mai apropiat de social-democrație.
În vremuri mai bune, aș fi fost tentat să cred același lucru, că Ponta joacă teatru, ajutat de văicărelile de carton ale lui Crin și de mașina de propagandă a lui Felix. În vremurile acestea, însă, Ponta nu-și permite scenete.
Argumentul 1: România este țară cu drepturi depline a Uniunii Europene. Da, e adevărat, România are un MCV legat de picior, dar chiar și așa este de neconceput ca o țară UE să aibă, de cîteva luni bune, interimari la șefia celor mai importante parchete (Parchetul general și DNA). Tocmai de aceea, nu numai că e ultraurgent ca șefii de parchete să fie numiți, dar e mai mult decît necesar ca procurorii propuși de Ponta și acceptați de Băsescu să reprezinte așteptările de integritate cerute de UE. Este ultranecesar. Iar Ponta știe asta. Și știe foarte bine.
Argumentul 2: după raportul MCV dezastruos de la începutul anului și interdicția pe Schengen, România nu-și permite pași greșiți. Sancțiuni cuantificabile în bani (suspendarea unor fonduri europene, de exemplu) sînt destul de probabile în cazul prelungirii crizei numirilor în parchete. Iar asta ar transforma guvernul Ponta II într-unul de subzistență și l-ar duce pe Ponta în postura de perdant politic și electoral pe termen lung.
Argumentul 3: decizia este la Traian Băsescu. Iar președintele știe chiar mai bine decît Ponta că argumentele 1 și 2 sînt decisive. Așadar, dacă Ponta ar juca o scenetă, Băsescu ar demonta-o în direct la o oră de maximă audiență. Și, chiar mai grav, ar refuza propunerile lui Ponta. Ceea ce l-ar transforma pe premierul român într-un neputincios în ochii cancelariilor europene și ai înalților funcționari bruxellezi, cu consecințe economice dezastruoase pentru România.
Argumentul 4: Dan Voiculescu Felix nu a fost niciodată, de fapt, și nici nu va fi aliatul lui Victor Ponta. Mișcările politice din interiorul PSD arată că Ponta se înconjoară cu tineri care-i sînt loiali iar din garda veche de baroni îi păstrează doar pe cei care nu-l presează. Nicușor Constantinescu, de exemplu, e unul din cazurile de baroni care arată că Ponta, avid de putere personală maximă, nu ezită să lovească în plin. Felix l-a criticat în mai multe rînduri pe Ponta și, mai mult decît atît, este un dușman declarat al lui Sebastian Ghiță, mogulul de casă al lui Ponta. Pe bani, inclusiv de stat, Felix nu va fi niciodată un partener al lui Ponta, pentru că partenerul lui Ponta este Ghiță. Mai mult decît atît, lăcomia lui Felix este insațiabilă. Iar problemele cu Justiția ale aceluiași Felix îl trag în jos pe Ponta, chiar dacă premierul român nu e vreo fată mare, însă premierul român înțelege avantajele unui anturaj ceva mai salubru atunci cînd negociază cu parteneri străini (fie că e vorba de politică externă, fie de investiții din afară).
Din toate aceste motive (cel puțin patru), Ponta nu a jucat o scenetă atunci cînd a spus că nu exclude varianta propunerii Laurei Codruța Kovesi la șefia DNA, care are atît susținere europeană, cît și americană. Că o va numi sau nu e cu totul altă poveste. Dar, cel mai probabil, pentru a da un semnal puternic la Bruxelles, Ponta ar trebui să o numească. Abia dacă nu o va numi, Ponta se va dovedi slab. Și lipsit de inteligență.
P.S. Da, pe Ponta nu-l ajută trecutul. Deloc. Ba chiar ar putea fi acuzat că încearcă să pună mai repede șef la Parchetul general ca să scape de un dosar penal de plagiat. Dar Ponta ar putea să parieze pe viitor.
P.P.S. Premierul actual al României nu-mi e simpatic. Dar are șansa unei mutări decisive. În bine. Dacă o va face ține numai de cît curaj are.
Victor Ponta: „Şi acum consider că acţiunea desfăşurată de DNA sub conducerea domnului Morar de anchetare a celor care au votat la referendum reprezintă un abuz şi din acest motiv nu am fost niciodată de acord ca domnul Morar să ocupe o funcţie de conducere în Parchete, pentru că a fost cel care a coordonat acel abuz. Simplu, nu m-am răzgândit absolut deloc” (sursa)
Așadar, de asta nu-l vrea Ponta pe Morar: pentru că Daniel Morar, ca șef al DNA, a performat un abuz împotriva cetățenilor care au votat la referendum. Să admitem că e corect: da, DNA-ul condus de Daniel Morar a efectuat o anchetă împotriva unor cetățeni care au comis fraude la referendum. Dar ancheta respectivă îl vizează, de fapt, pe Liviu Dragnea (sigur, la pachet cu niște complici), singurul personaj pentru care DNA avea și are competența cercetărilor (un comunicat al DNA despre acest dosar, aici).
Ponta, în schimb, nu ar avea nimic împotrivă să o propună pe Laura Codruța Kovesi pentru funcția de șefă a DNA. Deducem, deci, că ei nu i se poate imputa nenorocirea care i s-a reproșat lui Morar, și anume că ar fi abuzat printr-o anchetă cetățenii care au votat la referendum (cînd era procuror general, adică în 2012). Ei, surpriză, dragă Victoraș: și Kovesi a abuzat cetățenii. Iată cum i-a trimis în judecată pe unii chiar săptămîna trecută: „Procurori ai Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au finalizat cercetările în cauza cunoscută mass-media sub denumirea „Fraude la referendum” Constanţa şi au dispus, la data de 25.03.2013, punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor IORDAN ELENA, TACHE ADELINA GABRIELA, NEGOIŢĂ FELICIA, TACHE CONSTANTIN, VĂRVĂROIU VASILICĂ, FLOREA DIANA, SIMION LENUŢA – LĂCRĂMIOARA, MIUŢU MARIOARA, GHIBĂLDAN DANIELA, GRĂDIŞTEANU ANDREI ALEXANDRU şi STĂNIMIR VIOLETA sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 55 alin. 1 din Legea nr. 3/2000, respectiv introducerea în urnă a unui număr suplimentar de buletine decât cele votate de alegători sau falsificarea prin orice mijloace a documentelor de la birourile electorale” (sursa).
Așadar, dacă Morar a abuzat cetățenii care au votat la referendum și Kovesi i-a abuzat și ea, exact la fel, dar Ponta nu și-l dorește pe Morar la șefia vreunui parchet PENTRU CĂ a abuzat cetățeni, musai că trebuie să o ignore și pe Kovesi. Ca să fie consecvent. Dar Ponta nu e consecvent: Morar ba, Kovesi da. De unde înțelegem că alta e problema lui Ponta cu Morar, nu? Păi, nu are dreptate și Crin, cînd urlă de-i ies ochii din cap? Are, dar tot pe dinafară rămîne (Crin, desigur). Iar problema aia a lui Ponta cu Morar se cheamă Dragnea, nu? Care, exact din motivul ăsta, ar putea fi suspendat de Traian Băsescu.
P.S. Oare ce va face Kovesi la șefia DNA cu dosarul lui Dragnea?
„Cînd va avea o funcție în stat, Crin Antonescu va vedea că trebuie să iei și decizii care nemulțumesc un jurnalist”.
„Eu nu am alegeri la anul, eu am responsabilitatea guvernării”.
Ambele declarații îi aparțin premierului Victor Ponta și au fost date cam acum un sfert de oră (ca răspuns la refuzul lui Crin de a accepta eventuala numire a Laurei Codruța Kovesi la șefia DNA). Ambele declarații spun același lucru: Crin doar se face că are o funcție în stat și are numai o singură grijă – candidatura la prezidențiale din 2014. Oricum le-am lua, astea-s declarații pe care le fac politicienii de la putere cu privire la politicienii critici de opoziție. Și sună destul de nasol. O trimitere a lui Crin Antonescu în zona derizorie a politicii, trimitere performată sec și tăios de Ponta.
Crin e dator, acum, cu o replică. Dar nu din gură, schelălăit, la Antena 3.
După mica scenetă de la Antena 3 de acum două zile, unde a părut că se zbîrlește la zărghita de Dana Grecu și închipuitul grav Radu Tudor, Ponta a căpătat o aură de Ceaușescu în ’68, a devenit un fel de gicăcontra al USL-ului felixiano-crinian. Și nu neapărat printre pesediști sau peneliști, care au probleme mult mai grave (cum ar fi aceea că, de exemplu, nu prea mai e mare lucru de furat în țara asta), ci printre acei simpatizanți ai dreptei, orice o însemna ea acum, fie ei și jurnaliști sau simpli părerologi.
Colac peste pupăză, Crin Antonescu a spus, în seara asta, tot la Antena 3, că el nu vrea și pace ca Kovesi să fie numită șefă la DNA și că, la o adică, poate că soluția ar fi să se rupă USL. Buuuun, am înțeles, deci am ajuns la (se pare) partaj. Ok, să zicem că e pe bune și că săbiuțele de plastic ale megaliderilor Victoraș și Crinișor nu mai încap în tecuța USL, simultan. Păi, să calculăm: dacă USL se rupe mîine, nici PSD (+UNPR) nu are majoritate parlamentară, nici PNL (+PC) nu are majoritate parlamentară. Ceea ce înseamnă că fiecare din cele două mari partide trebuie să apeleze la UDMR, minorități, PDL, PPDD. Dar UDMR și minoritățile sînt prea mici ca să formeze o majoritate cu oricare din cele două mari partide, așa că rămîn să arbitreze acest joc doar PDL și PPDD. Fie cu PDL, fie cu PPDD, PSD (+UNPR) ar pune-o de o majoritate, chiar dacă fragilă. La PNL (+PC) e puțin mai complicat, dar dacă ar avea unul din cei doi abitri principali (PDL sau PPDD), ar încropi și Crin o majoritate. Penibilă, dar majoritate.
Ei, și acum să ne întrebăm ce s-ar întîmpla dacă nici PDL, nici PPDD nu ar accepta să ajungă la putere (adică nu ar accepta nici să susțină un guvern din parlament, nici să îl susțină pe același guvern la schimb cu portofolii în Executiv). Păi, în cazul ăsta, nici PSD (+UNPR), nici PNL (+PC) nu ar putea forma o majoritate, deci ar avea două soluții: 1. să rămînă în USL, în ciuda tensiunilor din ce în ce mai grave; 2. să iasă din USL, provocînd o criză parlamentară și guvernamentală, eventual urmată de alegeri anticipate.
Ambele scenarii sînt nasoale pentru USL, ca alianță, dar și pentru PSD și PNL luate separat, care mai au puțin și se sfîșie. Pentru ca aceste lucruri supărătoare pentru USL să se întîmple, e nevoie ca Vasile Blaga (lider PDL) și Dan Diaconescu (guru al PPDD) să stea în băncile lor din opoziție și să reziste cîntecului de sirenă cîntat pe două voci (una pesedistă, alta penelistă).
Au Blaga și DD cojones să mănînce covrigii opoziției încă niște ani, doar ca Ponta să nu cîștige tot? Dacă da, mai putem spera că vom conta și noi, fraierii nemulțumiți de guvernare, chiar dacă nu avem simpatii politice, dar ne place încă să credem că opoziția nu e doar un pretext să te lași cumpărat de putere.
Grapini de la Turism ar vrea, dacă înțeleg bine, să schimbe mizeria aia de frunză care e brand de țară. Ideea nu mi se pare nici bună, nici proastă, totul depinde de ce va pune în loc, pe cîți bani și cu cine va lucra. Udrea, fostă la Turism, zice că e o idee proastă, a unor diletanți lipsiți de viziune. Cocoș nu zice, încă, nimic. Iar CSOP mai așteaptă pînă să facă un sondaj (vedeți voi mai încolo de ce pomenesc CSOP-ul aici) ca să testeze opinia poporului. Pînă atunci, însă, poate ați uitat, vă amintesc eu: compania care a lucrat pentru brand-ul de țară a făcut o furăciune penibilă de pe internet cu frunza aia.
Și asta nu e tot: compania lu’ pește spaniolă care a luat banii pentru frunză nici măcar nu era specializată în brand-uri. Ceea ce știau și greii din domeniu, excluși de la licitație de Udrea în 2009. Iată ce scriam atunci: „încă din timpul licitației au existat participanți care au contestat calificările THR în domeniul branding-ului. Cităm din contestația depusă de Landor Associates & Millward Brown (care au ratat calificarea în faza finală): „Asocierea THR, Asesores en Turismo, Hoteleria y Recreacion S.A. – Taylor Nelson Sofres nu este o companie de branding, ci o companie de consultanță în turism și activități hoteliere“. Cine este Landor Associates și cum își permit ei să spună așa ceva despre firma aleasă de Ministerul Turismului din România să facă brand-ul țării noastre? Iaca, niște unii care nu sînt decît printre cele mai bune companii de branding din lume. Printre clienții lor se numără Alfa Romeo, Austrian Airlines, British Petroleum, Citi, LG Electronics, New York Stock Exchange, Volvo, Wrigley și multe altele” (restul dezvăluirilor despre impostura Udrei, aici).
Așadar, doamna fostă la Turism, eu zic să o lăsăm mai moale cu diletantismul și lipsa de viziune, că nu degeaba ați fost trasă pe linie moartă, politic vorbind, inclusiv de Traian Băsescu.
P.S. Acum aproape trei ani, scriam că Udrea e doar brand, dar nimeni nu cumpără. Mi-am păstrat opiniile.
Liviu Harbuz a cotropit cîmpiile și a ars grînele fondurilor europene pentru agricultori cu larg sprijin politic (doar a fost consilier al lui Victor Ponta și acum e deputat PSD). Iar cu fondurile europene în buzunar, Harbuz și-a făcut campanie electorală pe nervii săracilor de la țară. Prin intermediul unei firme create special ca să promită marea cu sarea: Ferma Răzeșilor SA. Acum, Harbuz s-a retras din Ferna Răzeșilor SA. De fațadă, desigur, pentru că tot el controlează firma. Prin intermediul Adinei Niculae, asistenta lui Harbuz de la Colegiul Medicilor Veterinari din România. Care Adina Niculae lucrează, ca să vezi, ca secretară la cabinetul lui Victor Ponta.