Azi, premierul Victor Ponta a spus așa: „Nu-l mai ascultați pe Băsescu cînd vorbește despre Justiție, spune numai trăznăi!”. Acum cîteva zile, însă, același Ponta spunea că s-a consultat cu președintele Băsescu în legătură cu numirile de șefi la Parchetul General și DNA, ba chiar că va mai avea o întîlnire cu președintele, pe aceeași temă, marți, pe 2 aprilie.
Ceea ce s-ar traduce așa: dacă Băsescu spune numai trăznăi despre Justiție, Ponta cu trăznăi se va alege după întîlnirile cu președintele pe tema numirilor la PG și DNA. Caz în care Ponta este ușor tîmpit, pentru că expune parchetele unor numiri, nu-i așa, trăznite. Deci, ca să nu facă și el trăznăi după consultările cu Băsescu, Ponta ar trebui să nu se mai întîlnească cu președintele pe teme de Justiție. Dar noi vedem, cu toții, că premierul nu numai că s-a întîlnit cu Băsescu, dar o va face și în continuare.
Pe scurt, oricum o dă, Ponta iese prost și foarte prost: dacă Băsescu spune trăznăi despre Justiție, atunci Ponta, care se întîlnește cu președintele, preia și trăznăile. Dacă, însă, Ponta pretinde că întîlnirile cu Băsescu sînt necesare și utile, atunci Băsescu nu spune trăznăi, deci Ponta minte (știu, cu asta v-am surprins!).
Domnule Ponta, din această fractură logică nu puteți ieși. Decît dacă nu vă mai întîlniți cu președintele Băsescu.
Uncategorized
Acum două luni, scriam că „între Ponta și Băsescu nu există nici o concurență. Cei doi împart același univers și nici unul nu-l poate elimina pe celălalt (deși, știm bine, fiecare dintre ei a încercat din răsputeri). Sînt condamnați, deci, să se tolereze. De pe poziții fundamental diferite: Băsescu se pensionează în curînd, Ponta abia a intrat în cîmpul muncii de partid și, mai ales, de stat. Iar între ei nu mai poate crește nimic de același calibru în următorii ani. Cu fiecare zi care trece pînă la pensie pentru Băsescu, lui Ponta îi cresc influența, forța politică și încrederea. Orice alt scenariu este ori naiv, ori disperat. Vorbim de varianta a doua în cazurile Felix și Crin, de prima în cazul alegătorilor de dreapta care încă mai visează la Albă-ca-Zăpada și alte basme erotico-politice” (aici).
Azi, cînd Ponta a reacționat la unele din declarațiile lui Traian Băsescu de ieri, înțeleg că ce scriam acum două luni e în continuare valabil și va fi încă mult timp de acum înainte. Mă refer la declarația lui Ponta referitoare la un nou boicot popular al referendumului (de data aceasta, e vorba de referendumul pentru constituție): „Este o declaraţie iresponsabilă a preşedintelui. O să rămânem 20 de ani cu aceeaşi Constituţie care şi-a dovedit punctele slabe doar că nu vrea Băsescu ? (…) Apelul preşedintelui se înscrie realmente într-un tip de sabotaj la orice modernizare şi schimbare a României. Preşedintele şi-a asumat acest rol, de omul care trage frâna la schimbarea în bine a României” (sursa)
Dar ce e cu adevărat relevant din replica lui Ponta este ce urmează: premierul a afirmat că deja şi-a pregătit sloganul pentru referendum şi că acesta este „Veniţi să votaţi împotriva a ce v-a spus Băsescu!”, arătîndu-se sigur că astfel va fi realizat cvorumul de participare.
Cu alte cuvinte, politica românească a devenit un ping-pong la simplu între Ponta și Băsescu. Cu Crin, de exemplu, Ponta joacă rolul tînărului insolent, dar care face pe politicosul în fața unui adult din ce în ce mai stresat și mai isteric. Cu opoziția, cîtă și cum e, Ponta joacă rolul miștocarului. Cu colegii peneliști din USL, Ponta se transformă în pater familias, dojenitor dar înțelegător. Cînd vine vorba de Băsescu, însă, Ponta pare ceva mai premier: mai atent în exprimare, mai echilibrat, cu mesaje politice mai coerente.
Pînă la urmă, președintele României a ajuns cel mai bun agent electoral al lui Ponta: orice spune Băsescu despre guvernare se transformă într-o ocazie pentru premier să-i răspundă. Și, în același timp, să se legitimeze prin raportare la cel mai mare prădător al politicii românești actuale. În oglindă, Ponta este cel mai bun stimulent pentru Traian Băsescu. Crin și-a arătat potențialul de incompetență în cele două luni de interimat la Cotroceni și a devenit un personaj trist și labil. Ponta, însă, respiră sănătate, devine, pe zi ce trece, un adversar din ce în ce mai bun. Or, știm de mult asta, Băsescu funcționează cel mai bine cînd are cui să-i returneze mingi, cînd în terenul advers se află un jucător. Sigur, Ponta mai are pînă să ajungă la calibrul lui Băsescu. Dar promite.
Dar ping-pong-ul Ponta – Băsescu se joacă pînă în 2014, inclusiv. Dacă, în următoarele 20 de luni, președintele nu va crește nimic politic relevant, PSD-ul lui Ponta va deveni partid-stat. Nu există nici o îndoială.
La cererea mea, Agenția Națională de Integritate a explicat pe larg de ce Daniel Morar poate fi procuror general interimar pînă își preia mandatul de judecător al Curții Constituționale. Mai jos, răspunsul complet al ANI:
Urmare a solicitării dumneavoastră adresată Agenției Naționale de Integritate în temeiul prevederilor Legii nr.544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificările și completările ulterioare, vă aducem la cunoștință următoarele:
Prin Decretul nr. 326 din 25 martie 2013 privind numirea unui judecător la Curtea Constituțională se dispune numirea în funcția de judecător la Curtea Constituțională a domnului Daniel Marius MORAR, începând cu data de 09 iunie 2013, pentru un mandat de 9 ani.
Art. 62 din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionaleprevede faptul că, în cazul în care candidatul ocupă o funcţie incompatibilă cu aceea de judecător al Curţii Constituţionale sau face parte dintr-un partid politic, acordul trebuie să cuprindă angajamentul candidatului de a demisiona, la data numirii, din acea funcţie sau din partidul politic al cărui membru este.
De asemenea, art. 63 din același act normativ prevede faptul că: ,,(1) Judecătorii Curţii Constituţionale vor depune, în faţa Preşedintelui României şi a preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, următorul jurământ: „Jur să respect şi să apăr Constituţia, îndeplinindu-mi cu bună-credinţă şi fără părtinire obligaţiile de judecător al Curţii Constituţionale. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!” ; (2) Jurământul se depune individual. Judecătorii Curţii îşi vor exercita funcţia de la data depunerii jurământului.″
Regimul incompatibilităților incident în speță este cel reglementat de legea aplicabilă instituției publice în care persoana își desfășoară activitate.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 33 alin (15) din Legea nr. 303/2004 republicată privind statutul judecătorilor şi procurorilor, judecătorii Curţii Constituţionale care, la data numirii, aveau funcţia de judecător sau de procuror au dreptul, la încetarea mandatului, să revină la postul deţinut anterior.
Din interpretarea sistematică a textelor de lege, rezultă următoarele:
O majoritate covîrșitoare a jurnaliștilor, analiștilor, facebook-iștilor etc a interpretat mesajul lui Traian Băsescu („Adio, PD! Adio, PDL!”) ca pe o gafă, ca pe o reacție emoțională impulsivă. Nu credeam și nu cred asta. Dimpotrivă, sub aparența unui impuls de comandant de navă rănit că echipajul l-a abandonat, Traian Băsescu a calculat foarte rece și foarte pragmatic: PDL chiar este un bolovan de moară. Or, dacă echipajul te-a abandonat și nava se scufundă, ești nevoit să înoți. Și cine dracu’ a văzut marinar atît de idiot încît să-și lege de picior un bolovan cînd vrea să supraviețuiască în apele oceanului, de unul singur? Așadar, mesaj țintit al președintelui către electoratul propriu, către acel electorat care vota, în trecut, PDL doar prin asociere cu Băsescu. Cînd, însă, ai un scor mai mare în sondaje, de unul singur, decît are un partid pe care l-ai dus la guvernare, e logic că trebuie să scapi de acel partid. Pe scurt: rațiune, nu simțire. Paranteză: exact asta a confirmat președintele aseară, pe B1, cînd nu și-a îndulcit deloc tonul critic la adresa PDL (așa cum se așteptau unii), ci dimpotrivă.
Dar Udrea, e unde e? Mă întrebam asta și după convenția PDL (aici): „Dar ce rol joacă în această strategie Elena Udrea? La puține momente după mesajul de aseară al președintelui, figura ei exprima stupefacție. Părea luată prin surprindere, confuză. Nici pînă acum, de altfel, nu există o reacție a Elenei Udrea la mesajul lui Traian Băsescu. Iar motivul nu este acela că Elena Udrea nu ar ști cum să se poziționeze, opțiunea ei pentru Traian Băsescu este indubitabilă. Problema Elenei Udrea e alta acum: dacă președintele nu vrea alături de el “vreo bucățică din PDL”, atunci ea nu are decît opțiunea de a demisiona din PDL. Acum. Nu mîine, nu poimîine, nu luna viitoare, ci acum. Iar după ce demisionează, Udrea nu are voie să scoată pe piața politică alt partid, o altă grupare, orice agregare din foști membri PDL, ci trebuie să aștepte mutarea lui Băsescu”.
Ei bine, Udrea nu a demisionat din PDL, ci l-a legitimat pe Blaga la șefia partidului atunci cînd a renunțat la contestații. În acest moment, Udrea s-a scos singură din jocul lui Traian Băsescu. Din voință proprie? La cererea președintelui țării? Cel mai probabil, a doua variantă e cea corectă. Pînă la urmă, din același motiv din care Băsescu se dispensează de PDL trebuie să se dispenseze și de Elena Udrea: blonda e tot un bolovan pentru președinte, chiar dacă e un bolovan estetic, strunjit și sulemenit. Cel puțin formal, aparent, Udrea trebuie să dispară. Fie și în PDL. În orice caz, să nu apară în preajma Mișcării Populare.
Pînă acum, Udrea a înțeles și joacă bine rolul. Cel puțin la prima vedere, s-a plasat (pentru că nu a părăsit PDL și a acceptat șefia lui Blaga) în tabăra de care Băsescu s-a despărțit. Dar pentru cîtă vreme? Răspunsul corect ar fi „pentru totdeauna”. Însă, cel mai probabil, ea va fi doar o iapă troiană, care va necheza, fornăi și da din copite cînd Blaga va avea garda jos.
Luna februarie a început bine: Agenția Națională de Integritate l-a găsit în conflict de interese pe unul dintre personajele anchetelor din revista Kamikaze. Este vorba despre Marcel Piteiu, fost director general al Romgaz. Pe 6 februarie, într-un comunicat trimis presei, ANI preciza că Piteiu, în calitate de director general al companiei de gaze, a fost implicat în atribuirea de contracte unei societăți la care era și administrator. În urma comunicatului Agenției, Piteiu și-a dat demisia din funcția pe care o ocupa la acel moment, respectiv aceea de director de explorare. Ar fi trebuit să fie finalul carierei unui director de companie de stat cu o avere de milionar în euro, după cum vă vom arăta ceva mai încolo. Ei, aș, ți-ai găsit: douăsprezece zile mai târziu, Marcel Piteiu semna o nouă declarație de avere, în calitate de „consilier“ al managerului de la Romgaz. Procedeul nu este nou, a mai fost întâlnit și la alte companii de stat. Dinozaurii politici din sistem pleacă doar de ochii lumii și rămân pe funcții călduțe de consilieri la cabinetele șefilor instituțiilor. Continuarea, aici.
Dacă-l întrebați pe Varujan Vosganian cu ce se ocupă la Ministerul Economiei, probabil că o să vă spună în continuare că habar n-are, pentru că premierul Ponta a bulibășit atribuțiile ministerului. Nu, nu e vreo glumă, așa a spus, recent, Varujan Vosganian. Cum ar veni, Ponta l-a trimis la Economie să ascută creioane. Ceea ce nici nu ne miră, mai ales că ditamai ministrul Economiei a „omis“ să-și declare un credit bancar. Nu să-l declare la televizor, ci în declarația de avere, așa cum îl obligă legea. Amănunte, aici.
Victor Ponta vrea în Europa, nu în URSS. Victor Ponta critică UTC-iștii și stîngiștii care vor să reconstruiască dreapta și o ia la mișto pe procuroarea comunistă Monica Macovei. Victor Ponta vrea depolitizarea Curții Constituționale. Victor Ponta, premier al României, clamează că vrea toate lucrurile astea. Dar îl trimite la Curtea Constituțională a României pe politrucul legilor comuniste Valer Dorneanu. Un om școlit în comunism și care a lucrat cu sîrg pentru PCR din postura de creier al legilor comuniste. Un om care, imediat după 2000, era unul din vîrfurile PSD. Cu acest nomenclaturist pînă-n măduvă vrea Victor Ponta și să depolitizeze CCR, și să o facă europeană, modernă. Iată cum arată CV-ul lui Dorneanu (cel de dinainte de ’89):
2010 – Adjunct al Avocatului Poporului
2008-2010 – Secretar general adjunct la Camera Deputaţilor
2005-2008 – Vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor
2004-2005 – Preşedinte al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii;
2002 – Preşedinte al Comisiei pentru elaborarea propunerii legislative privind revizuirea Constituţiei;
2000-2008 – Deputat în Circumscripţia electorală Iaşi; Preşedinte al Camerei Deputaţilor; – Preşedinte al Consiliului Legislativ;
1992-1995 – Membru al Guvernului – ministru pentru relaţia cu Parlamentul;
1990-1992 – Consilier al Preşedintelui României pe probleme de legislaţie;
1989-1990 – Membru în Comisia Juridică şi Constituţională din cadrul Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională;
1985-1989 – Consilier la Consiliul Legislativ;
1980-1985 – Procuror la Direcţia Recursuri Extraordinare Civile din Procuratura Generală;
1974-1980 – Consilier pe probleme de legislaţia muncii la Uniunea Generală a Sindicatelor din România;
1967-1974 – Succesiv, procuror la procuraturile locale ale sectoarelor 5 şi 6 din municipiul Bucureşti;
Ca totul să fie și mai frumos, acum cîțiva ani PSD propunea un amendament la legea lustrației prin care procurorii de dinainte de ’89 să nu mai aibă nici o funcție publică. Dacă acel amendament ar fi fost aprobat, azi Dorneanu era un pensionar prin Cișmigiu, nu ditamai comunistul la Curtea Constituțională. Amendament susținut, atunci, și de actualul deputat UNPR Eugen Nicolicea, cel care azi i-a luat apărarea lui Dorneanu (aici, de la minutul 11).
Azi ar trebui ca Voicu Cătălin, cum e el citat la instanță, să afle dacă stă cinci ani în cantonament (cum ar zice Năstase Adrian) sau va slăbi în libertate. Și, ce coincidență simpatică, tot în această perioadă e fierbere mare pe numirile de șefi de parchete (Parchetul General și DNA). Dar de ce vorbesc eu de coincidența asta simpatică? Pentru că și cu asta se ocupa Voicu: negocia, între turul I și turul al II-lea ale prezidențialelor din 2009, cu soacra lui Geoană (Margareta Costea), exact numirile de șefi de parchete. Desigur, la schimb cu rezolvarea dosarelor penale ale Margaretei Costea, impostoarea revoluției din ’89. Ca să nu uităm, deși nu au trecut nici patru ani de la întîlnirea Cătălin Voicu – Margareta Costea și fix trei ani de cînd am scris, în exclusivitate, despre asta (și aici).
Ce știm: Blaga a recîștigat șefia PDL; Băsescu s-a certat cu Blaga; Udrea s-a certat cu Blaga; Crin Antonescu s-ar alia cu Blaga; Crin Antonescu l-ar suspenda pe Băsescu; Ponta nu l-ar suspenda pe Băsescu.
Ce s-ar putea întîmpla: PNL + PC se rup de PSD + UNPR; PNL + PC se aliază cu PDL-ul lui Blaga. Chiar și așa, PNL + PC + PDL (Blaga) nu au majoritate parlamentară. Rămîn, arbitri, PPDD, UDMR și grupul minorităților din Camera Deputaților (care au, împreună, vreo 20%). Poate Crin Antonescu, cu PNL, PC și PDL Blaga în spate, să convingă PPDD și UDMR să i se alăture, avînd ca prioritate suspendarea președintelui Băsescu? Dacă da, Crin ar împușca doi iepuri dintr-un foc: ar obține suspendarea președintelui și ar scăpa de alianța frustrantă cu PSD-ul lui Victor Ponta. Mai mult decît atît, ar fi o ocazie unică pentru Crin Antonescu să mai spere că va ajunge președinte al României în cazul anticipatelor care ar avea loc după eventuala demitere a lui Traian Băsescu prin referendum.
Politic, deci, ar fi ceva șanse. Dar întrebarea cea mai grea este dacă românii vor mai ieși la vot în număr la fel de mare ca în vara lui 2012 să voteze pentru demitere. Mai crede Crin, cu adevărat, că românii sînt de partea lui, MAI ALES FĂRĂ sprijinul PSD? În toate sondajele, Ponta este peste Crin (Ponta la peste 40%, Crin sub 25%).
Orice zi, însă, care trece fără ca Băsescu să fie suspendat îi scade șansele lui Antonescu să devină președinte în 2014, cînd i se termină al doilea mandat lui Băsescu. Și nu doar pentru că USL nu prea se ține de promisiunile din campanie, ci și pentru că Ponta are mai mult lipici la popor decît Crin și nu e exclus ca șeful PSD să vrea să candideze în 2014.
Una peste alta, întrebarea din titlu e mai fierbinte ca oricînd: se va alia Blaga cu Crin ca să-l suspende pe Băsescu? Chiar în ciuda unui eșec la referendumu de demitere? Și care va fi reacția PSD la o astfel de strategie a PNL?
Aseară, la puțină vreme după realegerea lui Vasile Blaga la șefia PDL, Traian Băsescu, președinte al României, a difuzat un mesaj video în care anunța ruptura de PDL. O frază anume din declarația președintelui cred că ar trebui să atragă atenția: „Ma voi dedica constructiei unei alte solutii de drepta, cu oameni cinstiti, cu oameni care nu fug cu urnele, cu oameni care accepta dreptul democratic al contestatiei si vreau sa stiti ca nu voi face nimic pentru a aduce alaturi de mine vreo bucatica din PDL”. Din această frază, un fragment este încă și mai interesant: „vreau sa stiti ca nu voi face nimic pentru a aduce alaturi de mine vreo bucatica din PDL„.
Așadar, textual, Traian Băsescu a spus că nu va face nimic pentru a aduce alături de el „vreo bucățică din PDL”. Ce înseamnă, mai exact, „vreo bucățică din PDL”? Înseamnă un alt partid, rupt din PDL? Înseamnă doar membri, fără identitate instituțională, plecați din PDL-ul lui Vasile Blaga? Înseamnă orice pedelist? Lămurirea acestei fraze prezidențiale atîrnă foarte greu. La prima vedere, pare că președintele s-a referit la o eventuală facțiune pedelistă, fie încă în partid, fie ruptă din PDL. Altfel, Băsescu ar fi spus că nu va aduce alături de el nici un pedelist. Dar nu a spus că nu va aduce alături de el nici un pedelist, ci nici o „bucățică din PDL”. Logic, deci, Traian Băsescu nu-și dorește să se alieze cu vreun partid, platformă, facțiune etc ruptă din PDL. Din motivul evident că nu vrea să culeagă criticile că ar fi rupt PDL.
E la fel de evident, însă, că fără nici un om din PDL, susținerea pe care ar avea-o Traian Băsescu ar fi foarte subțire. E destul de probabil, deci, că președintele mizează pe membri PDL. Membri demisionari. Mizează că va fi susținut de x, y, z, de Ionel, Georgel și Maricica, nu de grupul lor, un grup cu identitate proprie, instituțională.
Deci, primul mesaj transmis de Băsescu pedeliștilor care nu l-au votat pe Vasile Blaga este să nu construiască o altă formațiune politică. Al doilea mesaj este că îi va aduce în preajma lui pe toți cei care vor vrea asta, dar individual. Nu e de mirare: Traian Băsescu a construit întotdeauna în jurul lui, nu în structuri date de-a gata.
Dar ce rol joacă în această strategie Elena Udrea? La puține momente după mesajul de aseară al președintelui, figura ei exprima stupefacție. Părea luată prin surprindere, confuză. Nici pînă acum, de altfel, nu există o reacție a Elenei Udrea la mesajul lui Traian Băsescu. Iar motivul nu este acela că Elena Udrea nu ar ști cum să se poziționeze, opțiunea ei pentru Traian Băsescu este indubitabilă. Problema Elenei Udrea e alta acum: dacă președintele nu vrea alături de el „vreo bucățică din PDL”, atunci ea nu are decît opțiunea de a demisiona din PDL. Acum. Nu mîine, nu poimîine, nu luna viitoare, ci acum. Iar după ce demisionează, Udrea nu are voie să scoată pe piața politică alt partid, o altă grupare, orice agregare din foști membri PDL, ci trebuie să aștepte mutarea lui Băsescu.
Dar cînd va muta Traian Băsescu. Și cum? Iar răspunsul e al dracului de greu de dat: Traian Băsescu este președintele României. Deci, constituțional, nu poate juca politic. Nu ca membru al unei mișcări politice. Da, e adevărat, președintele a spus: „Ma voi dedica constructiei unei alte solutii de drepta”. Dar cum se va dedica? Din postura de președinte? Nu prea se poate, chiar l-ar cam strînge un pic Constituția. Prin intermediari pe care să-i sprijine de la Cotroceni? Nici asta n-ar fi tocmai cușer din punct de vedere constituțional. Dar, dacă ar fi așa, care sînt acei intermediari? E Elena Udrea unul din ei? Sau își va da președintele demisia și se va arunca în politică precum înainte de 2005? Ori va aștepta o nouă suspendare?
Dar acestea sînt îngrijorările Elenei Udrea. Ale lui Traian Băsescu, însă, care sînt? Și ce rol îi rezervă Elenei Udrea? Eu sper că nici unul. Din multe motive, prea multe. Din cele prea multe, doar un exemplu.