Tocmai l-am auzit pe premierul Ponta, la TV, într-o videoconferință cu prefecții, spunînd că românii care au domiciliul în străinătate trebuie scoși de pe lista electorală permanentă cu cetățeni români care au domiciliul în România. Trebuie scoși? Adică, pînă acum, cetățenii români cu domiciliu în străinătate figurau pe listele electorale cu români cu domiciliul în România? Și pe baza acestor liste electorale permanente, de exemplu, s-a votat și la alegerile locale de acum nici două luni? Cele la care aveau dreptul să voteze numai cetățenii români cu domiciliul în România?
Adică, ne-a spus premierul, pe listele electorale se aflau cetățeni care nu numai că nu puteau veni la vot, legal, dar care puteau fi folosiți pentru vot fraudat? Nu ar fi deloc improbabil ca un român cu domiciliul în Frankfurt, de exemplu, să fi votat pentru primarul din Făurei. Nu? Teoretic, se cam poate.
P.S. Dacă e real ce spune Ponta (și anume: cetățenii români cu domiciliul în străinătate figurează pe listele electorale cu cetățeni români cu domiciliu în România), votul la locale trebuie verificat la sînge.
Uncategorized
Curtea Constituțională și-a luat un răgaz de 40 de zile, cît să nu-și strice concediile membrii ei, ca să verifice dacă în România sînt au ba 18,2 milioane de votanți. Dar de ce vorbim noi de DOAR 18,2 milioane de cetățeni români cu drept de vot? Da, știu, asta a fost cifra comunicată oficial de Interne Biroului Electoral Central: 18,292 milioane (documentul) de alegători la referendum.
Foarte interesant, însă, este că aproape același număr de alegători a găsit Internele și la alegerile locale care tocmai au avut loc. Mai precis, 18,3 milioane de votanți (documentul).
Așa, și? Nu e normal? Păi, nu e. Pentru că (MARE ATENȚIEEE!!!), la locale au votat numai cetățenii români cu domiciliul în România (conform legii). În timp ce la referendumul pentru demiterea lui Băsescu au votat și românii cu domiciliul în străinătate (tot legal).
Ce înseamnă asta? Că, pe lîngă cele 18,292 de milioane de votanți din țară, Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) trebuia să mai adauge la numărul de votanți încă niște sute de mii, dacă nu peste un milion sau poate chiar mai mult. Deci, s-ar ajunge la un total al alegătorilor înscriși pe liste de peste 19 milioane.
Șoc? Groază? Nu, avem probe. Iată, de exemplu, legea 35/2008, referitoare la alegeri. Care spune așa, la articolul 26, alineatul 1: „Listele electorale permanente pentru subdiviziunile administrativ-teritoriale de pe teritoriul național se întocmesc de către primarul comunei, orașului sau municipiului ori al sectorului municipiului București, după caz, pe baza datelor și informațiilor cuprinse în Registrul electoral și comunicate primarului de către biroul teritorial al Autorității Electorale Permanente care funcționează la nivelul județului pe teritoriul căruia se află localitatea. Listele electorale permanente ce cuprind cetățeni români cu domiciliul sau reședința în străinătate se întocmesc de către Autoritatea Electorală Permanentă și vor sta la baza delimitării secțiilor de votare ce vor fi organizate în străinătate” (sursa).
Să repetăm pasajul relevant: „Listele electorale permanente ce cuprind cetățeni români cu domiciliul sau reședința în străinătate se întocmesc de către Autoritatea Electorală Permanentă și vor sta la baza delimitării secțiilor de votare ce vor fi organizate în străinătate„. Și să reținem formularea magică „listele electorale permanente ce cuprind cetățeni români cu domiciliul sau reședința în străinătate”. Păi, ați auzit de vreo listă electorală permanentă în străinătate? Nu, nici vorbă: guvernul Ponta le-a transformat în liste suplimentare la acest referendum, tocmai CA SĂ NU SE ADUNE la lista permanentă a românilor cu domiciliul în țară. Și, deci, să nu crească numărul total de alegători, astfel încît și jumătate din ei, cît e nevoie să valideze referendumul, să fie în jur de 9,5 milioane sau peste.
Așadar, aștept lămuriri de la Guvern și de la AEP: ce s-a întîmplat cu listele permanente de români cu domiciul în străinătate? De ce acestea nu există, deși sînt cerute expres de o lege? De ce Biroul Electoral Central nu a luat în calcul aceste liste permanente cu români domiciliați în afara României?
P.S. Hotnews.ro a săpat un pic mai departe decît mine și a aflat că, de fapt, premierul Tăriceanu (nu premierul Ponta) a transformat listele electorale permanente cu români domiciliați în străinătate în liste suplimentare.
Haosul continuă: Curtea Constituțională a decis că se va pronunța asupra referendumului abia peste 40 de zile, pe 12 septembrie. Pentru că, a aflat azi de la Interne, nu garantează nimeni că listele electorale, cu cetățenii cu drept de vot, ar fi cele reale. Vasăzică, CCR are nevoie să știe care e numărul real de alegători, ca să poată calcula dacă la referendum s-au prezentat 50%+1 din acești alegători au ba. Pare rezonabil. Dar, în același timp, CCR este obligată să verifice și cîte dintre voturile celor prezenți au fost reale și cîte multiple, adică fraudate. Ca să le scadă, firește, din numărul total al voturilor. Pare și mai rezonabil, nu?
Cu alte cuvinte, dacă singura grijă a Curții Constituționale este să verifice listele de votanți, dar nu și frauda la vot, kafkianismul instituțional românesc va supraviețui la anul și la mulți ani.
P.S. Există vreo explicație pentru care Internele nu s-au asigurat că listele de alegători sînt cele corecte? Aveți voi vreo explicație? Eu aș încerca vreo cîteva, dar mi-e că n-am suficiente înjurături disponibile.
Am explicat aici de ce nu recensămîntul, ci cartea de identitate face lista de alegători. Și spuneam așa, printre altele: „Totuși, veți spune, nu se poate ca un recensămînt, așa failibil cum e el, să nu dea măcar direcția în care se îndreaptă populația unei țări. Așa e, aveți dreptate: sîntem mai puțini români decît eram. Dar, dacă sîntem mai puțini, asta trebuie să se vadă și la Evidența Persoanelor. Adică, DEPABD să aibă în baza lor de date mai puțini alegători. Mai ales că acea bază de date se actualizează în timp real: cum apare un certificat de deces pe numele Ionel Popescu, dispare cartea de identitate a lui Ionel Popescu. Care Ionel Popescu, desigur, nu mai poate vota. Ei, o să vă întrebați voi, dar de ce avem noi aceleași liste de alegători de zece ani încoace, dacă ne-am mai împuținat? Păi, la întrebarea asta ar trebui să răspundă toți miniștrii de Interne din ultimii zece ani. Iar întrebarea e: de ce nu s-au mai actualizat listele de vot, în funcție de cîți cetățeni peste 18 ani au mai apărut, respectiv cîți au mai murit?”
Iar acum revin cu o precizare: listele de alegători s-au mai actualizat pe ici, pe colo. Astfel, azi, sîntem (conform Internelor) 18.292.514 de alegători. Iar acum cinci ani, la referendumul de demitere a lui Traian Băsescu, eram 18.301.309 alegători (conform BEC, via Curtea Constituțională). Azi, deci, sîntem cu 8.795 de alegători mai puțini decît în 2007. Deci nu vorbim de exact aceleași liste cu cetățeni cu drept de vot, ci de liste actualizate. Sigur, nici 9.000 de dispăruți de pe liste în cinci ani sună deprimant pentru USL, care visează să ucidă vreo două milioane, ca să-i iasă ținta de 50%+1 la prezență. Dar astea-s cifrele Internelor.
Văd că unii o tot țin langa cu recensămîntul care ar dovedi că sîntem mai puțini decît putem vota. Și că, deci, ar trebui scăzut pragul de 50%+1 la referendumul de demitere al lui Traian Băsescu.
De aceea, să stabilim clar un lucru încă de la început: NU pe baza unui recensămînt, oricare ar fi acela, se fac listele cu alegători, ci pe baza datelor de la Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date (DEPABD), subordonată Internelor.
Ca să ne fie și mai limpede: cînd ne naștem, statul ne dă un certificat de naștere. La 14 ani, ne dă o carte de identitate. Cînd decedăm, ne dă și un certificat de deces, să știe că a scăpat de noi. Toate aceste documente sînt centralizate, într-o bază de date, la Evidența Persoanelor. Pe baza documentelor de la DEPABD se fac listele cu alegători. Cum? Simplu: Internele se uită în baza de date, îi alege pe cei peste 18 ani și întocmește cu acele persoane listele de alegători, pe unități teritorial-administrative (comune, orașe etc.) și secții de vot. Deci, încă o dată: listele de vot se fac după documentele de identitate, administrate de Interne.
Ce face, însă, un recensămînt, o să întrebați. Păi, să clarificăm un lucru: un recensămînt este minat de eroare din start. De ce? Și mai simplu ca mai sus: nici un cetățean nu e obligat să răspundă recenzorilor care vin să adune date pentru recensămînt, nu are nici o îndatorire legală, poate să refuze recenzorul și nu i se întîmplă nimic. Ce înseamnă asta? Că, încă de la bun început, recensămîntul își asumă, legal, o eroare. Mai mult, de unde credeți că știu recenzorii cum să ajungă la voi acasă? De la Evidența Persoanelor, desigur, care știe, de fapt, cîți cetățeni sînt în țara asta și unde stau ei. Cu datele de la DEPABD în buzunar, recenzorii vin la voi și la noi acasă și culeg ALTE date, nu pe cele de identitate. Ci pe cele referitoare la spațiul în care locuim, la vizitele în străinătate, la venituri, la ce avem prin casă, la etnie etc.
Așadar, un recensămînt nu întocmește o bază de date a persoanelor care locuiesc legal într-o țară, ci doar adună date suplimentare despre cetățenii acelei țări, pentru scopuri statistice. STATISTICE, nu legale.
Pe scurt, un recensămînt nu poate și nu trebuie să fie sursa listelor de alegători NICIODATĂ. Tocmai de aia, abureala cu recensămîntul care ar arăta că sîntem mai puțini decît acum 20 de ani, deci asta ar trebui să ducă la schimbarea listelor de alegători (în minus, desigur), asta și e: o abureală.
Totuși, veți spune, nu se poate ca un recensămînt, așa failibil cum e el, să nu dea măcar direcția în care se îndreaptă populația unei țări. Așa e, aveți dreptate: sîntem mai puțini români decît eram. Dar, dacă sîntem mai puțini, asta trebuie să se vadă și la Evidența Persoanelor. Adică, DEPABD să aibă în baza lor de date mai puțini alegători. Mai ales că acea bază de date se actualizează în timp real: cum apare un certificat de deces pe numele Ionel Popescu, dispare cartea de identitate a lui Ionel Popescu. Care Ionel Popescu, desigur, nu mai poate vota.
Ei, o să vă întrebați voi, dar de ce avem noi aceleași liste de alegători de zece ani încoace, dacă ne-am mai împuținat? Păi, la întrebarea asta ar trebui să răspundă toți miniștrii de Interne din ultimii zece ani. Iar întrebarea e: de ce nu s-au mai actualizat listele de vot, în funcție de cîți cetățeni peste 18 ani au mai apărut, respectiv cîți au mai murit?
Un răspuns ar exista (deși nu e singurul): deputații și senatorii sînt aleși în funcție de numărul cetățenilor. Un deputat la vreo 70.000 de români, un senator la vreo 130.000 de români. Dacă listele de alegători ar fi mai scurte, deci românii ar fi mai puțini, și parlamentarii ar fi mai puțini. În plus, morții de pe listele de alegători sînt utili. Nu de alta, dar ei nu vorbesc, nu fac scandal și, în general, votează cum vrea puterea (oricare putere).
Așadar, deci și în concluzie: nu recensămîntul e problema, ci DEPABD de la Interne. Iar Ioan Rus, ministrul pesedist de Interne, știe prea bine asta. Întrebarea e dacă și PNL știa asta cînd s-a aruncat în povestea cu referendumul:).
Mai ales de la minutul 8 și 20 de secunde încolo:D.
Ca să vă faceți o idee despre ce veți vedea la 23.00 sau 24.00, cînd BEC (Biroul Electoral Central) va comunica cifrele (aproape) finale de prezență, trebuie să știți că:
– după ora 19.00, șefii de secții au început să comunice la BEC o prezență la vot mai mare cu 8-10% în mediul rural decît în cel urban – ceea ce nu s-a întîmplat niciodată, la nici o rundă de alegeri din România (atenție: cifrele comunicate de șefii de secții de votare la BEC nu sînt oficiale, deci aceștia pot comunica orice; orice ar da bine pentru cine strînge datele);
– marja de eroare a cifrelor de prezență comunicate de BEC nu este de 3%, cum s-a comunicat, ci de maximum 1%; firește, diferența de 2% poate fi jucată în favoarea cui comunică numărul de alegători prezenți la vot.
Pe scurt, ce se joacă acum este prezența la vot care se comunică public de către BEC, nu numărul real al alegătorilor care au votat. Pînă la urmă, dacă va fi nevoie, se mai aranjează niște buletine de vot și după sigilarea urnelor, cît să coincidă cu prezența deja comunicată de BEC în timpul referendumului. Desigur, nu spun că se va și întîmpla asta, ci doar că e posibil.
Acum e 21.21. Cifrele aruncate pe piață de presă arată că, la ora 20.00, se prezentaseră la vot, optimist, 37% din alegătorii cu drept de vot. Deci, pînă la 23.00, USL ar trebui să recupereze 13% din voturile tuturor alegătorilor de pe liste. Adică, în medie, peste 4% pe oră. Știți ce înseamnă 4% din toți alegătorii care să voteze în doar o oră? Înseamnă că în jur de 750.000 de oameni să meargă la vot (atît înseamnă 4% din totalul de peste 18 milioane de alegători de pe liste). Cum, în România, sînt vreo 18.500 de secții de votare, reiese că, într-o singură oră (între 20.00 și 23.00), în fiecare secție de votare din România, ar trebui să voteze vreo 40 de oameni. Repet: în medie, în FIECARE secție de votare din România ar trebui să voteze, PE ORĂ, MINIMUM 40 DE ALEGĂTORI. Asta ca să se atingă 4% pe oră, deci, în trei ore, de la 20.00 la 23.00, măcar 12%, care să completeze voturile deja date pînă la 20.00, astfel încît să fi votat peste 50% din electorii cu drept de vot.
Așadar: cine unde a văzut, de la 20.00 încoace, zeci de alegători la vot? Și unde, la ce secție?
Deși nu par, sinucigașii sînt niște tipi raționali, foarte practici. Pînă la urmă, sinuciderea este rezolvarea unei disfuncționalități, de acolo și caracterul ei practic. Sinucigașii care mai sînt și ucigași sînt încă și mai inteligenți si practici: se sinucid abia DUPĂ ce ucid pe altcineva. Orice ați spune, e o dovadă de IQ ridicat să înțelegi că, după ce te sinucizi, nu mai poți ucide pe altcineva, deci ordinea pragmatică a operațiunilor trebuie să se bazeze pe politețe: mai întîi moartea altora, abia apoi cea proprie.
Victor Ponta, însă, este un sinucigaș idiot. El nu a priceput că, dacă nu voia ca noi să îl vedem mort (ca personaj politic, desigur, ca persoană privată îmi doresc să trăiască o mie de ani, poate va înțelege cîndva cam pe unde a greșit), trebuia să ne omoare înainte. Nu, Victor Ponta a făcut altceva: mai întîi, și-a tras niște gloanțe în picioare, în mîini, în gîtul lui Năstase și în alte părți anatomice personale, de partid și de stat. Pomenesc aici, pe scurt, unele din gloanțe, deși le cam știți: plagiatul la doctorat, masacrarea comisiilor care trebuiau să cerceteze plagiatul, ignorarea deciziei Curții Constituționale referitoare la prezența premierului/președintelui la Bruxelles, ordonanțele de urgență, obrăzniciile la adresa oficialilor UE etc. Așadar, după ce s-a rănit grav politic, singur, după ce s-a automutilat în public (și nu doar la București, ci și la Bruxelles), Ponta și-a dat singur lovitura de grație (tot politic): a semnat pe un document care prevedea, principial, desființarea unor instituții precum Curtea Constituțională, ANI, DNA, CNSAS și altele (amănunte, aici).
De azi, Victor Ponta nu mai există. El e doar un mort ambulant care a avut nefericita inspirație să vrea să fie premier.
Din păcate, însă, după această sinucidere spectaculoasă, Ponta, ca un sinucigaș idiot ce se află, ne va omorî și pe noi. Fabulos, nu? De ce? Păi, simplu: nu văd prea mulți lideri politici europeni și mondiali care să colaboreze cu un mort. Ar da prost pentru ei, desigur. Or, dacă mortul e chiar premierul, nu-i văd prea bine pe locuitori. E, nasol e că noi sîntem locuitorii ăia. Deci, fuga la cimitire: nu pot ei să scoată atîția morți la vot cîte gropi putem noi să ne săpăm nouă înșine din cauza lui Ponta.
Traiane, ne-am uitat cu toții aseară, împietriți, la luxul imobiliar orbitor în care te scalzi (da, da, știm că tu zici că nu e pentru tine, da’ nouă poți să ne spui, sîntem între noi). Șșșttt, să nu aud un cuvînt! Da, ne-ai auzit bine: împietriți! În primul rînd, pentru că oricăruia dintre noi i-ar fi fost jenă pînă și să-și cazeze cîinele acolo. Ce dracu’, Traiane, noi avem niște standarde! În al doilea rînd, încă nu ne vine să credem că imaginile astea s-au dat la televizor, să le vadă tot poporul. Ne-ai făcut de căcat, o spunem cu toții, am și făcut un mic consiliu aici, aseară: păi, palatul lui Gigi de lîngă Modrogan abia se apropie, cît de cît, de ștacheta pe care noi ne-am chinuit ani, decade să o înălțăm, iar tu îi dai populației vila Dante? Ce mai încoace și-ncolo, e rău: ne gîndim serios să facem o adunare, cu toții, vii și morți, și să discutăm serios problema ta. Noi te-am crezut sincer că ești un dictator de carieră, cu CV serios, cu perspective; că, după ce unii din noi s-au lăsat linșați pe străzi, de mulțimi furioase, tu vei reuși să supraviețuiești și să duci mai departe flacăra dictaturii chiar în condițiile vitrege ale unei democrații europene; că nu e totul pierdut, că ne putem uita de aici, de jos, la tine și la regimul tău, și să ne mai alinăm, astfel, dorul de un discurs de opt ore, de o raționalizare a păpicii pentru popor, de un cult al personalității ca pe vremuri. Dar ne-ai dezamăgit, mai că ne vine să spunem precum Crin Antonescu: ești o epavă! Totuși, noi încă mai credem în tine, să știi. Ne-am hotărît să-ți mai dăm o șansă: reinstalează-ți, dracului, telefonul ăla STS, să putem vorbi ca înainte, doar știi bine că de aici, de Jos (ne referim acum la noi, ăia care ne-am dus la loc cu pucioasă), nu putem să ajungem la tine decît prin telecomunicații foarte speciale.
Hai, te pupăm cu drag și semnăm:
Grupul Dictatorilor din Toată Lumea, Vii sau Morți
P.S. Dacă, totuși, vei fi o dezamăgire pînă la final, îți cerem părerea: crezi că putem să-l convingem pe Gigi să fie primul dictator creștin din Europa? Că palat deja are.