Ciutacu de la Antene locuiește cu chirie socială de la Primărie, de 30 de euro pe lună, pentru că toți banii lui se duc pe salariul lui Barroso! O zice chiar Ciutacu, aici (mergeți direct la ultimul rînd al textului, nu vă pierdeți vremea cu restul).
Uncategorized
Să citim. Din Constituția României.
Afirmația 1:
„În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută” (articolul 95, alineatul 1 – sursa).
Afirmația 2:
„Curtea Constituțională dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României” (articolul 146, litera h – sursa).
Concluzie: chiar Constituția României permite abuzul parlamentar, atunci cînd scrie, negru pe alb, că avizul Curții Constituționale e „consultativ”. Asta înseamnă că doar Parlamentul poate interpreta ce înseamnă săvîrșirea „unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei”. De ce are nevoie Parlamentul, potrivit Constituției, ca să suspende un președinte? Doar de majoritate. Altfel, în cererea de suspendare a președintelui poate să apară și cronica unui meci de fotbal: dacă majoritatea parlamentară decide că acea cronică a unui meci de fotbal conține faptele grave ale unui președinte care încalcă Constituția, atunci președintele e suspendat. Dacă nu sînteți convinși, vă reamintesc: avizul Curții Constituționale e „consultativ”.
Totuși, în marea ei înțelepciune, Constituția nu a lăsat doar la mîna majorității parlamentare decizia trimiterii unui președinte acasă, ci a mai implicat și poporul în această operațiune: „Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui” (articolul 95, alineatul 3 – aceeași sursă ca mai sus).
Așadar, în acest moment, singura cenzură a majorității parlamentare e poporul. Doar poporul poate decide dacă majoritatea parlamentară a interpretat corect Constituția atunci cînd a considerat că președintele a săvîrșit fapte grave care încalcă Constituția.
Dar ce sînt acele „fapte grave” care încalcă Constituția? Ei bine, în chestiunea asta, Constituția e mută. Nu ne spune nimic. Nu ne dă o listă, ne lasă în ceață. Curtea Constituțională ar putea să ne scoată un pic din negura ignoranței, dar avizul pe care-l dă Parlamentului e doar consultativ.
Așadar, dacă CC nu ne spune, Constituția nu ne spune și majoritatea parlamentară e în conflict de interese cînd vine vorba de faptele astea grave (adică își dorește trimiterea acasă a președintelui, deci nu putem fi foate siguri că e chiar onestă cînd ne prezintă argumentele ei pentru suspendare), nu ne rămîne decît să gîndim noi cu capetele noastre. Fiecare de capul lui, deci.
Dar cum gîndește un român cu capul lui? Sau, mai exact, ce bagă el la cap înainte de a toca ce a băgat la cap ca să știe ce să bage în urnă? Păi, în primul rînd, bagă presă, nu? Că la școală nu prea se învață cum funcționează o democrație, nici ce scrie în Constituție, nici cum e cu puterile în stat. Nu de alta, dar școala noastră e ocupată cu orele de religie, nu are timp și de cultură civică. Deci, rămînem să ne educe presa, că nu prea văd mulți români care să aibă ca lectură zilnică Monitorul oficial.
Eh, dar care presă? A ălora? Sau a ălorlalți? A useliștilor, a mogulilor? Sau a portocaliilor, a băsiștilor? Din dilema asta nu putem ieși, desigur. Decît dacă ne scremem puțin și ne uităm și la ăia, și la ăilalți. Dacă-i citim și pe unii, și pe ceilalți. O să fie greu la început, o să ne confuzioneze, o să ne doară capul, o să mai lipsim de la bere, de la mici, de la frecat menta la computer. Dar, cu puțin exercițiu, o să ne treacă. Iar după ce ne trece, o să ne enervăm, tot aflînd lucruri. Și, așa enervați cum o să fim, o să ne întrebăm: da’ de ce ne mint ăștia? da’ de ce e Constituția curvă? da’ de ce legile nu conțin sancțiuni? da’ de ce se fură din buzunarele noastre? da’ de ce nu se dau legi mai bune? da’ de ce unii-s corupți și scapă? în ce țară o să ne crească odraslele?
Și cînd o să fim suficient de mulți care să-și pună suficient de multe întrebări, o să-i și luăm pe politicieni de guler. Suficient de tare încît să se sperie nițel și să înceapă să răspundă.
Abia atunci ne vom scutura puțin de prostia noastră națională. Și vom începe să avem o țară. Un proiect. O idee. Un plan. Pînă atunci, cum ziceam, nu există țară pentru proști. Iar România, așa cum e ea acum, nu e țară. E doar țarc de proști. Care sînt loviți peste ceafă cu broșurica aia constituțională, scrisă la mișto, de unii care se cred politicieni.
Nu pentru că s-a pișat pe toți doctoranzii care muncesc cîte trei-patru ani ca să facă o teză de cercetare onestă (și cunosc unii care se spetesc pentru un doctorat de parcă ar merge la serviciu cu normă întreagă) – deși și ăsta e un motiv cît se poate de întemeiat! Ci pentru că, atunci cînd nu-i convine că o lege este neconstituțională, o copy & paste repede în corpul unei ordonanțe de urgență și, gata, a scăpat de problema neconstituționalității. A făcut așa cu legea care interzicea Curții Constituționale să se pronunțe pe hotărîrile Parlamentului, a făcut identic și cu legea referendumului. Ambele legi au fost declarate neconstituționale de Curtea Constituțională, dar ambele sînt dublate de ordonanțe de urgență care spun același lucru. Și care, ce coincidență, nu au fost contestate la Curtea Constituțională. Pentru că Avocatul Poporului, singurul care are dreptul legal să le conteste, e puțin ocupat să fie pesedist. Vorbesc de actualul Avocat al Poporului, Valer Dorneanu, că ăla vechi a fost concediat fără drept de apel de USL.
Deci, Victoraș, abia asta e de căcat: nu numai că tu copiezi ca ultima loază penibilă (prin ordonanțe de urgență), dar tocmai i-ai dat un șut în cur și profesorului supraveghetor (Curtea Constituțională), care te putea scoate de urechi afară din sala de examen.
P.S. Dacă nu m-ați crezut pe mine cînd ați citit ce am scris mai sus, poate-l credeți pe pesedistul Dușa: ne doare la bască că o lege e neconstituțională, noi aplicăm prevederile acelei legi cu ajutorul unei ordonanțe de urgență. Și ne doare-n cur de fraierii care ne-au crezut pe cuvînd cînd am spus că noi, pesediștii, nu o să legiferăm prin ordonanțe de urgență, ci o să mergem pe calea cinstită a parlamentarismului.
Zilele acestea, guvernul Victor Ponta și-a luat niște bobîrnace (că așa e în diplomație, nu se dau scatoalce din prima) de prin Europa și de prin SUA. Nemții au fost destul de tranșanți (preluarea și sursa), americanii „doar” fermi. Că o fi mîna lungă a agenturilor malefice ale lui Băsescu, că a fost cîntecul de sirenă al Monicăi Macovei, nici nu mai contează. Ce e relevant acum e cum va face cabinetul Ponta să înlăture suspiciunile cancelariilor occidentale și transatlantice în legătură cu România. Și cum, deci, vor calma potențialii investitori străini, eventual îngrijorați de țara în care și-ar băga banii.
Pînă acum, însă, ministrul român de Externe, Andrei Marga, nu a făcut nici o declarație publică în legătură cu reacțiile germană, respectiv americană. Comunicarea diplomatică românească a fost lăsată pe mîna unor amatori care au acuzat comploturi străine, pe model Ceaușescu, sau au povestit cum diplomații străini sînt niște naivi care își iau informațiile despre ce se întîmplă în România de pe wikipedia.
Dar nu vă îngrijorați, ministrul Marga chiar face ceva. Își face reclamă. Lui însuși. Chiar pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe. După ce s-a întors de la Consiliul European, de exemplu, ministrul român de Externe a trîntit un discurs pe www.mae.ro, intitulat inteligent „Poziții ale României în Uniunea Europeană”. Generalitățile abundă, informațiile vagi sînt regula cînd vine vorba de ce s-a discutat practic la Consiliul European (da, consiliul ăla la care s-a dus Ponta în ciuda Curții Constituționale care a hotărît că era treaba lui Băsescu să conducă delegația României). Atunci, însă, cînd vine vorba de teorie, nimeni nu-l întrece pe Marga. Iată pasajul relevant: „În mod evident, documentul repune în dezbatere tema organizării lăuntrice a Uniunii Europene (sau tema „modelării noii Europe”, cum am numit-o în două cărţi pe care le-am publicat – „Filosofia Unificării Europene„, EFES, Cluj, 2005, 489p., şi „The Destiny of Europe„, Editura Academiei, Bucureşti, 2012, 496p. – ale căror descrieri detaliate nu le mai reiau aici) şi promovează soluţia „mai multă integrare europeană, economică şi politică””.
Așadar, cînd vine vorba de ce ne afectează pe toți pălmașii contributori la bugetul UE, e treaba lui Ponta să ne zică (tot din discurs: „Recent încheiatul Consiliu European (28-29 iunie 2012) a luat decizii în privința unor puncte majore de pe agendă și a lansat dezbaterea asupra „ideii europene” pentru lunile ce vin. Primul Ministru al României urmează să prezinte în mod detaliat deciziile adoptate, în Parlamentul țării”). Dar, cînd vine vorba de nemurirea academică a sufletului european, ministrul de Externe Andrei Marga îl citează pe finul intelectual si profesor Andrei Marga de la Cluj. Ceea ce pînă și premierul care a pontat un doctorat prin metoda copy & paste știe că e la fel de eficient ca un glonț care trece pe lîngă gît cînd vrei să te sinucizi.
P.S. Să sperăm că Marga a scris o carte și despre cum să răspunzi la așa o palmă de la Merkel.
Radiografia rece a siluirii Constituției de către Ponta și USL, făcută pe blogul NY Times al lui Paul Krugman, este semnată de Kim Lane Scheppele. Detalii despre cine este autoarea găsiți aici. Din ce se vede, Schepelle este expertă în ce înseamnă constituțiile în Europa de Est post-sovietizare. Să vorbim, deci, de resovietizare?
Băsescu e un om rău. PDL a furat.
Politic, pot să fiu de acord cu aceste afirmații. Uneori, pot să fiu de acord și personal cu aserțiunile astea.
Cînd discuția se mută, însă, în registru juridic, astfel de ziceri trebuie demonstrate. Iar cînd în discuție este chiar suspendarea unui președinte, demonstrațiile trebuie să fie impecabile. De pe lună, pentru orice cetățean rezonabil și cu bun-simț, se vede că cererea de suspendare a președintelui este o însăilare de delicte de opinie. Care dau foarte bine politic, dar nu fac cît o ceapă degerată dacă vrei să demonstrezi încălcări ale Constituției.
Un punct anume, însă, din cele șapte reținute de USL ca și capete de acuzare este nu doar nerezonabil, ci și de o prostie frenetică. Mă refer la punctul în care se zice așa: „Presedintele a incalcat in mod grav prevederile Constitutiei si principiul fundamental al democratiei reprezentative, atunci cand declara ca nu va numi un Prim-ministru din partea USL, chiar daca aceasta formatiune politica va obtine majoritatea absoluta in Parlament” (sursa).
În momentul în care opinia prezidențială a fost identificată de USL ca o încălcare constituțională gravă, este un fapt că premier al țărișoarei este Victor Ponta, președinte PSD, copreședinte USL, care are majoritatea USL în spate și care a fost numit de președintele Traian Băsescu în funcția de premier. Pe fapte, deci, nu pe vorbe, nici o încălcare de Constituție. Sau, altfel spus, milițienii de la Rutiera USL vor să-i ia carnetul loganistului Băsescu pentru că acesta din urmă a spus că va trece pe roșu, deși loganistul prezidențial stă cuminte la semafor și așteaptă să se facă verde.
P.S. Într-o discuție, azi, la România TV, între mine și senatorul PSD Dan Șova, acesta a refuzat să răspundă acuzațiilor mele de fractură logică din cererea de suspendare. Motivul lui: l-aș fi numit „imbecil”, chiar pe acest blog, deci nu poate avea o conversație cu mine. Greșit, domnule Șova: nu „imbecil” era cuvîntul, ci „tîmpițel” (vezi aici). E adevărat, mi-o fi trecut prin cap și „imbecil” sau dumneavoastră considerați că era mai potrivit. Dar nu, eu am folosit doar „tîmpițel”.
testest
Deci, să urmărim cu atenție cum își va asuma Ponta rolul de reprezentant al României la Consiliul European și, mai ales, cum și-l vor asuma ceilalți lideri europeni pe Victor Ponta. Dar să ne uităm cu atenție, să nu ne scape ceva important.
P.S. Din motive tehnice pe care nu le înțeleg, o grămadă de comentarii la postul anterior au dispărut. Așadar, nu le-am șters eu.
Discuție, azi, între mine și un ofițer plasat sus în Poliție, în legătură cu această posibilă favorizare a infractorului.
eu: Și nu or fi uitat polițiștii de la Capitală niște proceduri prin sertare?
polițist: Dom’le, dacă te sună ministrul (de Interne, Ioan Rus – n.m.)…
Deci: i-a sunat Rus pe polițiștii de la Poliția București să-i persuadeze că Năstase nu trebuie să ajungă la Rahova? Și, dacă da, nu cumva discuția a trecut și prin firele DNA? Dacă da, e nasol. Tare nasol.
Dacă Bode are dreptate, atunci ăsta e cel mai cu tupeu și mai inventiv tun (cu apă, firește) de după ’89. Să facem pariurile, deci.