Băsescu a spus aseară la TVR că de cazul Apostu, proaspătul arestat primar de Cluj, se știa de vreo șase luni. De la securiști, desigur. Și, a mai spus președintele, Boc nu se poate să nu fi știut și el. De la aceiași securiști, evident.
Azi, Boc a confirmat, printre dinți, cităm: „Aceste lucruri aparţin de autorităţile abilitate ale statului din justiţie. La nivelul primului-ministru primeşti doar informaţii cu caracter general despre anumite stări cu potenţial infracţional din anumite regiuni, dar niciodată date concrete” (sursa).
Așa, deci. Să ne imaginăm cum era cu caracterul ăsta general, cu potențialul infracțional și anumitele regiuni. Să fi sunat, oare, nota de la securiști așa: „Băi, Emiluț, vezi că, în general, e posibil să se fure de să se stingă, prin contracte publice, undeva prin România, regiunea Transilvania, zona Cluj”? Sau așa: „În atenția dlui prim-ministru Emil Boc. Noi, băieții (ăia, știți dvs care), vă informăm că există, în general, riscul derulării unor activități infracționale profesioniste și hotărîte prin intermediul unor licitații publice la nivelul administrației locale, în regiunea europeană a țării noastre, subregiunea ardelenească a patriei, prin preajma orașului Cluj Napoca. În particular, însă, nu avem nici un fel de date concrete despre cine conduce administrația locală din Cluj. CLASIFICAT SECRET DE STAT CLIENTELAR”?
Așadar, cum ziceam și altă dată, așteptăm răbdători stenogramele din dosarul Apostu. Alea în general, desigur, fără date concrete.
Uncategorized
Vîntu a zis, la judecarea cererii de arest în cel mai nou dosar penal al lui, că miza păstrării lui la beci o reprezintă Budureasa. Mai exact, mina de calcar cu brucit din comuna Budureasa din Bihor. Obținută cu ajutorul colegului de arest, Liviu Luca. O fi, n-o fi, cine o vrea să-i ia boii de la bicicleta minieră lui SOV nu știm, nici el n-a spus.
Pînă ne lămurim, însă, să observăm că, pe modelul RTV vs Realitatea TV, bunul prieten al lui Vîntu, adică Ghiță, are și el Budureasa lui. Doar că e Budureasca. Și nu e o exploatare de subteran, ci una de suprafață. Are și reclamă pe rtv.net. Și are marele avantaj că te încălzește, mai ales de la cîteva pahare în sus, spre deosebire de Budureasa, care te ia la răcoare.
Acu’ nu vreau să-i iau apărarea lui Ponta, da’ parcă, la pachet cu Geoană, PSD ar trebui să scape și de nea Nelu. Măcar. (La Năstase nu sper încă). Nu de alta, dar cînd voyeur-ul grăsuliu amator de minore Bănicioiu și bagabontul isteric și ‘oț Rizea îi plimbă moaștele lui nea Nelu prin filialele din diaspora ale partidului, e semn ori că bunicuța s-a senilizat pînă la pierderea oricărei brume de discernămînt, ori că panaramele juvenile din PSD au încălecat sfintele idealuri ale social-democrației pînă la limita de avarie. Ori ambele.
Apostu, primarul de Cluj, a fost arestat pentru că lua șpagă (zic procurorii). Printre șpăguitori, zic tot procurorii, niște turci. Fostă acționară și angajată la turci, Liliana (Călin) Bogdan, o bună prietenă a lui Emil Boc. Pînă aici, clar. Dar ia aruncați voi un ochi aici, în subteranele internetului, să vedeți ce glume circulau pe subiectul ăsta prin vara anului trecut.
Gata, ați citit? Păreri? Comentarii?
P.S. A propos de apariția meteorică a lui Liviu Negoiță, primarul de la sectorul 3, în povestea asta: iată și un preview din 2009.
Pentru 2012, Ministerul de Finanțe a triplat bugetul ANI (după cum ne zice Andrea Vass). În același timp, Judecătoria Oradea a decis, în acest dosar, să admită expertizarea averii fostului deputat UDMR Petru Lakatoș, suspectat de ANI de dobîndire de avere nejustificată (alte amănunte, aici).
De ce ne interesează această coincidență? Din simplul motiv că, la votarea bugetului de anul trecut, tocmai Lakatoș a fost cel care a cerut diminuarea bugetului ANI, în ciuda recomandărilor UE ca acesta să crească. Și, că veni vorba de UE, trebuie precizat că mare parte din banii din creșterea de buget a Agenției se va întoarce la stat, fiind vorba de bani decontabili de către UE, pe care România îi plătește în contul unui proiect european cîștigat de ANI.
Totuși, Lakatoș, deși nu mai e parlamentar, nu poate lăsa chestiunea bugetului Agenției Naționale de Integritate așa, la mîna foștilor lui colegi. Care, Doamne ferește!, te pomenești că nu o să taie nimic, inconștienții de ei, și o să-l voteze așa cum a fost propus de Ministerul de Finanțe. Să punem pariu, deci: din noua lui postură de consilier al Curții de Conturi, în cît timp va cere Lakatoș un control la ANI? Și cît de tare îl va deranja conflictul de interese în care se va afunda cu ocazia asta?
Cine e Apostu, primarul arestat de Cluj, știți. De Boc ați auzit. Stenogramele convorbirilor dintre cei doi nu există. Nu public. Nu încă. Dar fiecare din cei doi știe ce a vorbit cu celălalt. Iar Boc cred că începe să-și amintească cu foarte multă acuratețe. Și fiecare frază îi sporește hotărîrea de a da șansa Guvernului să fie condus de altcineva. Emile, ține-te tare, dă-i dracu’ de șantajiști: dă-ne ocazia de a citi stenogramele alea, ține-te de scaun!
Pentru că „Procurorii Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au instituit, în cauză, măsura sechestrului asigurator asupra a aproximativ 81 imobile (aproximativ 46 terenuri intravilane şi extravilane, 5 apartamente, clădiri cu destinaţie de hotel, restaurante, alte spaţii comerciale, un bloc de 8 etaje, autoturisme, ambarcaţiuni, conturi bancare) în vederea recuperării prejudiciului” (din comunicatul oficial al Parchetului General). Deci, sechestru nu doar pe bunuri mobile și imobile, ci și pe bani. Pe ăia din bănci. Că ăia contează, cîți bani poți să ții la saltea? Păi, în condițiile astea, să nu zici mersi că vine gardianul să-ți aducă cîte un blid de mîncare de cîteva ori pe zi?
Cînd era consilier la Cotroceni se juca de-a frații mai mici și mai mucoși Grimm, cînd a ajuns ministru făcea pe politicianul și acum, de cînd e șomer, face pe autorul de texte de opinie la gazetă. Ce este, totuși, Sebastian Lăzăroiu? Mai e amploaiat pe undeva? Trăiește din ajutorul de șomaj? Din economii? Din scris? E stipendiat de PDL? De cei șapte pitici? Mănîncă din drepturi de autor?
E cineva așa de amabil să mă scoată din bezna ignoranței? Măcar cît să înțeleg din ce unghi abordează problema autorul acestui text.
Deputatul ministru de la Comunicații, Valerian Vreme, și colegul lui deputat sereist Bădulescu de la PDL au depus în Parlament un proiect de lege care să scoale din morții neconstituționalității vechea lege „big brother”, aia din 2008. Știți despre ce e vorba: legea care zice că operatorii de telefonie mobilă și de internet trebuie să stocheze, timp de șase luni, date despre pe cine sunăm/cui scriem, la ce oră, unde ne aflăm cînd facem asta, cît vorbim/scriem, de pe ce scule etc. În 2009, Curtea Constituțională a declarat legea din 2008 neconstituțională. Printre argumente, CC a pomenit că în textul legii din 2008 se vorbea de „date conexe” care să fie stocate de operatorii de telefonie & internet și că motivația principală a legiuitorului era prezervarea „siguranței naționale”. Dar, nota CC, nici formula „date conexe”, nici cea de „siguranță națională” nu erau definite, ceea ce permitea interpretarea abuzivă a legii de către stat.
Foarte frumos.
Acum, Vreme & Bădulescu spun că au curățat textul proiectului lor de defectele neconstituționale și că legea e necesară, că ne-o cere UE. Ceea ce e adevărat, ne-o cere UE. Dar nu într-o formă neconstituțională. Și aici avem o problemă. Da, în proiectul nou, nu se mai pomenesc nici „datele conexe”, nu se face referire nici la „siguranța națională”, așa, fără să se dea definiții și să se citeze de prin alte legi. Pînă aici, toate bune.
Însă inițiatorii noului proiect de lege nu înlătură celelalte argumente de neconstituționalitate invocate de CC în 2009. Care țin de chiar substanța legii. Dar nu mă credeți pe mine pe cuvînt, dați-mi voie să citez din decizia CC: „Un alt aspect ce duce la restrângerea nejustificată a dreptului la intimitate al persoanei este acela potrivit căruia Legea nr.298/2008 are ca efect identificarea nu numai a persoanei care transmite un mesaj, o informaţie, prin orice mijloc de comunicare, dar, astfel cum rezultă din cuprinsul art.4, şi a destinatarului acelei informaţii. Persoana apelată este astfel expusă sub aspectul reţinerii datelor ce ţin de viaţa sa privată, independent de un act sau o manifestare proprie de voinţă, ci numai în funcţie de comportamentul unei alte persoane – a apelantului –, ale cărei acţiuni nu i le poate cenzura pentru a se proteja împotriva relei sale credinţe sau a intenţiei de şantaj, hărţuire etc. Deşi este un subiect pasiv în relaţia de intercomunicare, persoana apelată poate deveni, fără voinţa sa, suspectă din perspectiva rigorilor sub care autorităţile statului îşi desfăşoară activitatea de cercetare penală. Or, din acest punct de vedere, ingerinţa în viaţa intimă a persoanei, reglementată de Legea nr.298/2008, apare ca fiind excesivă.
Curtea Constituţională subliniază că nu utilizarea justificată, în condiţiile reglementate de Legea nr.298/2008, este cea care, în sine, prejudiciază într-un mod neacceptabil exercitarea dreptului la viaţă intimă sau libertatea de exprimare, ci obligaţia legală cu caracter continuu, general aplicabilă, de stocare a datelor. Această operaţiune priveşte în egală măsură pe toţi destinatarii legii, indiferent dacă au săvârşit sau nu fapte penale sau dacă sunt sau nu subiectul unor anchete penale, ceea ce este de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie şi să transforme a priori toţi utilizatorii serviciilor de comunicaţii electronice sau de reţele publice de comunicaţii în persoane susceptibile de săvârşirea unor infracţiuni de terorism sau a unor infracţiuni grave. Or, Legea nr.298/2008, deşi utilizează noţiuni şi proceduri specifice dreptului penal, are o largă aplicabilitate – practic, asupra tuturor persoanelor fizice şi juridice utilizatoare ale serviciilor de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de comunicaţii, astfel că nu poate fi considerată ca fiind conformă prevederilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la garantarea drepturilor la viaţă intimă, la secretul corespondenţei şi la liberă exprimare.
Curtea Constituţională constată că, deşi Legea nr.298/2008 se referă la date cu un caracter predominant tehnic, acestea sunt reţinute cu scopul furnizării informaţiilor cu privire la persoană şi viaţa sa privată. Chiar dacă, potrivit art.1 alin.(3) din lege, aceasta nu se aplică şi conţinutului comunicării sau informaţiilor consultate în timpul utilizării unei reţele de comunicaţii electronice, celelalte date reţinute, având ca scop identificarea apelantului şi a apelatului, respectiv a utilizatorului şi a destinatarului unei informaţii comunicate pe cale electronică, a sursei, destinaţiei, datei, orei şi duratei unei comunicări, a tipului de comunicare, a echipamentului de comunicaţie sau a dispozitivelor folosite de utilizator, a locaţiei echipamentului de comunicaţii mobile, precum şi a altor „date conexe” – nedefinite în lege –, sunt de natură să prejudicieze, să stingherească manifestarea liberă a dreptului la comunicare sau la exprimare. Reţinerea acestor date în mod continuu, în privinţa oricărui utilizator de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de comunicaţii, reglementată ca obligaţie a furnizorilor de la care nu se pot abate fără a fi supuşi sancţiunilor prevăzute de art.18 din Legea nr.298/2008, reprezintă o operaţiune suficientă să genereze în conştiinţa persoanelor bănuiala legitimă cu privire la respectarea intimităţii lor şi săvârşirea unor abuzuri. Garanţiile legale privind utilizarea în concret a datelor reţinute – referitoare la excluderea conţinutului ca obiect al stocării datelor, la autorizarea motivată şi prealabilă a preşedintelui instanţei competente să judece fapta pentru care s-a început urmărirea penală, în condiţiile prevăzute de art.16 din lege şi cu aplicarea sancţiunilor reglementate la art.18 şi 19 din aceasta – nu sunt suficiente şi adecvate, astfel încât saîndepărteze teama că drepturile personale, de natură intimă, nu sunt violate, astfel încât manifestarea acestora să aibă loc într-o manieră acceptabilă.”
Sau, tot din decizia Curții: „Persoanele fizice şi juridice, utilizatori în masă ai serviciilor de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de comunicaţii, sunt supuse în permanenţă acestei ingerinţe în exerciţiul drepturilor lor intime la corespondenţă şi liberă exprimare, fără a exista posibilitatea unor manifestări libere, necenzurate, decât sub forma comunicării directe, fiind excluse mijloacele de comunicare principale folosite în prezent.”
Deci, dacă legea asta va fi adoptată de parlamentari, se impune o nouă contestare la Curtea Constituțională. Argumentele deja le avem.
Sau despre asemănările dintre marii oameni de stat. Sesizați diferențele.