Nu l-ați crezut pe Boc cînd a zis că am ieșit din recesiune, nu? E, rău ați făcut: azi, Doruleț-batistă de la Academia Cațavencu a cumpărat marca scoasă la vînzare de lichidator cu peste 1,6 mil EUR. În nume propriu. Ceea ce înseamnă că, la un profit mediu de 10.000 EUR lunar, își va scoate banii investiți pe achiziția asta în vreo 14 ani. Sau în șapte, dacă profitul mediu lunar e dublu, adică 20.000 EUR. Iar asta presupune ca încasările lunare ale săptămînalului, din vînzare și publicitate, să fie de 70-80.000 EUR. În fiecare lună, fără excepție. Dacă nici asta nu înseamnă ieșire din recesiune, atunci nu știu ce mai e. Sau, mă rog, ar mai putea fi o economie care duduie, vorba lui Tăriceanu.
Privită din alt unghi, povestea e așa: de banii ăștia se plătesc niște salarii restante (mărunțiș) și aproape jumătate din datoria de cam trei milioane euro către ANAF. Restul de 1,5 milioane EUR la Fisc rămîne paguba statului, iar de alte trei milioane euro niște creditori privați se vor linge pe bot. Definitiv. Așa că, după calculul ăsta, batistuță a făcut o afacere foarte bună: avea datorii de peste șase milioane, dar a scăpat cu plata a doar 25% și acum este curată și uscată, numai bună de o nouă muie (conform stenogramelor SOV – Doruleț). Talent, aș zice. Nu chiar har, ca la Vîntu, dar o tehnică bună, în orice caz.
Uncategorized
Nu? Doar Igaș și-a atins limita maximă a incompetenței iar găștile din PDL și UNPR au nevoie de niște miniștri ca să mai slăbească din presiunea pusă pe săracu’ Boc. Zicem și noi, nu dăm cu paru’ certitudinii.
Aseară, după ce am prestat pentru revista la care cu onor sînt mogul la comun cu colegii mei, am dat o tură pe la TVR Info (unde nu-s mogul decît ca cetățean care plătește tava radio-TV), între 22.00 și 23.00. Cu această ocazie, am avut nesperatul prilej să mă conversez cu inculpatul Banias Mircea, senator român. L-am întrebat pe inculpat dacă nu cumva procurorii DNA au luat aminte la întîlnirile lui cu diverși afaceriști și funcționari portuari și vamali constănțeni, pe care le-or fi considerat penale. Inculpatul Banias a negat că ar fi avut întîlniri de genul ăla, porcesc de penal, și că ar fi primit, citez, „foloase materiale”. Presupun că TVR Info va redifuza declarațiile lui Banias, mai ales că, azi, DNA a emis un comunicat, din care citez: „La data de 22 octombrie 2010, inculpatul Banias Mircea Marius, Senator al României, i-a pretins inculpatului Bogatu Eugen, la vremea respectivă director al Direcţiei Domenii Portuare, din cadrul Companiei Naţionale Administrarea Porturilor Maritime Constanţa S.A., să îi remită cu titlu gratuit mai multe produse provenite din mărfurile confiscate şi aflate în gestiunea Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea. În schimbul acestor foloase materiale, în cursul anului 2010, Banias Mircea Marius i-a promis inculpatului Bogatu Eugen că îşi va folosi influenţa deţinută în virtutea funcţiei sale pentru a direcţiona mai multe proiecte economico – administrative în sensul impus de interesele inculpatului Bogatu Eugen şi ale întregului grup infracţional. Astfel, Banias Mircea Marius i-a promis lui Bogatu Eugen că se va implica personal în blocarea unui proiect de restructurare a autorităţii vamale de pe raza judeţului Constanţa şi a unui ordin ministerial care prevedea obligativitatea scanării tuturor containerelor din Portul Constanţa Sud Agigea, că va interveni pentru ca o persoană, ce nu era agreată de grupul infracţional, să nu fie numită într-o funcţie de conducere în cadrul Companiei Naţionale Administrarea Porturilor Maritime Constanţa şi că îşi va folosi influenţa pentru menţinerea în funcţie a unui fost director al Direcţiei Sanitar Veterinare Constanţa. De asemenea, acesta a promis că va interveni pentru protejarea inculpatului Durbac Liviu, şeful Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea.
Bunurile menţionate mai sus au fost puse la dispoziţia lui Banias Mircea, prin intermediul inculpaţilor Tudoran Dragoş-Iulian (comisionar vamal) şi Tudoran Horia-Dan, fratele acestuia, lucrător vamal în cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, responsabil de confiscările vamale.” (sursa)
Asta e nasol la politicieni: de parcă nu-i suficient că asta sînt, mai sînt și proști.
Ponta, racovicenii, bublii și alți trompeți au opinat deja, la unison, că pedelistul Banias a fost agățat de DNA pentru că se pregătea să treacă (desigur, contra cost, dar asta trompeții nu au mai cîntat spart) la USL. Posibil, habar n-am. Nu mă îndoiesc că, dacă USL era la putere și PDL în opoziție, iar vreunul din social-liberali ar fi vrut să se transfere la portocalii, scenariul (potențial) s-ar fi repetat întocmai. Deci, nici o surpriză dacă e așa, mă lasă perfect rece această cutumă politic românească de mare succes în ultimii 20 de ani.
Totuși, și dacă e cum zic ponții și trompeții, greșeala e, firește, a lui Banias. Ok, dosar politic, să zicem, dar nu am deloc dubii că înăuntru se află niște probe foarte interesante. Așadar, fiat iustitia pereat mundus. Păi, nu? Sănătate și răcoare la vară, că se anunță caniculă.
Altceva nu înțeleg, însă: cum se face că Mironescu, secretarul general al Internelor, a fost girat de Igaș, ministrul, girat la rîndul lui de Băsescu, președintele țării? Același președinte care are o nepoată asociată cu Mironescu, într-o firmă. Să nu fi știut Băsescu despre bacalaureatul luat de Igaș la vîrsta la care alții termină și doctorate? Să nu fi știut președintele, cînd Igaș l-a numit pe Mironescu la Interne, că acesta din urmă e asociat cu Banias, că ambii au afaceri în port? Bun, o să ziceți că nu e treaba lui Băsescu. Păi, dacă nu e, atunci să nu fie treaba președintelui nici ce se întîmplă la regiile de stat, unde sînt boieri cu mînuțe hulpave, după cum am auzit recent chiar din gura prezidențială. Dar chiar să nu fi știut președintele, aflat la al doilea mandat, de rudele lui și afacerile acestora? Să nu fi fost pe fază nici un serviciu secret care să-l fi informat pe Băsescu despre potențialele vulnerabilități ale asocierilor rudelor sale cu personaje tentaculare ca Mironescu? Iaca, dacă-mi permiteți, eu nu cred. Da’ nu cred deloc.
Deci, bă, politicienilor: nu mai puneți, bă, hoți în conducerile instituțiilor. Că de aia vă faceți de căcat. Da, înțeleg că, dacă nu-s hoți, nu fură. Iar dacă nu fură, nu-s bani de dat la partid. Iar dacă nu-s bani de dat la partid, nu se pot face campanii eficiente pentru încă un mandat de furat. Nasol, știu. Complicat.
Acum niște miliarde de ani, EvZ ducea războaie de presă. Acum, e doar un depozit de izmene, oale și saltele pentru niște soldați înăcriți, dotați cu arme de lemn. Nu întîmplător: noul și neoficialul patron al fostei buline este personajul din acest interviu. Advertorial cu întrebări și răspunsuri, mă rog.
Am scris, în ultimele două luni, că Boc pleacă de la Guvern și că în locul lui va veni un tehnocrat. Am și identificat tehnocratul, deși nu l-am numit (la ceva vreme după mine, l-au numit alții: Sorin Mîndruțescu de la Oracle România). Am adăugat, cu cîteva săptămîni înainte de alegerile din PDL, că Boc va pleca numai după ce se va vedea cu sacii șefiei PDL în căruța personală. Acum, că asta s-a întîmplat, Boc nu pleacă încă, deși Mîndruțescu are și echipa de lucru constituită și ar putea începe de mîine să conducă Executivul.
De ce nu pleacă Boc? Pentru că, în clipa în care scriu aceste rînduri, pe Blaga încă îl roade frustrarea că nu a fost ales președinte de partid. Așadar, nu riscă nimeni ca activiștii (deputați și senatori) loiali buldogului să trîntească un guvern de tehnocrați în Parlament. Prin urmare, acum se caută febril, la Cotroceni, un medicament pentru frustrarea lui Blaga. Pînă nu va fi găsit, Boc va sta, cumințel, pe scaunul de premier. Nu e, deci, la mijloc, vreun orgoliu al lui Emil de a se duela cu Traian, ci o simplă necesitate calculată, utilă acum tocmai pentru a-i servi intereselor lui Traian.
P.S. Mă uit cu milă cum complicatul joc politic românesc îi încurcă pe activiștii cu tasta și propaganda. Iată, de exemplu, ce schimbare de ton la un băiat de la un site, în funcție de borna alegerilor din PDL. Voila ce scria acest băiat înainte de alegeri, pe 6 aprilie 2011, cînd Boc trebuia neapărat să plece (sau, mă rog, acest mesaj trebuia transmis poporului): „Mesajul catre Traian Basescu a fost clar si repetat: nu demisionez, raman premier pana in 2012 daca am majoritate in Parlament, plec numai daca Guvernul pica la vot, pe motiune de cenzura. Premierul Emil Boc a continuat, marti seara, la Realitatea TV, ce a inceput pe 15 februarie, cand s-a razgandit subit, la fel ca Tariceanu in 2005, si a dat peste cap planul debarcarii sale. Boc se agata mai departe de scaun, desi toate semnalele de la Cotroceni, din propriul partid sau din sondaje i-au aratat usa. Planurile presedintelui de a-l debarca si de a-l inlocui eventual cu un tehnocrat se complica. Ce spera Boc? Care sunt planurile sale? Cum poate iesi Traian Basescu din fundatura?
In interviurile acordate marti seara la Realitatea TV si luni la TVR am vazut un cadavru politic bine intentionat si de buna credinta refuzand sa accepte ca a murit. Boc n-a guvernat pentru el, n-a furat si pare mai departe de buna credinta, dar sansele redresarii sale sunt, pe zi ce trece, tot mai mici. In politica, perceptia bate realitatea. Iar ardeleanul cumsecade Boc a devenit, in Romania, sinonimul crizei.
E nerealist sa visezi la reveniri spectaculoase cand ai de dat inca multe vesti proaste iar vestile bune intarzie. Nu vrei sa fii populist, dar nici sectorul privat nu te prea crede. Mai rau, incepi sa dai mesaje confuze in piata. Cand toata lumea asteapta eliminarea statului din afacerile cu enegie, te apuci sa strigi, la fel ca Ponta, nu ne vindem tara. Tot anunti scaderi dramatice de taxe, dar lumea s-a plictisit deja de alarme false. Vrei sa convingi ca ai salvat natiunea, dar le spui profesorilor sa astepte cumiti drepturile salariale castigate in instante pana in 2012, eventual 2014.
Altfel spus, Boc se impotmoleste tot mai rau in zbaterea sa, omeneste vorbind, cumva de inteles. De neinteles, totusi, ce rotite s-au pus in miscare in capul sau cand se viseaza revenind acoperit de glorie. Stie ca partidul nu-l mai vrea nici premier, nici sef de partid, ca sta catastrofal in sondaje si ca eventuala sa alegere va fi, in realitate, rezultatul regiei anti-Blaga. Stie ca fara sprijinul lui Basescu nu ajunge prea departe, dar intinde coarda. Boc il notifica public tot mai des ca n-are chef sa plece de bunavoie.”
Mie, unuia, îmi e greu să trec peste formulări precum: „cadavru politic”, „refuzînd să accepte că a murit”, „Boc a devenit, in Romania, sinonimul crizei”, „Boc se impotmoleste tot mai rau in zbaterea sa”, „fara sprijinul lui Basescu nu ajunge prea departe, dar intinde coarda”.
Băiatului de la un site, însă, nu-i e deloc greu. Ca dovadă, iată ce a scris ieri, la o lună și un pic după ce Boc era un „cadavru politic”: „Inca doua- trei luni la guvern. Asadar, premierul Boc pare decis sa joace pe o singura carte, riscand totul inainte de marea batalie din 2012. S-ar putea ca, proaspat reales in fruntea PDL, Boc sa accepte cel mult o remaniere, adica schimbarea ministrilor sustinut de vechea garda care oricum au performante modeste. In cercurile apropiate premierului mai circula scenariul potrivit caruia Boc ar fi dispus sa plece, dar peste 2-3 luni, adica undeva spre toamna, dupa ce va adopta o serie de masuri menite sa relanseze economia.
Deja, premierul Boc a amanat de cateva ori momentul plecarii, ajutat si de conjunctura alegerilor interne, pe care nu le-ar fi castigat la fel de usor in absenta resurselor guvernamentale si a hainei de premier.
Este posibil insa ca Emil Boc sa-si tina, totusi, promisiunea ca va demisiona dupa alegerile interne. Ultimele informatii indica un posibil troc intre Basescu si Boc: te ajut sa castigi partidul in lupta cu Blaga, dar pleci de la Guvern dupa alegerile interne din PDL.
Întrebat la postul public de televiziune, a doua zi dupa realegerea sa in fruntea PDL, dacă mai poate conduce partidul ocupând şi postul de premier, Boc a evitat un raspuns clar, comentand doar că un partid poate fi condus şi prin „instituţia delegării de atribuţii”. O mica gafa pentru un presedinte de partid proaspat reconfirmat in functie.
Relevant este ca, in prima sedinta a noii conduceri, PDL a evitat ostentativ sa discute chestiunea sensibila a inlocuirii lui Boc, ci s-a aplecat asupra unei pseudo-probleme – comunicarea deficitara – buna de scos in fata oricand ai o problema reala. Cu asta si-au batut luni seara capul Boc si noua sa echipa.
S-ar putea ca, prin tactica tergiversarii si tragerii de timp, Boc sa-si duca, taras-grapis, mandatul pana la capat„.
Așadar, în prezent, nici vorbă de „cadavrul politic” dinainte de alegerile din PDL, nici un cuvînt despre refuzul acceptării decesului, nimic despre vreo împotmolire sau „sinonimul crizei”. Nu, nene! Acum, cel mult, Boc e criticat, foarte neutru, cum că a făcut o „mică gafă” la TV. Curat consecvență, măi, băiatule de la un site! Cum ar veni, l-ai făcut pe Boc un soi de Lazăr portocaliu, mic, capabil să se scoale din morții politicii și să umble la Guvern ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat.
Manualul bunului simț al jurnalismului spune, simplu, că ești jurnalist nu doar dacă produci materiale de presă scrisă (print/online) și audio-video, ci și dacă îți cîștigi mai toți banii din meseria asta (ca să eviți conflictul/conflictele de interese; acel conflict sau acele conflicte între, pe de o parte, interesul eticii jurnalistice și, pe de altă parte, interesul/interesele celor care te plătesc să faci altceva decît presă).
După regula asta simplă, dar foarte complicat de respectat, nimeniul de Stelian Negrea, „disidentul” de la Intact, a încetat să mai fie jurnalist în momentul în care a acceptat banii Ministerului de Finanțe, primiți pentru postul de consilier de imagine ai ministrului Sebastian Vlădescu. Reîntoarcerea lui într-un grup de presă, deci la salariul de jurnalist, n-a însemnat nici o clipă și revenirea la statutul de ziarist. Ci doar parafarea unui conflict de interese evident.
După același model, merită pomeniți (dar n-am pretenția că ar fi singurii) Victor Ciutacu (alt „intact” trecut prin consiliere de imagine – la răposatul Mușetescu), Andreea Crețulescu (fostă la RTV, fostă consilieră la PSD, acum iar la RTV), Oana Stănciulescu (fostă la EvZ, fostă consilieră de imagine a lui Ludovic Orban la Transporturi, fostă la Cotidianul, acum la RTV) și Dan Tăpălagă (fost EvZ, fost consilier al Monicăi Macovei la Justiție, acum la HotNews.ro).
Lor le datorăm o parte din cicatricile proaspete de pe fața presei românești. Despre rănile bătrîne, făcute de nistorești și roșcastănești, e chiar inutil să mai vorbim.
Vineri, 13 mai 2011, a fost prima zi în care dosarul de urmărire penală al Monicăi Iacob-Ridzi a devenit public la Înalta Curte de Casație și Justiție, unde a fost trimis de DNA spre judecare. Înainte de prînz, la sediul ÎCCJ se aflau colega mea Roxana Jipa și trei jurnaliști ai Gazetei Sporturilor (printre care și Cătălin Tolontan). Toți conspectau de zor din dosare, care cu pixul, care tastînd pe laptopuri. Nu pentru că erau masochiști și nu voiau copii după documente, ci pentru că ÎCCJ nu a permis nici unui jurnalist să xerocopieze, scaneze etc acte din dosar. A fost permisă doar consultarea volumelor (multe, peste 30) și luarea de notițe. Spre după-amiază, au apărut și primele rezultate: un text pe tolo.ro și altul în Kamikaze.
Să cităm din textul de pe tolo.ro: „La sediul Înaltei Curți de Casație și Justiție, jurnaliștii Gazetei au consultat astăzi dimineață o parte a celor 35 de volume.”; „in dosarele conspectate pînă acum, procurorii susțin că totul a fost pus la punct de Ridzi și de consiliera ei, Ioana Vârstă, pe care ministrul PD-L o cunoscuse în perioada 2007-2008, pe cînd era europarlamentar”. S-a notat, da? Deci, „la sediul ÎCCJ”, „dosarele conspectate”. Nu xerocopiate, nu scanate.
Luni, 16 mai, deci după week end, relaxați, niște băieți de la un site s-au pișat pe colegii lor de breaslă (ăia cu pixurile, care conspectau vineri într-un birou al ÎCCJ) și au publicat, integral, rechizitoriul din dosarul Ridzi. Au scris, frumos, cu majuscule roșii, „DOCUMENT”, deasupra articolului și l-au aruncat în nemărginirea internetului. La o adică, puteau să adauge și un „EXCLUSIV” frumos, că n-ar fi greșit: ei chiar aveau rechizitoriul, integral, în exclusivitate. Conform articolului lor, a fost simplu să-l obțină: „NOTA: Documentul a fost furnizat de Curtea Suprema in baza unei cereri oficiale. HotNews.ro publica documentul asa cum a fost transmis de instanta”. Fraierilor ălorlalți, care conspectau vineri, pe 13, nu le-o fi trecut prin cap să facă și ei o „cerere oficială”. Nuuu, bănuiesc că ei se aflau acolo după o intrare prin efracție în sediul ÎCCJ și conspectau la lumina lanternelor, atenți la scîrțîitul pixului pe hîrtie, ca nu cumva să fie descoperiți.
Ei bine, chiar nu. Deși și revista Kamikaze și Gazeta făcuseră cereri peste cereri, răspunsul fusese sec: ÎCCJ nu permite copierea documentelor din dosar, ci doar consultarea lor și, eventual, dacă oamenii vor să muncească, conspectarea.
Azi, 17 mai 2011, pe la prînz, Tolontan era tot la sediul ÎCCJ. Ce credeți că făcea? Conspecta, normal. Da, văzuse și el rechizitoriul pe un site, integral. Totuși, conspecta în continuare, din alte volume ale dosarului, că ÎCCJ nu permite copierea documentelor.
Tot azi, acel gigi de la ÎCCJ care linge încuietorile dosarelor, să nu fie copiate de cine nu trebuie, a explicat că, de vineri încoace, ÎCCJ și-a schimbat politica: documentele pot fi primite de jurnaliști și în copie. Sigur, de schimbarea asta de politică nu au aflat decît băieții de la un site. Tolontan conspectează în continuare.
Nu, nu e nici un joc de cuvinte. Și nu, „UE” nu e „muie”, ci chiar UE. Iar România chiar asta le dă corupților. Mă rog, nu chiar Uniunea întreagă, ci doar banii ei. Dacă o zice chiar ministrul de Externa Baconschi, așa trebuie să fie. Iar el nu o zice din capul lui, ci din hîrtiile UE. Alea nasoale, în care se spune că funcționarii Uniunii s-au cam plictisit să facem mișto de ei și se gîndesc să ne cam taie din fonduri vreo 9.000.000.000 EUR (nouă miliarde euro, pentru cei care se încurcă în zerouri).
Bref: Baconschi zice că e corupție la bani europeni, europenii zic și ei asta și vor să ne lase fără sursa corupției, dar noi livrăm în continuare UE la corupți, în loc de muie. Poate ar trebui să înființăm, pe lîngă DNA, și DNMC (Direcția Națională de Muie pentru Corupți), dacă parchetele obișnuite, DLAF și trosc-paf nu ajută.
Cocalarul William Brânză lovește din nou cu cărămida de euroi, produsă cinstit în Spania, la căpșunărit politic, și se face cu o ditamai tribuna online în EvZ. Măcar de-ar fi prima oară, dar e deja a treia sau a patra. Altfel, cu ocazia asta, ne-a lămurit și EvZ, oficial, cu cine joacă la congresul din week end.