Ca o fată mare abia trezită din somnul îmbibat de vise cu flăcăi veseli la hora din sat, Felix a pozat feciorelnic pe blog în victimă a satirului ciclopic, care o urmărește ca s-o violeze sadic cu strap on-ul ștanțat cu însemnele CNSAS. Cu ocazia asta, Felix s-a plîns și că, mă-nțelegi, „surse arondate puterii” știau de ieri că instanța îi va da verdict de turnător.
Felixe, e emoționant! E de-a dreptul tușant! De penibil, desigur. Păi, matale observi că abia ieri s-a vorbit de un verdict de „turnător” în instanță, cînd inclusiv înființarea USL a fost pusă pe seama verdictului așteptat? Acum înțeleg de ce textul lu’ matale se intitulează „Pentru cei care mă cunosc”: numai ei pot fi atît de idiolatrizanți încît să cumpere bancul ăsta ieftin.
Dar cel mai amuzant mi s-a părut că ai pus la cale și o scenetă, ceva cu un bilețel rătăcit sau o scrisoare pierdută, nu am înțeles foarte clar. Extrem de inteligentă tentativa de a credibiliza o tîmpenie prin intermediul micii chicinete liberale de internet inpolitix în pix, care titrează bombastic: „BREAKING NEWS Voiculescu scapa de condamnare daca elimina Sinteza zilei?”. Serios, Felixe, ți-au lăsat acasă un bilețel? Scris de mînă sau la mașina de scris care trebuia declarată la Miliție? Pe o banală coală A4 sau pe un sul de hîrtie igienică? Și, mai precis, unde acasă ai găsit matale biletul ăsta? În tindă? Pe prichiciul sobei? Ori poate în pod, lîngă porumbul pus la uscat? Sau, stai, nu-mi zi: în lama unui hanger înfipt în poartă? Amănuntele astea-s importante, se menționează și în note, știi matale mai bine. Și, în altă ordine de idei, nu crezi că s-au expus cam tare cu biletul? Nu mai bine îți trimiteau un mesaj în Morse, scris cu grisine?
Altfel, sper că nu am dreptate cu finalul titlului. Îmi place să cred, adică, că în situații de astea excepționale, bacșișul nu e chiar fix, ca de obicei, că au și ăia de la politix în pix nevoie de niște firfirei în plus pentru mărțișoare, doar vezi și matale că Dinu nu e de acord cu USL iar banii de la SRI nu cred că i-a primit, încă.
Uncategorized
Senatorul Gyorgy Frunda e „dezlănțuit” împotriva partidului la putere în Ungaria, FIDESZ. Cică, zice Frunda pentru HotNews.ro, „FIDESZ, de ani de zile, a incurajat fie Partidul Civic Maghiar a lui Sasz Jeno, o alta parte din FIDESZ l-a incurajat intotdeauna pe dl Tokes Laszlo. De ani buni de zile, FIDESZ-ul nu prea discuta cu UDMR, sau formal nu discuta.Or, Constitutia Ungariei prevede obligatia tuturor guvernelor maghiare sa incurajeze formatiunile maghiare din afara hotarelor Ungariei, asa cum decid ele. Acest lucru nu este respectat acuma de FIDESZ. Cred ca Kelemen Hunor va avea nevoie de abilitate politica si de multa empatie, cum spune el, ca sa convinga FIDESZ-ul de aceasta relatie.”
Mda… sînt foarte trist: cum se poate atîta răutate între un maghiar și alt maghiar? Dar e insuportabil, trebuie să facem ceva împotriva acestei nedreptăți strigătoare la cer! Dar ce? A, știu, îmi aprind o țigară. Gata, fumez, pfuaaaa! Ce? Nu e suficient? Bineeee, atunci beau și o gură de cafea. Cum, nici așa nu e bine? Dar ce să facem? Să declarăm război Ungariei pentru că un partid de la ei e „neprietenos” cu unul de-al lor de la noi? Nu știu, gata, mă predau, sînt în pană de soluții, cred că o să-l las pe Frunda să continue să se dezlănțuie singur. Voi aveți idee ce vrea și cum puteți să-l ajutați?
Dacă ar fi existat o BNR care să aibă grijă de cursul valutar al părerii naționale, ar fi avut mult de treabă săptămîna asta ca să domolească inflația pleșiană. Dar nu există, așa că n-aveți a lupta cu tipul ăsta de inflație decît cu propriile arme. Care aveți o problemă cu asta, desigur.
De ce mă preocupă pe mine inflația asta? Pentru că, ieri, am aflat că „principiile sînt surogate pentru lipsa de imaginație a omului” (apud Pleșu, desigur). Așa o apoftegmă tare, care să zdruncine catapeteasma existenței, musai că trebuie să fi fost determinată de un context grav. Dacă ne uităm că afirmația a fost făcută în cadrul unei conferințe de la ICR, joi, 24 februarie, înțelegem: joi, 24 februarie, era cu numai o zi înainte ca Patriciu să răspundă unui text al lui Pleșu care, la rîndul lui, replica unui articol al lui Patriciu, care articol îl înjura pe Liiceanu. Care Liiceanu fusese înjurat și de numiții Adam Michnik și Herta Muller, cum că ar fi fost prea pasiv în comunism (nu insist, știți scandalul).
Așadar, în plin scandal public dintre Liiceanu, Pleșu și Patriciu, Pleșu vorbește la ICR despre „morală, morale și prințipuri”. Coincidență, o să ziceți, conferința era programată încă din 2003. Sau din 2008. În orice caz, fusese stabilit ca ea să aibă loc mult înainte de duelul Patriciu versus Pleșu & Liiceanu. Posibil. Citind, însă, cîteva din enunțurile făcute de Pleșu la conferința amintită, am remarcat un fir roșu foarte gros, împletit din următoarele ițe:
1. principiile (mai ales cele morale – iar morala, oricum, este prea laxă pentru a fi definită -) sînt relative și depandă de curgerea vieții, nicidecum să fie fixe și să determine curgerea vieții;
2. cinismul și detașarea sînt necesare (chiar împotriva principiilor morale) cînd, prin aplicarea lor, se atinge un scop important;
3. scopul cel mai important al intelectualului e să scrie, să creeze, așa cum scopul credinciosului e să se mîntuiască, să ajungă în Rai.
Din premisele de mai sus, putem înțelege ce Pleșu nu a spus la ICR. Și anume că intelectualul trebuie să fie, uneori, cînd contextul i-o cere, cinic, detașat, relativist, și să aibă ca prioritate, în locul a orice altceva, creația. Scrisul. Cărțile lui.
Sigur că concluzia asta nu are nici o legătură cu Liiceanu și cu reproșurile pe care i le-au făcut Muller și Michnik, v-ați prins, nu? Nu, Pleșu a vorbit așa, despre morală, morale și prințipuri doar ca să se afle în treabă. Sau, cum s-ar putea zice, a vorbit „decît în principiu”, firește.
Dar, orice s-ar fi aflat în spatele conferinței lui Pleșu, nu asta mă interesează. Pentru că, nu-i așa, dacă Pleșu nu poate să-și declare încă o dată amiciția pentru Liiceanu decît la ICR, nu pot fi decît fericit că o parte din bugetul statului s-a dus pentru așa finețuri (sigur că sînt un nenorocit ignorant cînd mă gîndesc la cheltuielile ICR cu astfel de prilejuri).
Ce e cu adevărat interesant, însă, este cum Pleșu s-a transformat într-o versiune laică de popă de duminică. Sau, dacă preferați, într-una mai puțin dramatică de Dan Puric. Oricum, între cele trei tipuri de comunicator (popa, pleșul și puricul) există cîteva asemănări frapante. Prima este că fiecare din cei trei comunicatori face foarte des apel la pilde biblice. A doua este că și în discursul popii, și al pleșului, dar și al puricului, apar obsesiv referiri naționaliste (care se referă la națiune, adică, nu vreau să spun că ar fi neapărat și vadimist-naționaliste). Și, în fine, a treia asemănare ține de publicul fiecărui mesager din cei trei amintiți. Aparent, trei tipuri de public complet diferite. Dar numai aparent. În ființa profundă (mă rog, glumesc, nu există profunzime la aceste tipuri de public; putem, deci, reformula: „în superficialitatea profundă”), spectatorul popii, ca și cel al pleșului și al puricului, CREDE ce aude. Publicul celor trei vorbitori nu are simț critic, el se abandonează. Nu mai gîndește, doar simte. Și se simte atins de aripa superioară a spiritului. A adevărului. Spectatorul popo-pleșisto-puricist nu participă activ la spectacolul vorbitorului, el vine să stea pasiv și să fie impregnat cu ce-i lipsește și nu va avea niciodată. Așa cum baba se duce la slujbă duminică dimineață ca să-i citească popa din Biblia pe care n-o citește niciodată (sau să-i ofere hermeneutica oficială a trei versete pe care nu le-a pătruns niciodată cu ajutorul propriilor sinapse), așa și spectatorul lui Pleșu: se duce la conferința ICR ca să nu se simtă vinovat că nu e în stare să citească acele cărți din care citează Pleșu (sau, dacă a citit totuși ceva, să-i fie oferită o interpretare pe care singur nu se simte în stare să o producă).
Rezultatul? De mîine încolo, adepții profetului Pleșu vă vor gratula cu imaginația lor debordantă (orice ar însemna asta, că mi-e și frică să-mi imaginez), pentru că principiile au devenit de căcat. Iar ei au, cu siguranță, imaginație, nu ca rigizii ăia anoști mînați de prințipuri.
Vă imaginați cum ar arăta ICR-ul mînturii neamului, în care duminical să se producă, simultan, în fața aceluiași altar, ÎPF Daniel, Pleșu și Puric? Think about it!
P.S. Înjurați-mă ca niște intelectuali, vă rog, nu fiți grobieni, că vă spun lui Pleșu!
P.P.S. Nu, textul de mai sus nu se referă la opera academică a lui Pleșu, ci doar la statutul public și moravurile personajului.
P.P.P.S. Cît despre Patriciu, nimerit ca arhitectu-n petrol în povestea asta, sînt foarte de acord cu Dan Tăpălagă, care l-a descris foarte plastic: „Imaginati-va cum, in timpul unui concert la Ateneu, unde se asculta, sa zicem, Mozart, un ins cu trabuc in coltul gurii deschide usa cu piciorul, sare pe scena si lipeste o suta de fruntea violonistului: bine le zici cu dibla, mestere, brici Beethoven asta. Misto cantare. Marfa! Cine-i afonul de langa tine care horcaie ca scroafa urcata in copac, verticalul pus in slujba golanului, coada asta sculata de vaca? Hai, ba, filosofeanule, canta la alta masa. Bine ti-a zis polonezul: mensevic, adica aproape bolsevic, comunistule care esti. Gata, hai, c-am plecat, bai, sclifositilor, bagati mare cu dipla, zi-le cu dictatura, cu totalitarismul, ca va dau la gazeta. La gazeta mea, bai, a mea, unde scriu io.” (de aici)
Șpăgarul de la Ploiești le-a spus procurorilor că, după știința lui, o parte din mita încasată de el ajungea la „președintele S.B.”. Cum, în propoziție, e vorba de președintele Fiscului iar președintele Fiscului, acum, e Sorin Blejnar, putem presupune (fără să greșim prea tare) că „președintele S.B.” e Sorin Blejnar. Sau, te pomenești, „S.B.” o fi Sebastian Bodu, fost șef al Fiscului?
P.S. Sebastiane, am glumit, desigur. Dar nu-i așa că e o coincidență simpatică?
Vi-l aduceți aminte pe Bombo, cel care ne anunța că se tot plimbă unii cu corupția-n gură? Arc peste timp: acum a venit vremea lui Ponta, cel supranumit chiar de Bombo „micul Titulescu”, să anunțe că se plimbă unele cu corupția lui sexuală-n gură. Mă refer, desigur, la elegantul schimb de replici dintre micul Titu și marea Nuți.
Totuși, exact ca în cazul lui Năstase, s-ar părea că nu e vorba doar de niște idei vagi care se plimbă prin gurile unora. Ci de lucruri cît se poate de palpabile, ca să nu spun ingerabile. În acest sens, de cîteva luni tot apar prin diverse redacții niște fete care ar băga gura-n foc că s-au jucat de-a mașinuțele cu micul Titu, nu de mult. Cam în același timp în care se jucau și cu Robert Negoiță sau Bănicioiu. Ba mai mult, prin aceleași redacții circulă și niște fotografii cu Ponta intrînd în diverse clădiri în care s-ar fi organizat activități cultural-artistice de grup.
Însă, pînă acum, nici una din declarațiile fetelor nu a văzut (ca să zic așa) lumina tiparului sau a vreunui server. Iar de poze nici nu mai vorbesc. Ceea ce poate fi înțeles așa: ori fetele n-au suficientă credibilitate și pozele destulă claritate, ori nu e încă momentul. Chestiuni în legătură cu care ne vom lămuri, desigur, cîndva în viitor.
Să cităm din Mediafax: „Diana Severin, care a fost şef al Vămii Ploieşti între 25 mai 2009 şi 25 mai 2010, cu o întrerupere de o lună, între 15 iulie şi 13 august 13 august 2009, a declarat, joi, corespondentului MEDIAFAX că în iulie 2009 un apropiat al lui Sorin Blejnar, respectiv Ştefăniţă Prisăcaru, la acea vreme şeful Compartimentului Verificări Interne din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor, ar fi chemat-o la Bucureşti, unde s-a întâlnit cu ea nu la sediul ANV, aşa cum stabiliseră iniţial, ci la un restaurant din magazinul Unirea, Prisăcaru cerându-i demisia din funcţia de şef al Biroului Vamal Ploieşti. „Mi-a spus că nu corespund cerinţelor ANAF, că nu am luat şpagă şi nu am dat mai departe. Mi-a cerut să-mi dau demisia, spunându-mi că e cea mai aşteptată demisie, Blejnar o aşteaptă, întrucât există un înlocuitor al mei care a plecat deja spre Ploieşti. În aceeaşi discuţie domnul Prisăcaru mi-a mai povestit că, cu o seară înainte, a fost la Ploieşti, unde a dejucat un accident de maşină care urma să mi se întâmple”, a declarat Diana Severin.”
Iar acum să citim niște articole din 2009, cînd subsemnatul lucra în altă parte. Primul:
Al doilea:
Iar la acest al doilea articol e foarte interesant al treilea comentariu:
Și, în fine, al treilea articol:
P.S. Pentru „fani”: nu sînt rudă de nici un fel cu Ștefăniță, deși avem nume aproape identice.
Diplomat, doctor în drept internațional, fost premier, blogger. Și, desigur, mic șmecheraș porno.
Un mafiot a încercat, în vara trecută, să obțină ilegal o returnare de TVA de 60 de milioane de euro. Pe circuitul returnării se găsea și UCM Reșița, întreprindere care, conform procurorilor, acoperea cu hîrtii șmenul. În cele din urmă, returnarea de TVA nu s-a mai produs, băieții deștepți din schema asta au fost arestați. Și eliberați apoi, acum sînt cercetați în stare de libertate. Iar azi, echipa de handbal finanțată de UCM Reșița (performantă, de altfel: e calificată în sferturile Cupei Cupelor) s-a desființat. Din lipsă de finanțare.
Da’ chiar nu înțelege nimeni că țara asta, cu tot ce se află în ea, funcționează numai din furat? Și că, dacă se destructurează rețelele de furt, se duce dracului totul? Iaca și exemplul echipei de handbal. Huo, bă, statule! Huo, bă, procurorilor! Aprobați returnarea de TVA, redați echipa de handbal sportului românesc și mondial!
Unul din cele mai eficiente vomitive (gratuit, dacă nu luați în calcul costurile cu furnizorul de internet) poate fi găsit aici. Varianta video. Pe care, dacă o veți accesa și cu sonor, veți afla că Robert Negoiță locuiește într-un apartament cu trei camere și plătește lunar trei milioane de lei vechi întreținerea iar asta i se pare mult. Totuși, asta e o informație extrem de prețioasă: dacă lui Negoiță i se pare mult să dea trei milioane pe întreținere, vă dați seama ce ieftin și atacat de inaniție trebuie să fie scribul care-i confecționează textele de pe blog? Că nu vă închipuiți, sper, că le scriu chiar degetele auguste ale beneficiarului de tinere tesediste.
Vă ziceam, acum cinci zile, să mai puneți și voi mîna pe un blog ca să aflați cînd pică Boc. Azi vă spun că s-a mai copt un pic. Că altfel nu ieșeau și Elena Udrea să spună asta (doar o știți, e o trompetă destul de fidelă) și, mai ales, Cristi Preda (om serios, cu articole în reviste fără poze, nu cu pictoriale prin lucioase) s-o secondeze.
Altfel, părerea noastră e că omul și-a făcut retragerea un pic mai posibilă acum.