„Făcând sport la clubul Steaua eram militar. Am avut grad militar, făcusem şi Şcoala de Ofiţeri. Tatăl mi‑a spus: „Fiule, fii atent că la Televiziune azi te place conducerea, mâine se schimbă conducerea şi nu te place, nu se ştie ce se poate întâmpla! Rămâi în Armată, deoarece este o instituţie serioasă şi, cu timpul, prin vechime, avansezi în grad, iar când vei ajunge la anii pensiei, pensia militară e mai bună decât cea civilă. Am avut atunci şansa unui ministru al Armatei, care m‑a înţeles şi mi‑a zis: „Bine, eu te detaşez la Televiziune, dar tu rămâi militar!“„
Citatul de mai sus îi aparține lui Cristian Țopescu, intervievat de revista Historia în mai 2010. Dacă interviul ar fi fost făcut opt luni mai tîrziu, cred că putem conclude cu toții că Țopescu nu ar mai fi fost așa convins de justețea sfaturilor paterne. Sau cel puțin așa se înțelege de aici.
Uncategorized
Azi, la 14.17, primesc un SMS: „***** Bank: va informam ca figurati cu debite restante aferente cardului dvs. de credit. Va rugam efectuati plata! Tel.: 021455XXXX”.
Sun la numărul ăla, normal. Îmi răspunde o operatoare (cum altfel?), pe care o informez politicos că taman ce am plătit săptămîna trecută toate ratele la care m-am înhămat ca să am un motiv zilnic să vin la muncă. La fel de politicoasă, operatoarea îmi confirmă că am plătit, dar mă și anunță că am plătit mai puțin cu… cu… Ei? Nu, n-o să ghiciți niciodată: cu UN LEU! Da, 1 leu. Nou, 1 RON.
„Și ce-o să mi se întîmple acum?”, îngaim, gîtuit, covîrșit de culpa financiar-bancară de a fi dator UN LEU. „O să vi se pună penalități de întîrziere și, dacă nu plătiți în 30 de zile, intrați în biroul de credite (sau așa ceva; oricum, ceva nasol, în care dacă intri nu mai poți lua alte credite – nota mea)”, răspunde operatoarea.
Nu vă mai spun că, atunci cînd am plătit mai puțin cu UN LEU, funcționara de la bancă îmi spusese că suma minimă de plată era mai mică cu vreo 30 de RON decît am plătit de fapt, nicidecum mai mare; că operatoarea m-a certat puțin că nu mă uit pe extrasele primite acasă, în plic, de la bancă, ca să știu cît să plătesc; că de aproape patru ani plătesc cu religiozitate, lunar, fără nici o întîrziere, vreo trei sute de euro lunar la aceeași bancă. Important e că sînt dator la o bancă cu UN LEU. Nou.
Într-un acces de masochism, Dan Tăpălagă a acceptat o invitație la Realitatea TV. Aseară, dacă bine am înțeles. Nu am apucat să-l văd performînd, dar îl compătimesc: a combătut cu Corina Drăgotescu și Oana Stancu. Ceea ce e o probă de curaj aproape inconștient:D. Dar să revenim: după prestația lui de la Realitatea TV, s-au sesizat moș tecii armeții române. Cam așa:
Deci, Dane, mare atenție la uniforme verzi prin oraș, că băieții sînt deciși să te învețe ce și cum cu milităria!
P.S. Pentru tot delirul, citiți comentariile de aici.
În curtea redacției. Free of charge. La o adică, puteți să considerați asta ca lucrare de portofoliu, în caz că stați la vilă și aveți hernie combinată cu ataraxie, deci nu puteți mînui lopata. Rog seriozitate (dar nu free of charge🙂 ).
Să nu fie nimeni, lumina sa fie discretă și Anna la maximum. Cum… care Anna? Netrebko:
P.S. Dacă vreți s-o cunoașteți mai bine, vă recomand site-ul ei oficial și eforturile Google.
Disclaimer 1: da, și pedeliștii fură, domnu’ Năstase, nu vă hrăniți orgoliul cu aia că ați fost singurul.
Disclaimer 2: titlul de mai sus nu este un citat din Adrian Năstase, ci unul dintr-o operă de ficțiune nepublicată încă.
Bon, acum, că am făcut precizările necesare, să trecem la lucruri serioase:
1. AN ne anunță pe blog că a mai luat un NUP, de data asta pentru Siderca Călărași;
2. cu NUP-ul de la punctul 1 nu era de acord (în 2005, e adevărat) nici măcar trustul lui Felix, care titra (în Săptămîna financiară) „Operațiunea Jaf la Siderca„, articol în care apărea și intertitlul „Cînd vrei să furi, dai o ordonanță” (unde ordonanța era de Guvern, iar Guvernul era al lui Năstase din 2002);
3. în același articol de la punctul 2, este pomenit geniul tutelar al altui geniu: Ovidiu Mușetescu, coautor al „jafului la Siderca”;
4. geniul mic al geniului mare Mușetescu este Victor Ciutacu;
5. azi, Ciutacu este redactor-șef al Jurnalului național, altă tipăritură felixiană;
6. tot azi, AN publică săptămînal în JN.
Complicat? Nu, doar vesel.
Mai întîi, a apărut un film în care o doamnă (sau domnișoară, de ce nu – că n-a identificat nimeni femeia cu pricina – ?) presta oral într-o mașină. La un domn. Filmul a fost postat pe blogul lui Iosif Buble, supranumit „Ioșka”, care a arătat cu degetul spre pesedista Ana Birchall. În zilele noastre, Birchall are un proces cu Ioșka, pe care-l acuză că a făcut-o de căcat fără să aibă probe că chiar ea ar fi fost doamna prestatoare din film. Iar Ioșka, desigur, chiar n-are probe.
Între timp, însă, Ioșka a migrat de pe blogul pe care a postat filmulețul oral pe un punctro: www.pesurse.ro. O vreme, și l-a asumat. Fix în momentul în care vorbim, însă, Ioșka face pe niznaiul. Dacă veți căuta pe rotld.ro proprietarul www.pesurse.ro, veți constata că Buble nu apare nicăieri (după cum se poate vedea și mai jos):
Iar dacă-l veți căuta pe Dan Agarlita, proprietarul www.pesurse.ro (sau reprezentantul acelui SRL din Drobeta Turnu Severin care deține site-ul), îl veți găsi conversîndu-se cu Ioșka pe facebook.
E inutil să intrați în secțiunea „despre” a www.pesurse.ro, acolo nu e decît neantul.
Deci, Ioșka se dă fată mare și nu admite că ar fi prestat oral nici la propriul blog, nici la noul site. Băi, Buble, la Teologia aia pe care te lauzi că ai absolvit-o, n-ai dat de niște pilde cu farisei, printre altele?
Sau măcar în Parlament, ca să-i dea statul o casă în care să stea. Să nu mai fie nevoită biata femeie să împartă spațiul locativ cu Mișu Vlasov, socrul lui Cristi David și tatăl fetelor lui modiste și botoxate. Nu?
P.S. Presupun că Mona plătește chirie la Vlasov, din 10.000 de lei lunar, cît cîștigă.
Este aceea ca statul să finanțeze campaniile electorale. Vasăzică, degeaba avem Agenție Națională de Integritate (care, din cîte știu, a făcut ceva dosare pe conturi care apăreau taman în campaniile electorale prin declarațiile unor politicieni), futil avem procurori (care, acum o vreme, au și deschis un dosar de cercetare a unor finanțări electorale posibil ilegale), inutil avem Autoritate Electorală (care habar n-am ce freacă), adică tot atîtea instituții ale statului care se ocupă de fondurile din campanie. Nu, nene, acum trebuie ca statul chiar să finanțeze campaniile electorale, ca să nu mai fie nevoite celelalte instituții de stat să-și facă treaba pentru care au bani de la buget. După logica asta, statul ar trebui să meargă cu noi în mașină, că poate facem accident și Poliția nu află, deci nu ne poate cerceta. Și, tot după ideea asta genială, statul ar trebui să meargă cu noi la o bere cu băieții, că poate ne ducem la curve și nu află nevasta, deci nu poate divorța.
Calificat de geniul de treabă al lui Mușetescu la APAPS, Ciutacu are impresia că se pricepe la presă. De partea asta a presei, zic, nu de aia în care era la APAPS. În calitatea asta a lui de omnigenial, a postat ieri pe blogul lui un document din AVAS, moștenitorul defunctului APAPS. După capul lui, adeverința pe care a postat-o pe blog ar fi probat un abuz odios al AVAS: acordarea de reduceri de 25% pentru bilete la AC/DC angajaților instituției! Privilegii portocalii inacceptabile, clar! Sigur, n-a spus-o explicit, dar titlul postării („Dom’ Boc, aveți reduceri și la Bon Jovi?”) și un pasaj din text („aş dori să fiu informat în ce măsură calitatea mea de fost angajat al instituţiei mă califică în vreun fel pentru obţinerea unui discount la Bon Jovi”) ne lămuresc: Ciutacu CHIAR A CREZUT CĂ AVAS A PLĂTIT/DECONTAT 25% DIN BILETUL LA AC/DC PENTRU ANGAJAȚII INSTITUȚIEI!!!
După ce a fătat această găină cu trei neuroni betegi pe blog, Ciutacu a fost preluat de presă (găina a făcut pui, deci; vezi amănunte aici). Pînă să iasă șeful AVAS pe televizor (la Antena 3) să se scuze că nu l-a sunat el pe Ciutacu să-i explice că scrie o tîmpenie și să lămurească problema (și anume: AVAS nu a făcut decît să emită un document – „adeverința” – care să demonstreze că angajatul respectiv lucrează la AVAS, reducerea urmînd să fie încasată de angajat de la Kamikaze), toată lumea a crezut că nenorociții de la AVAS, portocaliii ăia nesimțiți, aruncă cu favoruri în rockerii pedeliști din instituție.
Ar fi de rîs dacă nu ar fi de rîsu’-plînsu’ halul deplorabil în care se fac știrile. Altfel, Victore, să știi că noi apreciem gestul tău: a fost un marketing pe cinste, în prime time, fără nici un leuț vechi. Să mai faci, genialule!
P.S. O mențiune specială pentru penibilul de Ciuclaru de la Guerrilla, care azi dimineață pe la 7.30 a vorbit la radio despre „știrea” asta, dar a citat Jurnalul național și cam atît. Fără să pomenească revista Kamikaze, dar dînd impresia, prin omisiune, că AVAS ar fi decontat acel sfert de bilet. Băi, Ciuclaru, te rog eu să nu te mai dai jurnalist la radio: cititul (prost!) de jurnale la microfon nu te face jurnalist. Fă-o măcar pentru hipsterii ăia care te aud și te-or mai și crede.
P.P.S. M-a sunat Ciuclaru și mi-a explicat condițiile tehnice ale omisiunii, în prima intervenție a lui pe subiectul AC/DC – AVAS. Nu ne-am înjurat, ba chiar i-am memorat numărul în telefon. Deci, dacă ascultă careva Guerrilla și vrea o dedicație de ziua soacrei sau a șefului, pe post, acum vă pot ajuta: am pile:D.