Mai întîi, a fost o idee Kamikaze.
Apoi, a fost o adeverință de la AVAS.
Iar după, au fost știrile (RTV & Mediafax).
Ce se mai poate spune?:D
Uncategorized
Petreanu: „Pe 17 decembrie anul trecut, Mohamed Bouazizi, un tânăr tunisian care vindea fructe şi legume pe o stradă din Sidi Bouzid, a fost oprit de o patrulă. Mohamed avea 26 de ani şi o diplomă universitară care nu-i servea la nimic. Şomer, veniturile lui modeste depindeau integral de vânzarea pe stradă. Poliţiştii i-au cerut autorizaţia, i-au spus că actele lui nu sunt în ordine şi i-au confiscat marfa şi căruciorul. Mohamed a protestat, iar martorii spun că, drept răspuns, agenţii l-au bătut şi l-au umilit. Ceva mai târziu, el a încercat, fără succes, să depună o plângere împotriva agenţilor. Ignorat de autorităţi, Mohamed şi-a pierdut complet firea. El a făcut rost de o sticlă cu benzină, s-a dus în faţa prefecturii din Sidi Bouzid, şi-a turnat-o în cap şi şi-a dat foc. Prin gestul său extrem, Mohamed a declanşat o revoltă energică în oraş. Mii de tineri au protestat în stradă împotriva regimului autoritar al preşedintelui Zine El Abidine Ben Ali, care deţinea puterea din 1987 . Oraşul a fost sigilat de forţele de securitate. La 5 zile după auto-incendierea lui Mohamed Bouazizi, un alt tânăr s-a urcat pe un stâlp de înaltă tensiune, a strigat lozinci împotriva regimului şi s-a aruncat pe cabluri, electrocutându-se. Asta a determinat noi demonstraţii violente. Mulţimea furioasă a incendiat staţii de poliţie, gări şi clădiri oficiale. Poliţia a răspuns cu foc, ucigând mai mulţ protestatari.” (de aici)
De aici pînă la comparația cu Sobaru nu au mai fost decît cîteva paragrafe și o mică escală la fuga altui dictator, cu elicopterul.
Deci: cînd vorbește de principiul termodinamic al revoltei tunisiene și-l aplică pe România, Petreanu e supra-afectat și el, termic, la neuroni? Sau e profet în țara lui?
Am pus mîna, în exclusivitate, pe documentul întocmit de juriul concursului de eseuri „Gazele naturale în România”, organizat de Centrul de Documentare și Informare Gaze Naturale din Mediaș, județul Sibiu. Mare cîștigător al concursului este un tînăr promițător, tot din județ, din comuna Rășinari: Emil Cioran. Iată, deci, în premieră și în exclusivitate pentru ce a primit junele rășinărean premiul cel mare la Mediaș, conform motivației juriului (din care vă ofer cîteva fragmente): „Juriul a remarcat, în primul rînd, adaptarea extraordinară a textelor lui Emil Cioran la tema propusă. Astfel, sub titlul Pe culmile disperării, rășinăreanul a surprins exact starea de spirit a beneficiarilor serviciului de furnizare de gaze naturale – mici, medii și mari consumatori – în 2011, al 21-lea an de guvernare democratică a țării. Mai mult, Cioran a înțeles perfect ce mesaje sînt cuprinse în condica de reclamații și sugestii de la Romgaz, deși nu a văzut-o niciodată, și a sintetizat aceste mesaje în Cartea amăgirilor. De asemenea, talentatul rășinărean a intuit și cum ar proceda consumatorii de gaze naturale din țară dacă i-ar interesa Schimbarea la față a României: ar lăsa gazele deschise la Guvern, Parlament și președinție iar după un timp ar aprinde un chibrit. Juriul a apreciat în mod deosebit și remarcabilul efort al lui Cioran de a scrie și în franceză pe această temă, la subtema eseistică referitoare la procesul de producere a gazelor naturale. Ce e drept, slabele cunoștințe de specialitate l-au făcut pe Cioran să confunde gazele cu cărbunii, dar intenția merită apreciată, juriul recomandă călduros lucrarea Précis de décomposition (Tratat de descompunere). Sibianul nu i-a uitat nici pe pensionari față cu gazele naturale, cărora le-a dedicat Syllogismes de l’amertume (Silogismele amărăciunii). Juriul se declară absolut încîntat că, pentru final, Cioran a ales să ilustreze relația consumatorilor de gaze naturale din România cu furnizorul în lucrarea De l’inconvénient d’être né (Despre neajunsul de a te fi născut), un excelent exemplu de analiză fină și corectă. Pentru toate acestea, dar nu numai, juriul a decis să-i înmîneze lui Emil Cioran din Rășinari, județul Sibiu, marele premiul al concursului de eseuri Gazele naturale în România, constînd într-un branșament la gaz al casei părintești din Rășinari (dacă Transgaz face investiții în următorii ani în zonă), un abonament pe un an la revista de specialitate și pamflet Gaz de necaz și bilete la tribuna oficială a echipei Gaz Metan Mediaș, mai ales că acum a semnat și Bratu cu echipa antrenată de Cristi Pustai. Felicitări!”.
Ieri, Ministerul de Afaceri Externe român a emis un „avertisment de călătorie pentru Coasta de Fildeș”. Conform căruia, „Cetăţenii români care ignoră avertismentele MAE şi se deplasează în zone de risc, îşi asumă răspunderea integrală pentru faptele lor, iar ignorarea avertismentelor publice, de a nu se deplasa în Coasta de Fildeş, respectiv de a nu părăsi ţara, va conduce la suportarea integrală a consecinţelor unor astfel de călătorii, având în vedere că posibilităţile de intervenţie ale misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare în astfel de zone sunt reduse, iar în situaţii de conflicte armate quasi-inexistente.” (sursa: MAE)
În afară de ratangiul ăla ardelean de la CFR Cluj, Traore, eu nu mai știu nici un român în Coasta de Fildeș. Voi?
P.S. Securiștii sînt rugați să se abțină. Sau, dacă nu pot, măcar să scrie numele din buletin ale colegilor lor care se ocupă cu tranzacții cu armament pe Coastă, nu cele conspirative.
Această dezvăluire senzațională, datată 12 ianuarie 2011 (adică azi, fantastic!) vine din surse pedeliste de la vîrful vîrfului de partid! Iată și dovada:
Și încă o exclusivitate mondială, tot de azi, 12 ianuarie 2011, culeasă de la aceleași surse:
Deci, mi se pare mie sau celor de la PDL le-a stat ceasul cu totul?
Nu, nu FB ca în „foarte bună”, ci ca în „facebook”. Unde altcineva mimează în locul ei orgasmul socializant virtual cu un cont omonim. Vă las pe voi să descoperiți ce crede autorul popular anonim despre relația open a Elenei și, mai ales, de ce sîntem o țară de imbecili fericiți notorii. Numai pe wall-ul acestei Elena Udrea.
Sub titlul „Postacii lui Felix”, scriam așa pe 5 octombrie 2010: „Sînt niște oameni cu un discurs coerent, de babă oțărîtă, neobosit, neîntrerupt, care nu sesizează că au călcat deja în penibil și continuă s-o facă. Principala lor calitate e promptitudinea: oricînd apare menționat augustul nume al angajatorului lor, postacii se mobilizează exemplar și reușesc, în nu mai mult de cîteva minute, să posteze cel puțin trei comentarii. Ele sînt consecutive (probabil că șirurile neîntrerupte de bale se plătește extra) și transmit aceeași idee: “ești prost, șefu’ nostru-i genial!””.
Azi, pe 10 ianuarie 2011, mă văd nevoit să revin cu același text, fără să schimb nimic din ce am zis atunci. Din motivul ăsta (citiți comentariile, de la al treilea încolo).
Cît costă, dom’le, un postac de ăsta? O fi cu carte de muncă? E pe drepturi de autor? Are normă-ntreagă sau e part time? Da’ posibilități de avansare în carieră există? Mă refer la altele decît la promovarea ca aplaudac la emisiunile de la Antene, desigur.
Sînteți la curent cu valul de proteste împotriva scumpirii benzinei, presupun. Sau, și mai rău, aveți o mașină. BNR cică nu înțelege despre ce e vorba, de unde vin prețurile astea umflate (cu pompa la pompă), boboru’ e furios. Dar chiar nu aveți nici un motiv, serios, nu vă mai alintați! Uite, vă citesc din Adevărul, e perfect normal. Pentru că: cursul de schimb e defavorabil benzinarilor, taxele (inclusiv TVA au crescut), prețul barilului pe piețele internaționale e sus. Ați înțeles? Deci nu pentru noi e nasol, ci pentru Petrom, Rompetrol și alții! A, și ca să vedeți cît de urîtă a devenit treaba, aflați că, în 2010, petroliștii au trebuit să-și reducă profiturile. Groaznic, vă dați seama? Mai mult, băi, plîngăcioșilor, noi în România avem printre cele mai mici prețuri la carburanți din Europa. Deci? Aud? Ia, hai, marș în mașini și conduceți în tăcere, că v-a dat Adevărul în gît nesimțirea voastră de atîrnători!
Iar dacă, totuși, nu aveți bani de o peliculă de benzină/motorină de bandajat fundul rezervorului (că sînteți leneși, de aia, nu că benzina de la Rompetrol – de exemplu, na! – ar fi scumpă), mergeți la mic.ro și cumpărați un Adevărul și o brichetă, cu banii ăia mulți pentru pompă. Cică rezultă un șomoiog care poate fi aprins eficient, numai de voi depinde unde vă scapă șomoiogul ăsta.
Acum, că ne-am calmat cu Schengen-ul și cu PNL+PC, să revenim la ale noastre. La pițipoancele noastre. De fapt, nu la toate, ci la simbolul pițipoancei române, la chintesența țopeniei naționale. Iat-o:
Da, știu, e doar o captură video de o calitate slabă. Remarcați, totuși, decolteul pînă la ombilic și fustița care abia acoperă labiile. Plus, bonus, cizmele albe cu toc cui, pînă la genunchi, sugerînd o puritate pescărească metisată cu un talent special care are legătură tot cu peștele. Pe uscat. Da, ea e, pițipoanca supremă. La cununia civilă proprie și personală, care avea loc acum aproape opt ani. De atunci încoace, însă, prețurile au crescut mult la acest model și au ajuns la un maxim istoric care va putea fi cu greu depășit: trei miliarde de euro.
P.S. Pentru imagini mai clare, băgați play mai jos:
Deși se chinuie de aseară, jurnaliștii nu reușesc să dea de un liberal mai cu sînge care să înfigă săgeata albastră de partid în jenanta alianță PNL-PC. Tot ce se găsește pe la subordonații lui Crin e un galben spre livid, pe care peneliștii, chiar și ăia care nu-l au la ficați pe Antonescu, îl folosesc drept pretext pentru tăcere. Singurul disident public e senatorul PNL de diaspora Raymond Luca. Din America. Ce ziceți de asta?