UPDATE 18.30: M-am înșelat, a fost de aproape 5.
Pe bune, adineauri, la ora 18.17. Cred că a fost de maximum 4 pe Richter. Așteptăm televiziunile care să-l agaseze din nou pe Mărmureanu de la Vrancea, să bage breaking news și restul tacîmului.
Uncategorized
Nu am înțeles niciodată pasiunile pe care le stîrnesc politicienii în alegătorii de același sex. Iubirile mărturisite frenetic, public. Adeziunile expansive, mascate doar de un ton cu o nuanță mai reținut decît vulcanul care fierbe în venele pasionalului alegător. Încrederea fraternă pe care votantul o manifestă, plenar, față de membrul de partid, de parcă cei doi ar fi făcut armata împreună și ar fi copiat unul de la altul la teme, în generală. Dar poate că nu am eu sensibilitatea potrivită. Unii o au.
P.S. A propos de acei care au pasiunile de mai sus: cînd despre Videanu se scriu sute de texte în presă (negative, în proporție covîrșitoare), iar de Blaga unul singur bine simțit, iar verdictul e că Blaga e atacat și Videanu nu, nu pot decît să înțeleg că cei care dau verdictul ăsta au intrat în săptămîna chioară.
Dacă nu îmi spunea un coleg de compunerea ta infantilă, nu aveam ocazia să îți citesc minunăția în ziua asta fabuloasă (meteorologic vorbind) de duminică. Sar peste considerațiile tale fiscal-jurnalistice amuzante și mă opresc la finalul producției tale, unde îți dai cu părerea despre revista Kamikaze. Presupun că ți-ai ținut în frîu sfînta indignare că tocmai noi (ăia de un nivel îndoielnic, cum s-a exprimat SOV) am publicat documentele controlului ANAF de la Realitatea, de ți-a ieșit un ton așa moale. Totuși, ca să nu rămîi confuză, moale și neconsolată, iată și explicația: Kamikaze a publicat acele documente pentru că la revista asta lucrează jurnaliști foarte buni. De aia. E vorba de aceiași jurnaliști care au produs, în nici trei luni de la înființarea revistei, exclusivități preluate de toată presa. Povestea întîlnirii dintre Margareta Costea și Cătălin Voicu, de exemplu, a intrat și la „Ora de foc” a Realității TV, iar afacerea Udrea – Poteraș a ținut, tot la „Ora de foc”, vreo două seri la rînd (fără ca deontologii RTV să ne citeze, desigur). Să-ți mai povestesc despre articolele pe care le-a preluat Tolo de la noi, EvZ sau chiar Antena 3? Sau de parteneriatul cu HotNews.ro? Nu-ți mai povestesc. Oricum, pe scurt, ca să știi data viitoare: e vorba de cît de bine îți faci meseria de jurnalist. Chestiune care nu se învață făcînd conspecte de pe agențiile internaționale de știri sau de pe Goagăl și nici înșirînd bastonașe pe internet, în site-urile de opinii.
Am observat că: 1) nu chiar toată lumea e la mare (sau, dacă e, are acolo internet, între o baie și-o bere) și 2) povestea asta a suscitat dezbateri aprinse (nu numai la Kamikaze, ci și pe HotNews.ro și EvZ). Ceea ce mă face să mă și să vă întreb: cum ar trebui plătiți jurnaliștii? În natură (carne, lapte, ouă, pene)? În șpagă? Pe drepturi de autor? Pe salariu integral pe cartea de muncă? Ar trebui ei să aibă mai multe drepturi decît majoritatea angajaților? Sau, dimpotrivă, mai puține?
P.S. S-au exprimat pe subiect Anne-Marie Blajan și Tolo.
La vreo două luni după ce Kamikaze a scris despre evaziunea fiscală dirijată de sindicaliști la Realitatea TV, ANAF a emis un comunicat de presă în care confirmă povestea. Desigur, Realitatea TV s-a tăvălit pe jos că totul se face la comandă politică. Posibil, în țara în care și portarii de instituții sînt angajați dacă au carnet de membri de partid. Dar mai adevărată decît posibilitatea asta e realitatea contabilă de la Realitatea: milioane de lei noi s-au dus pe cheltuieli reprezentînd consultanță plătite unor firme din Cipru (ce-mi place asta cu consultanța, mor după consultanță! Oare în legătură cu ce o fi fost consultanța asta? Dacă a fost consultanță fiscală, mai bine-și plăteau impozitele, decît să le eludeze prin cheltuieli cipriote, că se vede că au fost inutile), inclusiv pentru achiziția unui avion care nu a mai fost, pînă la urmă, cumpărat. Deci, încă o cheltuială nejustificată, dar care mănîncă din taxe și impozite. Să le fie de bine.
P.S. Acum vreun an, poate chiar doi, un ștab din board-ul RC îmi povestea că nu mai semnează nici un act de administrare a afacerii RC, pentru că nu are deloc încredere în încrengătura de hîrtii manipulate printre off shore-urile cipriote. Și atunci nu era nici o comandă politică la mijloc, era pur și simplu îngrijorarea unui om care simțea răsuflarea penală a trustului, în ceafă.
Nu mă pot opri să-l admir pe Adiță Năstase: chiar și la aproape șase ani după ce a pierdut puterea, după ce a trecut prin anchete penale, lupte pe proceduri în Parlament, percheziții, campanii de dezvăluiri de presă, omul e la fel de ingenios și rafinat în a face bani ca pe vremea cînd era primul arogant al țării. Cel mai recent exemplu e acela făcut public de Kamikaze: omul care a primit, pe vremea cînd Bombo era premier, niște zeci de kilometri din brațul Chilia a returnat familiei Năstase (juniorului Mihnea, printr-o bursă) peste o sută de mii de euro. Ăsta era subiectul cu adevărat important, nu svastica pe care Mihnea și-a desenat-o pe braț, la un chef de Halloween.
La ce a reacționat, însă, deputatul Adrian Năstase? Nu la dezvăluirile despre o coincidență vecină cu corupția, ci la un teribilism (altfel, regretabil) al juniorului. Cum ar veni: furăm, dar sîntem politically correct și nu ne certăm cu puternicii lumii. Sîntem, deci, rafinați și subțiri, cînd vine vorba de geopolitică, istorie mondială, chestiuni macro, mă-nțelegi, dar băgăm mîna pînă la cot în chestiuni de căcat, micro, cum ar fi România, de exemplu. Unde ne îmbogățim, unde ne facem afacerile penale, chiar dacă e clar pentru toată lumea că simandicoșenia noastră e copiată după cea a aristocraților francezi de ev mediu: avem peruci pomădate, parfumate și pompoase, dar sub ele colcăie păduchii.
Altfel, triștii ăia de la AC nu au rezistat și au preluat și ei subiectul, ca să le citească și lor cineva site-ul. Și l-au delegat, pentru asta, pe Teodorescu. Un tip onest, în genere. Și care cunoaște regulile citării, ca fin intelectual ce se află. De data asta, însă, a fost la fel de finuț ca Năstase.
P.S. Adi, cum crezi tu că au primit băieții ăștia veștile că Mihnea își desenează svastici pe braț?
Bă, dragi parlamentari, acum aveți posibilitatea să dați înapoi averile. Adică să le expuneți public, ca pînă acum, că nu mă aștept să le donați, doar sînt făcute din muncă cinstită. Și, iată, aveți și șansa: Băse v-a trimis legea ANI la reexaminat. Că cică nu-i transparentă, că face blat cu voi la ascuns vile, conturi, artă etc. În continuare, noi stăm cu popcornul în brațe și ne uităm, printre pauze de publicitate și greve, la meciul ăsta.
Ionuțe, socrul tău e supărat pe tine. Nu i-ai zis că iei bani de la Videanu și Berceanu, mai ales că el s-a separat de ei cu pîrdalnica asta de politică. Dă-o dracu’, Ionuțe, asta nu se face! Hai, mai iei bani de la un prieten politic, de la un partener de politichie al socrului, dar de la oameni care merg pe drumuri diferite?! Nu te văd bine, Ionuțe, l-ai pus pe bietu’ om într-o situație de tot rahatul portocaliu, crede-mă. Dar poți să te revanșezi: reziliezi contractele încheiate cu statul și, gata, te-a iertat. Ei, ce zici? Și, cînd o faci (că o faci, nu, nu ești nebun să te pui rău cu tata socru, nu?), ne anunți și pe noi? Pup.
P.S. Despre cum s-a ajuns în punctul ăsta, aici.
Un ziar central cunoscut pentru deontologia chelului care l-a înființat preia, azi, svastica lui Mihnea Năstase și o pune în capul ediției electronice. Fără să spună de unde a luat informația asta (fără să citeze, deci), rezumîndu-se, în mod penibil, să menționeze „o revistă”. În semn de solidaritate cu și apreciere pentru colegii nesimțiți de la ziarul ăsta care face gesturi jenante, îl voi numi și eu pe liderul lor spiritual „un chel”. Fără particularități, fără spume, fără „dă”-uri și „pă”-uri. Doar „un chel”, unul dintre atîția. Dă la un ziar, dă pă un site.
Acum o vreme (prin martie, anul trecut), amicul meu Tiberiu Lovin s-a luat la trîntă, pe blog, cu „băieții deștepți” din presă. S-a lăsat repede, după ce și-a rezolvat problema cu Cornețeanu (pe care, apoi, l-a tocat constant) și cu ultimul lui angajator, Turturică (pe care, de asemenea, îl iubește necondiționat și din suflet). În preajma celor doi s-a aflat, o vreme, și Mihai Craiu. Pe care, duios, Lovin l-a alintat cu următorul titlu: „Mihai Craiu, un boier pe bani publici”. Aș vrea să vă dau un link cu articolul, dar nu pot. Pentru că textul cu pricina nu mai poate fi găsit pe reportervirtual.ro. Urme ale lui mai pot fi găsite aici (al patrulea articol de sus în jos), de unde citez începutul (cît a păstrat internetul): „Fost director general de la Trustul Intact, Mihai Craiu este un tip extrem de abil si n-are nicio greata sa se imbogateasca prin afaceri cu statul. El a profitat de pozitia sa in trustul lui Voiculescu, si-a consolidat firma, …”. Deci, numai amabilitățuri și tandrețuri, de la Tibi pentru Mișu.
Totuși, Tibi nu a vrut să exagereze cu duioșiile și nu a mai păstrat dovada iubirii față de Mișu, pe blog. Nu în forma asta exagerat de elegantă, cu „boier pe bani publici” și alte perversiuni. Însă, vorba poetului, nimic nu se pierde, totul se transformă. În bani. Și tot pe blog. Așa că, după ce a dispărut textul cu boieria de la buget, a apărut un banner lăfăit pe frontispiciul blogului lui Lovin, în dreapta, chiar lîngă titlul onorabil „REPORTER VIRTUAL”. Din banner, însă, se ajunge pe bune în site-ul boierului Craiu: Media Consulta International, firma de suflet a boierului.
Și mai e: de la dragostea platonică cu boieria, Lovin a trecut la tantrism financiar. Dovada, aici – al șaselea paragraf, cu titlul „Parteneri” (și, neapărat, citiți și comentariile cu numerele 6, respectiv 7, ale acestei postări).
Iar restul e banal: amicii lui Mișu sînt și ai lui Tibi, dușmanii lui sînt și inamicii reporterului virtual. Desigur, o chestiune de compatibilitate și de telepatie contabile, nimic personal.
Singura problemă e că, de la atîta compatibilitate cu Mișu, se nasc incompatibilități cu alții. Cu HotNews.ro, de exemplu, care sînt complet neinteresanți cînd scriu, pur întîmplător, despre Craiu și noile lui afaceri cu statul, via SOV.
Deci, de final: dacă Mișu e un boier pe bani publici și Tibi ia bani de la Mișu, atunci Tibi e un blogăr pe bani publici?