Deci: că tot se reia subiectul protestelor din ianuarie 2012, aș vrea să cunosc un protestatar/o protestatară din Piața Universității (sesiunea ianuarie 2012) care să îndeplinească următoarele condiții:
1. să știe să scrie și să citească;
2. să nu fie membru al unui partid politic;
3. să nu fi fost plătit de vreun partid politic ca să iasă în Piața Universității;
4. să nu fie huligan de galerie de fotbal;
5. să nu fi fost drogat cu alcool/aurolac/alte substanțe cînd a fost în Piața Universității;
6. să poată înșira coerent cîteva fraze în care să explice de ce s-a dus în Piața Universității și dacă s-ar mai duce o dată.
Ar mai fi și alte condiții, cred, cu care mă puteți ajuta. Dar anunțul e cît se poate de serios: dacă există vreun protestatar/vreo protestatară care să îndeplinească acele condiții enumerate mai sus, să mă contacteze. Mulțumesc anticipat!
La protestele din Piața Universității din ianuarie 2012 au participat, în zilele glorioase, 2-3.000 de oameni. Dintre aceștia, vreo 500 înțelegeau de ce se află acolo: pentru că țara era guvernată prost nu din 2009 încoace, ci din ’90 încoace, pentru că politicienii sînt aroganți, pentru că se fură constant, dar prin rotație guvernamentală, pentru că nu există, de fapt, o cultură a protestului la români.
500 am zis? Poate mă înșel, nu cred că erau mai mult de 300, dar fie, las de la mine: au fost 500 de oameni cu discernămînt. Și asta în zilele glorioase, cele cu 2-3.000 de oameni cu totul în piață. În aceleași zile glorioase, restul de 1.500-2.500 de oameni erau ba tineri care să se mai laude la prieteni că s-au luat la harță cu jandarmii, ba huligani de galerie, ba săraci care ar fi manifestat și dacă se organiza undeva un miting de protecție a marțienilor verzi cu dungi roșii de la vulcanii noroioși, ba tot felul de dubioși care luau 50 de lei pe zi de la partide ca să îngroașe rîndurile rivuluției, mon cher, mă-nțelegi, să dea jos tiranu’.
Am zis asta și în zilele acelea. Desigur, useliștii de online m-au umplut de rahat instantaneu. Acum, la un an și jumătate distanță, vă întreb: unde sînt măcar cei 500 de protestatari responsabili din ianuarie 2012? Nu zic 2.000, nu zic 3.000, nu zic 10.000, nu zic „7,4 milioane de români”. Zic doar „500”. Atît: cinci sute de oameni. Pe ăia cinci sute vreau să-i văd acum în piață, recuperîndu-și locul simbolic din care au luptat cu tiranul și, din greșeală, au scăpat doar de Boc, dar au dat de ta-su, adică de Ponta.
P.S. Pe ceilalți 1.500-2.500 mă aștept să-i văd, pe bani, din nou în Piața Universității.
Ieri, procurorii DNA l-au ridicat pe Sorin Alexandrescu, directorul Antena Group, pe care l-au și reținut aseară pentru a cere judecătorilor arestarea pentru șantaj (sursa). Așadar, acuzația e de șantaj: Alexandrescu amenința că va dezvălui că RCS-RDS are o relație comercială cu Dumitru Dragomir. Tot ieri, după ce Alexandrescu a fost dus la DNA, Mugur Ciuvică a publicat documentele referitoare la această relație comercială între RCS-RDS și Dragomir.
Asta înseamnă că, de la bun început, informațiile de șantaj ale lui Alexandrescu proveneau de la Ciuvică? Dacă da, adică dacă Ciuvică avea informațiile de ceva vreme, de ce nu le-a publicat? Pentru că erau folosite la șantaj? Dacă da, atunci, cumva, Ciuvică e parte la șantaj, fie și pentru că i-a dat informațiile șefului Antena Group și nu le-a publicat.
Deci, Mugur Ciuvică: ai lucrat cu Sorin Alexandrescu la șantaj sau totul e o mare coincidență?
După ce a rupt în două Fondul Proprietatea pe mîna manechinului Tăriceanu, competenta Daniela Lulache a ajuns șefă la Nuclearelectrica pe mîna manechinului porno Mazăre. Radu Mazăre, primar de Constanța, tovarășul lui Nicușor Constantinescu, șeful Consiliului Județean Constanța. Care Nicușor îl puiește pe lîngă el pe Cristian Zgabercea, un nene provenit din TVR care, zic unii, e chiar în cărți să-l dea jos pe Elwis Săftoiu și să conducă televiziunea publică. Ei, să vedeți surpriză, Zgabercea e asociat în niște firme cu Lulache (sursa). Pentru alte amănunte, încercați și resursele astea.
P.S. Pe site-ul Nuclearelectrica nu se găsește nici o declarație de avere; bonus, Lulache nu are nici o declarație de avere de cînd era consiliera viceguvernatorului BNR (dar nu știm care: Florin Georgescu sau Bogdan Olteanu?).
După ce a luat cam un milion de euro de la Fondul Proprietate, pe care l-a condus cu sprijin PNL, Daniela Lulache mai vrea un sfert de milion de euro pe an și de la Nuclearelectrica (sursa). Companie tot de stat, firește. Ceea ce am putea înțelege dacă, pe de o parte, Nuclearelectrica ar fi privată și noi, cetățenii, nu am avea nimic de zis. Și, pe de altă parte, ar duce-o minunat financiar. La o primă vedere, Nuclearelectrica stă bine: are peste 95 milioane RON (peste 20 milioane EUR) profit în 2011 (pe 2012 nu sînt disponibile datele financiare), cum se vede și în bilanțul companiei (public pe site-ul Ministerului de Finanțe).
Numai că, dacă vă uitați mai cu atenție, veți vedea că Nuclearelectrica are și datorii. Și nu mici, ci de 2,57 miliarde RON, adică de vreo 600 milioane EUR. Pentru comparație, veniturile anuale ale Nuclearelectrica sînt de doar 1,88 miliarde RON, deci de abia puțin peste 400 milioane EUR. Așadar, acum, Nuclearelectrica are datorii cu cam 50% mai mult decît cîștigă anual. E, cum mai pare acum salariul de peste 200.000 EUR anual pe care-l vrea Lulache, susținută politic la șefia companiei de stat?
Acum două zile, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis, definitiv și irevocabil, că deputatul PSD Aurel Nechita este incompatibil, așa cum a decis Agenția Națională de Integritate (sursa). Urmarea, simplă: conform legii, Nechita și-a pierdut calitatea de deputat iar Camera Deputaților trebuia să ia act de această pierdere de mandat chiar în ședința de plen de azi. Tocmai de aceea, în Comisia Juridică a Camerei Deputaților de ieri s-a discutat proiectul de hotărîre de vacantare a poziției de deputat a lui Nechita.
Era o formalitate elementară: trebuia întocmit un document în care să se menționeze doar că ÎCCJ a decis că Nechita e incompatibil și că legea cere, în astfel de situații, retragerea mandatului de deputat. Apoi, acel document întocmit de Comisia Juridică trebuia citit azi în plenul Camerei Deputaților (după cum se vede și în poza de mai jos) și, gata, Nechita nu mai era deputat.
Ce au făcut, însă, membrii Comisiei Juridice ieri? Au decis să AMÎNE cu o săptămînă redactarea documentului, deci azi acel document nu a fost citit în plen. Motivația membrilor Comisiei Juridice, stupefiantă: au decis să-l audieze și pe deputatul incompatibil Aurel Nechita, săptămîna viitoare, pentru ca abia apoi să întocmească documentul care să ducă la pierderea mandatului.
Alo, megajuriștilor din Comisia Juridică, Aurel Nechita este incompatibil definitiv și irevocabil prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție! Deci, nu mai are nici un argument pe care să vi-l aducă în ședința Comisiei și care să întoarcă verdictul Justiției! Mai mult, cu fiecare zi care trece, încălcați decizia ÎCCJ și încălcați și separația puterilor într-un stat democratic: judecătorii au decis că Nechita nu mai e parlamentar, voi, colegii lui, îl țineți în Parlament.
Practic, e ca și cum deputații din Comisia Juridică ar fi decis ca și Gigi Becali să rămînă parlamentar, deși Justiția a decis definitiv și irevocabil să fie condamnat la închisoare cu executare.
Plenul Camerei Deputaților a reușit să facă un lucru bun anul ăsta: tocmai a fost vacantat, oficial, locul de deputat al lui Gigi Becali, fost onorabil membru al Comisiei Juridice din Camera Deputaților, după ce s-a citit raportul Comisiei Juridice în acest sens. Așadar, din acest moment, Gigi Becali nu mai are garanțiile parlamentare împotriva percheziției, reținerii și arestării. Din nefericire pentru el, Gigi oricum e la pîrnaie, deci nu i se aplică protecția prin vot în ce privește reținerea și arestarea. Dar vestea bună e că, dacă procurorii au de gînd să percheziționeze vreun imobil al lui Becali, o pot face fără a se mai adresa Camerei Deputaților (care, dacă Gigi mai era parlamentar, trebuia să voteze dacă permite percheziția au ba). Și, cum Becali mai are cel puțin un dosar penal în lucru (Avicola Iași), poate se mai nasc și altele (cu ajutor de la ANI, ANAF sau Corpul de control al Guvernului, de exemplu – sursa).
Amenințat de maidanezul politic Blaga cu excluderea din PDL, rafinatul profesor universitar Teodor Paleologu își negociază viitorul politic cu o intelectuală sadea, cunoscută și ca o cititoare avidă. De cărți. De credit.
Este, după cum se poate vedea și din poza de mai sus (sursa), Elena Udrea. Fiți sinceri: ce ați da ca să aflați despre ce au discutat cei doi? Și, mai ales, în ce termeni?
Un articol din Adevărul despre privatizarea CFR Marfă arată încă o dată (deși, la drept vorbind, chiar era nevoie?) că maidanezul gonflat politic Vasile Blaga este doar un băiat bine relaționat care s-a cocoțat în fruntea PDL doar ca să facă bani el, ginerele și fie-sa, indiferent de regim. Așadar, ce aflăm din Adevărul? Că penalul Fenechiu a relaxat condițiile de licitație pentru CFR Marfă ca să se încadreze și o firmă a lui Călin Mitică.
Călin Mitică este la fel umflat (în viu) ca Blaga, dar mult mai potent financiar. Așa că a angajat-o pe fiica lui Blaga la o companie de-ale lui, i-a dat contracte ginerelui lui Blaga și mai are și niște dosare penale pentru afaceri păguboase cu statul (păguboase pentru stat, normal), făcute pe mîna unor băieți numiți în funcții de același Vasile Blaga. Bașca, a cumpărat și ceva presă prin Ardeal, cît să-l ia și pe fantele Rareș Bogdan la pachet. Da, ăla de la Realitatea lui Gușă care nu mai e a lui Gușă. Detalii despre prietenia asta de jaf dintre Călin Mitică și Vasile Blaga găsiți aici, cît să vi se aplece.
O fi avut dreptate și Chiliman, deci, cînd zicea că Antonescu negociază cu Blaga pe sub masă, deși guvernează cu Ponta. Cu precizarea că Blaga, care e un căprar disciplinat, a înțeles din prima că numai locul lui e sub masă, Antonescu a stat pe scaun. Deocamdată.