Crin Antonescu nu are nici o șansă, niciodată, să fie mai mult decît șef de scară. Sau de stînă, hai, avînd în vedere dragostea lui nețărmurită față de Gigi Becali, dar nicidecum președinte de țară. Ar fi o apocalipsă. O declarație a șefului Senatului de săptămîna trecută arată cît de autoritar și cît de puțin democratic gîndește președintele PNL atunci cînd vine vorba de instituții ale statului care nu le plac liberalilor. Iată declarația (despre Agenția Națională de Integritate): „Las la o parte faptul, nu are rost… vedem cu toţii cum continuă în formă nouă povestea coincidenţelor. Eu vă reamintesc că în zona politică de vârf activitatea ANI este monocoloră de o bună bucată de vreme: Hellvig, Mihalache, Silaghi şi aţi mai fost dumneavoastră, Iohannis şi probabil că vor mai fi.
Am discutat lucrul ăsta şi cu partenerii din PSD şi domnul Dragnea a spus că într-adevăr are o anumită iniţiativă. Rămâne să vedem şi să revedem dacă va fi vorba de o OUG sau de un proiect de lege pe care să îl aprobăm în Guvern, dar în orice caz va fi un demers retroactiv care sigur nu poate opera retroactiv, dar care va clarifica nişte criterii care eventual să poată ajuta judecătorii dacă e vorba de judecată” (sursa).
Voi înțelegeți ce a spus aici, de fapt, Crin Antonescu? Că, nici mai mult, nici mai puțin, vicepremierul Liviu Dragnea are „o anumită inițiativă„. Ce inițiativă? Păi, „Rămâne să vedem şi să revedem dacă va fi vorba de o OUG sau de un proiect de lege pe care să îl aprobăm în Guvern”. Deci, ordonanță de urgență! În orice caz, ceva repede, că doar e ultraurgență, ne decimează ANI cu metodele ei europene, pe care tocmai a anunțat și Franța că le va aplica.
Dar care să fie scopul acestei „inițiative”? Să-l cităm iar pe Crin: „să poată ajuta judecătorii„. Să poată ajuta judecătorii să ce?! Există legi, judecătorii judecă pe baza lor, nu par deloc neajutorați. Deci, Crin Antonescu, să-i ajute „inițiativa” asta pe judecători să ce?
Da’ nu mai bine, Crinuțe, institui direct legea marțială ca să faci ce-ți trece prin capul ăla numai bun de bustul unui dictator? Ce zici?
După ce a fost încarcerat pentru furtișagul cu terenurile Armatei, Gigi Becali a fost bocit ca la groapă de primii oameni în stat: premierul Ponta, șeful Senatului, Crin Antonescu, șeful Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea. Doi de la PSD și unul de la PNL, deci, deși Becali era membru PNL pînă de curînd. O explicație pentru mărinimia pontaco-zgoniană ar fi că Becali a băgat mîna mai adînc în buzunar pentru USL (deci PSD + PNL), decît doar pentru PNL. Conform Monitorului Oficial, Gigi a donat numai 8.000 de lei la PNL
Tot în 2012, însă, același Becali a donat 214.000 lei la USL. De 27 de ori mai mult.
Vorbim, desigur, de bani la vedere. Ce s-a dat la sacoșă, la valiză sau direct în buzunar ori pe frunte, numai Ponta și Antonescu știu. A, și Becali, aflat acum la pîrnaie. Și poate și vorbește despre asta, dacă se supără într-o zi că nu i se permite să aibă plasmă în celulă.
Acum aproape doi ani, în iulie 2011, șeful de la acea vreme al ANAF, Sorin Blejnar, trimitea o sesizare la DNA prin care reclama că la complexurile energetice de la Turceni și Rovinari se fură (sursa). Vizați de plîngerea lui Blejnar erau actualul premier, Victor Ponta, și ministrul lui delegat pentru „mari proiecte”, Dan Șova. Desigur, în iulie 2011, Daniel Morar conducea DNA și a făcut-o pînă în octombrie 2012. Cu toate acestea, la sfîrșitul lui 2011, Ponta se lăuda că DNA i-a dat certificat de bună purtare, adică nu l-a pus sub acuzare. Iar DNA nu l-a contrazis pe Ponta nici pînă acum, nici nu l-a trimis în judecată, nici nimic. Deci, dosarul a murit la DNA, sub conducerea lui Daniel Morar. Așa stau faptele, oricît ar vrea oricine să fie altfel.
* Cum deja v-ați prins pînă acum, titlul este fals: Nițu nu avea cum să-l spele pe Ponta în acest dosar pentru că abia e în funcție de o săptămînă și, mai mult, plîngerea lui Blejnar a fost depusă la DNA, nu la Parchetul General.
P.S. Eu nu reușesc să pricep neam de ce dosarul de plagiat al lui Ponta nu a fost rezolvat cît Morar a fost interimar la PG, doar toată lumea spune că șeful PG taie și spînzură în dosare iar procurorii de caz sînt niște momîi fără creier și fără voință. Deci, trebuia să fie suficient că Morar era șef, nu? Da’ chiar nu pricep… Altfel, ca să vedeți cum s-au rupt procurorii cu munca la dosarul de plagiat, citez din ce mi-a scris una din persoanele care s-a ocupat direct să ajute procurorii (și cărei persoane nu o să-i dau numele, pentru că nu am acceptul să o fac): „Cred ca ar trebui spus si faptul ca denuntul a fost facut in 23.08.12 (pe plagiatul lui Ponta – nota mea), iar Morar a fost sef la PG intre 01.10.12 si 05.04.13. Cu toate acestea, dosarul a dormit in sertar pentru un motiv absolut penibil: nu aveau cartile plagiate… Nu mai spus ca prin noiembrie decembrie ma apucasem eu cu P. (asistentul unui important europarlamentar român – nota mea), sa batem bibliotecile, sa gasim cartile cu pricina si sa le ducem mura in gura la parchet”.
P.P.S. Hai, încă una cu cheful de muncă al procurorilor și cine l-a trădat pe Morar: aici.
Gigi Becali este la Rahova, condamnat la trei ani de închisoare cu executare. În materie penală, deci, cazul Becali s-a tranșat (cel puțin pe situația schimbului de terenuri cu Armata). Dar acesta ar trebui să fie doar începutul. Multe alte instituții ar trebui să continue demersul „dreptății pînă la capăt” invocate de USL în campania electorală:
1. Agenția Națională de Integritate trebuie să aibă în vedere declarațiile de avere completate în bătaie de joc de Gigi Becali de cîțiva ani încoace, declarații din care lipsesc cu desăvîrșire veniturile, dar apar cheltuieli fabuloase, de zeci de milioane de euro (în special în împrumuturi acordate în nume personal). Cum dracu’, deci, se poate ca unul care nu cîștigă nimic niciodată să aibă zeci de milioane de euro de dat cu împrumut? Nu se poate, corect, deci un caz de avere nejustificată s-ar putea coace. În cel mai bun caz, Becali a avut venituri personale, dar nu și le-a declarat. Așadar, dacă ANI nu va avea un dosar de avere nejustificată, va putea sesiza procurorii, care să cerceteze un fals în declarații;
2. Agenția Națională de Administrare Fiscală este obligată să cerceteze nu numai situația veniturilor lui Becali, dar și cît de fiscalizate au fost tranzacțiile imobiliare ale aceluiași; cu alte cuvinte, ANAF trebuie să lămurească situația impozitelor și taxelor plătite de Becali de-a lungul anilor (și ar trebui să vorbim de milioane de euro taxe);
3. Corpul de control al premierului are datoria să ne comunice tuturor ce s-a ales de privatizările făcute de stat cu Gigi Becali, prin intermediul AVAS, de exemplu (și nu au fost puține); ca să vedeți ce ironică e viața: în 2012, Becali a intrat în Parlament ca membru PNL, dar în 2007 liberalul Teodor Atanasiu, șef al AVAS, atunci, îl fugărea pe Becali să-i ia Uzina de armament de la Drăgășani înapoi (sursa).
Am văzut, în ultima vreme, cum Corpul de control al premierului a fost foarte activ în a demasca furturile guvernărilor anterioare. Am văzut, de asemenea, că Ponta îl simpatizează pe Becali și că asta nu e infracțiune. Dar furtul, Victor Ponta, este infracțiune? Evaziunea este? Zic să cercetați, nu?
La instalarea recentă a șefilor de parchete (PG, DNA, DIICOT), premierul Ponta a dat o declarație de un grobianism politic și nedemocratic rar întîlnit: „Eu nu vreau să mai văd așa cum am văzut anul trecut, scene din anii ’50, cu procurori din vacanță care cercetează oameni de la țară” (sursa). Desigur, premierul se referea la dosarele penale pentru fraude la referendum, dosare deschise atît de către Parchetul General, cît și de către DNA. Evident, o astfel de declarație este impardonabilă, cîtă vreme Inspecția Judiciară (singura instituție căreia legea îi permite să analizeze munca și comportamentul magistraților) nu a decis că vreuna dintre anchetele din vara și toamna lui 2012, referitoare la referendum, a fost făcută cu încălcarea legilor.
Așadar, declarația lui Ponta este inadecvată, periculoasă și toxică. Nu doar că încalcă separația puterilor în stat, dar e o dovadă clară de autoritarism. Totuși, declarația premierului este al dracului de relevantă: de ce s-o fi referit Ponta tocmai la dosarele referendumului? Răspunsul e unul singur: Liviu Dragnea. Nu fraierii de prin PSD și PNL care au picat în dosare îl interesează pe Ponta, nu vreun primar de comună sau de oraș prins în anchete de procurori. Nici măcar ideea că, prin aceste dosare, se probează că referendumul a fost o mare minciună nu-l deranjează pe Ponta. Ci, o repet, doar Liviu Dragnea este obiectul supărării și frustrării premierului.
De ce, totuși? Pentru că, dacă dosarul lui Dragnea e trimis de DNA în instanță, Dragnea pleacă din Guvern, suspendat automat de către președintele Băsescu (așa zice Constituția României, cum am mai scris aici). Iar dacă Dragnea pleacă din Guvern, Ponta are o problemă uriașă în a mai controla PSD (mai ales acum, cînd USL stă să se încaiere). Tocmai de aceea, Daniel Morar, cel care și-a asumat public (fără precedent în mandatele lui la vîrful DNA!) comunicarea datelor despre fraudarea referendumului nu ar fi fost niciodată tolerat de Ponta la șefia Parchetului General (ceea ce, de asemenea, am scris aici).
Acum, dosarul lui Liviu Dragnea se află încă la DNA și vicepremierul României este urmărit penal. Au trecut opt luni și jumătate de cînd Dragnea este urmărit penal (sursa). Cum s-a ajuns aici? O cronologie ar fi foarte utilă:
29 iulie 2012: are loc referendumul de demitere a lui Traian Băsescu;
august 2012: Parchetul General deschide dosare penale referitoare la referendum pe mai multe fronturi (sursa);
6 septembrie 2012: DNA emite un comunicat prin care confirmă începerea urmării penale împotriva lui Liviu Dragnea pentru infracțiuni la legea referendumului (sursa);
9 septembrie 2012: într-o ieșire publică fără precedent în ambele lui mandate din fruntea DNA, Daniel Morar își asumă, în cursul cercetării penale, declarații năucitoare pentru USL: votul a fost fraudat în procentaje de 5-15%, DNA a putut investiga infracțiuni electorale (de competența parchetelor „obișnuite”) pentru că fusese implicat un înalt lider de partid (PSD): Liviu Dragnea (sursa);
1 octombrie 2012: Daniel Morar devine șef interimar al Parchetului General, după ce îi expiră și cel de-al doilea mandat Laurei Codruța Kovesi (sursa);
2 octombrie 2012: Laura Oprean devine șefă interimară a DNA, în locul lui Daniel Morar, ajuns interimar la PG (sursa);
9 octombrie 2012: alte 67 de persoane sînt urmărite penal pentru fraude la referendum coordonate de Liviu Dragnea (sursa);
7 martie 2013: Laura Oprean renunță la interimatul DNA, în locul ei este numit interimar Nistor Călin (sursa).
15 mai 2013: la șefia DNA este numită, prin decret prezidențial, Laura Codruța Kovesi (sursa).
Un calcul simplu arată că, la nici o lună după ce împotriva lui Liviu Dragnea a început urmărirea penală de către DNA (6 septembrie 2012), Daniel Morar a părăsit DNA (1 octombrie 2012). Din momentul în care Morar a părăsit DNA au trecut peste șapte luni și doi interimari: Laura Oprean și Nistor Călin. Nici unul din cei doi interimari, ambii loiali ai lui Daniel Morar, nu a reușit să trimită în judecată dosarul lui Liviu Dragnea. NICI UNUL! Și despre ce dosar vorbim? Despre un dosar în legătură cu care foarte calculatul și foarte zgîrcitul cu aparițiile publice Daniel Morar a vorbit la televizor la doar trei zile de la începerea urmării penale. Un eveniment pe cît de rar, pe atît de surprinzător: ca șeful DNA (acest șef al DNA, adică Daniel Morar) să vorbească despre un dosar aflat în lucru. Iar declarațiile lui Morar au fost dure și fără echivoc: „In toate sectiile verificate pana acum in dosarele DNA au fost constatate nereguli; sunt zeci de sectii de pe raza a cinci judete; in toate acestea s-au descoperit indicii sau probe ca votul a fost fraudat in proportie de 5%-10%-15%. (…) Infractiunile din legile electorale nu sunt de competenta DNA, ci a parchetelor obisnuite; daca in afara de aceste infractiuni gasim si unele de competenta DNA, atunci le putem instrumenta, pe principiul conexitatii; in cazul de fata este acel articol 13, pentru ca, asa cum reiese din actul procurorilor, s-a ajuns, cel putin in acest moment, la o concluzie ca lucrurile acestea nu au avut loc intamplator, semanau.” (sursa)
Practic, declarațiile lui Morar de la TV și comunicatele DNA l-au îngropat pe Dragnea. Dar numai la televizor. Pentru că, în DNA, nu s-a mai mișcat nimic. Cel puțin pînă acum. Sau, dacă s-a mișcat, nu s-a mișcat suficient de relevant încît Dragnea să fie trimis în judecată nici după opt luni și jumătate de la începerea urmării penale.
De ce nu l-au trimis nici Laura Oprean, nici Nistor Călin în judecată pe Dragnea? Sînt doar două răspunsuri: 1. dosarul e foarte complex și procurorii mai au nevoie de timp să adune probe; 2. dosarul e ținut la sertar din motive politice (am explicat mai sus ce tsunami ar fi pentru Ponta trimiterea în judecată a lui Dragnea).
Să cercetăm prima variantă: dosarul e foarte complex și procurorii mai au nevoie de timp să adune probe. Pentru orice om cu o inteligență medie și cu bun-simț, varianta aceasta nu stă în picioare. E suficient să citiți comunicatul DNA din 6 septembrie (aveți link-ul mai sus) și declarațiile lui Daniel Morar din 9 septembrie (link-ul mai sus, de asemenea). Sînt (și în comunicat și în declarațiile lui Morar) basculante de informații. Sînt adevărate lacuri de acumulare de la Vidraru de informații, de probe. Nu sînteți convinși? Atunci, ia aruncați-vă un ochi asupra unui articol din Gândul din 30 septembrie 2012 (aici). Ați citit? Dacă da, ați observat că e descris în amănunt sistemul informatic și telecomunicațional de fraudat referendumul. Ei, de unde credeți că sînt informațiile din articol? Ei, nu contează de unde sînt, important e că le aveau și procurorii DNA. Care erau blindați cu probe. Atît de blindați încît (atenție, EXCLUSIVITATE) își puneau foarte serios problema arestării lui Liviu Dragnea. Da, Dragnea a fost la un pas să fie arestat. Știți ce presupune cererea de arestare adresată de către un procuror instanței? Presupune un volum zdrobitor de probe. Ei bine, pe aceste probe, Liviu Dragnea o freacă bine mersi în continuare la DNA, fără să fie trimis în judecată.
De amuzament, să discutăm și a doua variantă: dosarul e ținut la sertar din motive politice. Sigur că eu nu cred în această variantă, Doamne ferește! Doar că, după analiza primei variante, cea de-a doua pare plauzibilă.
Concluzia e una singură și e tristă: „moștenitorii” Laura Oprean și Nistor Călin l-au trădat pe Daniel Morar, l-au făcut să pară ridicol și de rea-credință. L-au lăsat în offside: după ce Morar a pledat la TV vinovăția lui Dragnea și a strîns toate probele necesare la DNA, Oprean și Călin au ținut dosarul la sertar.
P.S. Acum, la mutare e Laura Codruța Kovesi. Faceți pariurile.
Tineretul liberal și-a ales azi, cu repetiție, șeful: pe unu’ Florin Alexe. Alexe se chinuie de vreo nouă ani să devină parlamentar și a reușit abia anul trecut. De jumătate de an de cînd e în Parlament (deputat, membru al Comisiei de Cultură și doctorand la ASE), Alexe și-a pus semnătura pe o singură inițiativă legislativă (o frecție la un picior de lemn al SRTV: 15% din banii obținuți din publicitate să meargă spre producții proprii) și a glăsuit de vreo patru ori în Camera Deputaților (o dată a depus jurămîntul și de alte trei ori a făcut figurație despre prostii). În rest, nimic, omul nu există, nu are idei, nu vorbește, nu se vede, nu nimic. Dar e șef al TNL pentru al doilea mandat și e viitorul PNL.
Acum cîteva ore, Mircea Marian, jurnalist la Evenimentul zilei, a primit o corecție (inclusiv fizică) pe stradă. Culmea, după ce doi polițiști au apărut, agresorul a continuat să se manifeste iar polițiștii n-au făcut nimic să-l oprească. Iată relatarea lui Mircea Marian (pe contul de facebook): „astazi, pe drumul spre casa, am fost injurat, amenintat, imbrancit si lovit (usor, recunosc) de catre un cetatean care spunea ca este revolutionar si dorea sa ma invete minte sa mai mint la tv.Printre altele, m-a catalogat „jidan”. Am chemat politia, care ne-a legitimat, mi-a transmis ca nu poate face nimic si imi recomanda sa ma duc la sectia de politie sa depun plangere. In fata celor doi politisti, care asistau pasivi, tipul continua sa ma ameninte si sa spuna ca sunt „vandut jidanilor”. Politistii nu s-au legitimat si cand i-am intrebat daca sunt martori la amenintari s-au strambat si au zis un „da” cu jumate de gura. Ma rog, a fost mai lunga povestea, abia acum intru in soc, eram calm. Tipul a spus, in fata politiei, ca este a doua oara cand imi „atrage atentia” (si mi-am amintit abia atunci ca, prin 2012 m-a mai injurat, tot pe drumul spre casa, pe langa Patriarhie, dar l-am ignorat). Totul s-a terminat cu o frumoasa coabitare politist-revolutionar, doamna politist oferindu-se chiar sa il plimbe cu masina, mai in gluma, mai in serios.”
Nu știu ce crede ministrul liberal de Interne Radu Stroe despre comportamentul polițiștilor pentru că Radu Stroe aproape că nu există ca ministru, darmite să mai și fie un ministru bun. Dar, dacă vrea să îl mai considerăm un ministru dintr-o țară democratică, ar trebui să ia urgent măsuri pentru ca acei polițiști să conștientizeze că cetățeanul (fie jurnalist au ba) trebuie protejat în fața unui agresor.
Ponta amenință că rupe USL dacă SRS mai rămîne în PNL (sursa). Iar SRS nu numai că rămîne în PNL, dar aruncă și acuze grele înspre PSD: că nu respectă promisiunile din campanie, că mușamalizează interceptări ilegale și altele. Totul s-a întîmplat azi, pe B1 TV, la Butonul de panică.
BMW-ul ăsta X3 din pozele de mai jos era parcat azi în fața Ministerului Sănătății. Cică e „autospecială”. Oferită, pare, de Automobile Bavaria (nu-mi dau seama dacă pe bani au ba). M-am uitat și înăuntru, nu are nimic de „autospecială”, e un BMW X3 ca oricare altul, nu are nici o sculă medicală înăuntru, nu are tărgi, nu are aparatură, nu are nici măcar un stetoscop. Dar e roșu-galbenă și scrie, mare, „SMURD” pe ea. V-ați prins, e mașină de cărat poponețul vreunui șef, nu de intervenit la accidente, cazuri medicale etc. O fi bine, o fi rău? Mie mi s-a părut cam mult, recunosc. Dacă a plătit cineva ceva pe BMW-ul ăsta, mă gîndesc că un Duster era mult mai ieftin (dacă tot e de cărat vreun șef și nu pacienți).
Ce nu am înțeles, însă, e ce treabă are Deltamed cu mașinoiul. Cum, care Deltamed? Ăsta.
Peste o știre interesantă de ieri s-a trecut fără prea multe comentarii. E știrea care spune că Traian Băsescu s-a întîlnit cu cei propuși de Ponta & Cazanciuc (și avizați pozitiv in corpore de CSM) pentru șefiile de parchete (PG, DIICOT, DNA). Întîlnirile, mai zice știrea cu pricina, ar fi avut rol evaluator: președintele a dorit să facă o analiză personală a procurorilor pe care urmează să-i numească sau nu ca șefi de parchete (sursa).
Mă miră că nu am văzut critici la adresa președintelui, pe următorul raționament: păi, dacă i-a evaluat și avizat deja CSM, de ce mai face asta și președintele? Desigur, aceste critici, chiar dacă nu au fost făcute publice, există. Dar chiar și dacă nu ar fi un proces de intenție, întrebarea rămîne și e legitimă: de ce a ales Traian Băsescu să-i evalueze și personal pe procurori? Răspunsul e unul simplu: președintele nu are încredere în CSM. Nu în chestiunea numirii șefilor de parchete, cel puțin.
De ce nu are președintele încredere în CSM? A spus-o tot Traian Băsescu, pe 4 aprilie, atunci cînd a explicat de ce a refuzat propunerile făcute de Mona Pivniceru (printre refuzuri, același mediocru Tiberiu Nițu, propus din nou de Ponta). Iată ce a spus atunci Băsescu: „Legea stabileste clar raspunderea unor politicieni: ministrul Justitiei si presedintele. Tocmai de aceea avizul CSM e consultativ, nu e obligatoriu, pentru ca in momentul in care a semnat decretul de numire pe functie presedintele isi asuma raspunderea pentru desemnare si nu are scuza „nu merge cu lupta impotriva coruptiei, dar daca asa a iesit din concurs….”. (…) Stia (Mona Pivniceru – n.m.) ca indiferent de avizul CSM voi respinge cei doi procurori, nu indeplineau un criteriu fundamental, asumarea raspunderii de catre ministru„. (sursa)
Așadar, Traian Băsescu e consecvent cu ce a spus acum o lună: PENTRU CĂ numirea procurorilor TREBUIE (conform legii) asumată de ministrul de Justiție și de președinte, președintele NU poate ține cont de evaluarea CSM (care, conform legii, nu-și asumă nimic, ci lucrează cu marfa clientului – iar cleintul e ministrul Justiției). Or, pe cale de consecință, dacă evaluarea CSM nu contează, președintele trebuie să-și facă propria evaluare, tocmai pentru că își asumă numirile.
Și mai e o declarație a lui Traian Băsescu, care tranșează definitiv problema: „In motivatie (cea de respingere a lui Irimie & Nițu – n.m.) am tinut cont de acest punct de vedere (netransparența procedurii și neasumarea de către Pivniceru – n.m.), nu de avizul CSM” (sursa)
Ceea ce, pe scurt, înseamnă două lucruri:
1. avizele date de CSM nu fac nici cît o ceapă degerată pentru președinte;
2. președintele poate să nu țină cont de unele avize pozitive ale CSM si să NU numească un procuror (Nițu, de exemplu, cel mai bizar dintre cei avizați pozitiv), dacă în urma evaluării personale reiese că omul nu poate fi „asumat”.