Cum l-am întristat pe Adrian Năstase cînd era la Jilava. Cristi Danileț știe de ce

Uncategorized
danilet

Pe 2 ianuarie, cînd Adrian Năstase încă mai rememora sorcoveala deținuților de la Jilava, l-am invitat (pe B1 TV, la „Butonul de panică” – emisiunea, aici) pe judecătorul membru al CSM Cristi Danileț să lămurească dacă un deținut care cere eliberarea condiționată are dreptul la această eliberare, în condițiile în care acel deținut nu numai că nu și-ar fi recunoscut pedeapsa, dar ar fi și acuzat judecătorii de influențe politice.
Răspunsul lui Cristi Danileț a fost următorul: „Am avut situația unui deținut care era chiar judecător, condamnat pentru corupție, căruia i-am refuzat eliberarea condiționată, ținînd cont tocmai de atitudinea lui recalcitrantă față de organele de Justiție, nerecunoașterea pedepsei aplicate și, de asemeni, comportamentul în sală, care a fost profund de lipsă de reverență față de instanță” (aici, de la minutul 42).
Așadar, verdict de judecător: nu recunoști autoritatea judecătorilor și nici pedeapsa, nu pupi eliberare condiționată. Din fericire pentru Adrian Năstase, judecătorii care l-au eliberat au fost mai puțin „catolici” decît Danileț. Ceea ce i-a permis lui Năstase ca, acum vreo oră, să-l pomenească pe membrul CSM la Antena 3: „Ceea ce a spus domnul Danilet despre recunoasterea vinei este o prostie. Ce sens ar fi avut ca eu sa fac o plangere la CEDO daca m-as fi considerat vinovat? Mult mai grav mi se pare celalat aspect invocat de domnul Danilet cum ca libertatea de exprimare trebuie cenzurata, ca nu pot sa imi spun opinia cu privire la justitie sau la politica” (sursa).
Ceea ce înseamnă că avocații lui Năstase erau extrem de atenți la emisiunile B1 TV chiar și pe 2 ianuarie, mai ales dacă era vorba de o emisiune în care judecătorul Cristi Danileț era întrebat de mine care-s condițiile de eliberare condiționată. Atît de atenți încît i-au relatat lui Năstase suficient de clar. Prea clar, judecînd după cît de bine își amintește Năstase acea declarație.

Read More
By prisacariu 1 Comment
Share:

Memorialul durerii în cur: Felix la TVR

Uncategorized

M-am întrebat întotdeauna dacă Lucia Hossu Longin nu a turnat la Securitate înainte de ’89, înțeleg că și atunci își făcea veacul prin televiziunea publică. M-am întrebat asta și mai abitir cînd am văzut-o foarte în largul ei prin studiourile Antenei 3. Am întrebat-o și personal, prin vara anului trecut, dacă a turnat la Securitate și a țipat isteric că are certificat de necolaborator de la CNSAS. În trecere, i-am atras atenția că pot apărea probe noi la dosarul ei de la CNSAS și, deci, că verdictul poate fi schimbat. S-a crispat. Apoi a țipat iar.
În seara asta, însă, nu s-a mai dus necolaboratoarea Lucia Hossu Longin în ograda lui Felix, a venit turnătorul dovedit de Justiție la televiziunea publică.

Read More
By prisacariu 20 Comments
Share:

Comisia de la Veneția: nu recomandăm prag de participare pentru validarea unui referendum

Uncategorized

USL se pregătește să modifice pragul de prezență minimă pentru validarea unui referendum: de la 50%, la 30%. Președintele Traian Băsescu, însă, deși a avut păreri contradictorii pe subiect, pare să se fi fixat pe opinia că orice prag mai jos de 50% e prea mic.
În această dispută, mult invocata Comisie de la Veneția dă o recomandare fără prag: „Quorums for the participation in referenda are rather an exception in Europe. In its Code of Good Practice on Referendums, the Venice Commission recommends not to have a participation quorum in case of a referendum and the debate in Romania on the validity of the electoral lists indeed shows the difficulties which can ensue from the introduction of such a quorum” (sursa).
Așadar, chiar și USL, care își dorește un prag foarte mic de participare pentru validarea unui referendum, a ales 30% în loc de 0% (zero), în ciuda susținerii Comisiei de la Veneția. Mai rămîne să se pronunțe Curtea Constituțională, în caz că proiectul de lege care conține prag de 30% va fi aprobat în Parlament.
 

Read More
By prisacariu 2 Comments
Share:

Hăineală cerea imperativ, în 2012, respectarea legii numirii procurorilor. Acum o consideră neconstituțională

Uncategorized

Oana Schmidt Hăineală este șefa CSM. E acea doamnă pe care nu ai cum s-o confunzi datorită (nu îndrăznesc să spun “din cauza”) coafurii, o combinație de dreadlocks și “Familia Adams” style. Și nu întîmplător vorbim de coafura unică în magistratură (și poate chiar în Unives): la doamna Hăineală, aceasta este neschimbabilă, nu năravul. Deci, la doamna procuroare Hăineală, zicerea românească aplicabilă e “nu-și schimbă părul, dar năravul ba”. Năravul de interpretare a legilor.
 
Hăineală, 14 aprilie 2013: “în ce măsură legea este conformă cu Constituția”
Săptămîna trecută, Oana Schmidt Hăineală a fost la televizor. În premieră intergalactică, Hăineală a participat singură (și nu însoțită de partenera ei de CSM, fosta președinte, Alina Ghica) la o emisiune a postului Digi 24. La emisiunea cu pricina, șefa CSM a opinat așa despre legea referitoare la numirea de șefi de parchete: “Zilele acestea am reflectat foarte mult la ceea ce înseamnă avizul CSM. La ora asta avizul nostru e consultativ. Eu îmi pun foarte serios problema constituționalității dispoziției legale. Actorii politici din branșa Executivului au aplicat direct legea. Conduita lor e perfect conformă cu norma în vigoare. Problema este alta: în ce măsură este legea conformă cu Constituția. În Constituție spune așa: CSM este garantul independenței justiției. Or, CSM, ca astfel de garant, trebuie să aibă toate instrumentele efective pentru a-și exercita această atribuție. (…) E posibil să provocăm controlul de constituționalitate înainte de audieri. Iau în calcul, nu am luat o decizie încă. Voi discuta cu colegii mei. (…) Nu este o decizie luată, reflectez. Este atributul președintelui CSM de a declanșa ceea ce se numește conflict între puteri. Sună belicos, dar e numai un instrument juridic, prin care se provoacă un control de constituționalitate a acestei dispoziții legale, pentru că, datorită naturii mecanismului decizional, apare un posibil conflict de interese între Executiv și puterea judecătorească. Noi, ca reprezentanți ai puterii judecătorești, trebuie să avem posibilitatea să dăm un aviz conform, opinia noastră să facă la modul real o diferență”. (sursa)
 
Cum s-a sucit Hăineală în nici un an
Ei, da, așa da, zi-le Oano! Fă tu diferența, eroino care ești tu! Cum zici? Ia, să repetăm: “apare un posibil conflict de interese între Executiv și puterea judecătorească”, “Noi, ca reprezentanți ai puterii judecătorești, trebuie să avem posibilitatea să dăm un aviz conform, opinia noastră să facă la modul real o diferență”. Foarte frumos! Emoționant, chiar.
Și, pînă la urmă, chiar și legitim, de ce nu? Eu chiar nu discut dacă ce spune distinsa doamnă Schmidt Hăineală se susține juridic și constituțional au ba. Dar pot să discut un comportament schizoid al doamnei Hăineală. Care, acum un an de zile, avea o părere diametral opusă, mama mă-sii de constituționalitate și conflict de interese.
 
Hăineală, 30 mai 2012: “Avizul CSM este consultativ”
Așadar, acum cam un an, pe 30 mai 2012, doamna Hăineală (împreună cu doamna Alina Ghica – prima era vicepreședinte CSM, cea de-a doua era șefa CSM) a fost invitata mea la TVR Info (post închis între timp de TVR), la emisiunea “Plus unu”. La emisiunea cu pricina (transcript integral), am discutat și despre mecanismul de numiri al șefilor de parchete. Iată ce-mi spunea atunci Oana Schmidt Hăineală: “Mecanismul este următorul: ministrul justiției propune numirea unor procurori în aceste funcții, Consiliul Superior al Magistraturii, dar nu la nivel de plen, ci la nivelul secției de procurori avizează – după un interviu cu candidatul sau candidații respectivi – avizează propunerea ministrului și înaintează documentația și propunerea, împreună cu avizul, președintelui României care, potrivit Constituției, numește în funcții aceste persoane. Avizul CSM este consultativ, dar el trebuie motivat”. Deci, simplu, da? Lecția spusă frumos, simplu, curat, ca la școală.
 
Alina Ghica, 30 mai 2012: “Suntem judecători și procurori. Aceasta este legea în vigoare, pe aceasta noi trebuie să o respectăm”
Dar realizatorul, adică subsemnatul, a simțit nevoia să pătrundă mai mult în mintea doamnei Hăineală și a întrebat așa: “Reprezentați aici primele două poziții din CSM. Această modalitate de numire a șefilor DNA, respectiv Parchetului General, vi se pare rezonabilă?”. Mai întîi a răspuns Alina Ghica: “Suntem judecători și procurori. Aceasta este legea în vigoare, pe aceasta noi trebuie să o respectăm. Mesajul pe care trebuie să-l transmită din punctul nostru de vedere Consiliul Superior al Magistraturii este strict unul tehnic, pe de o parte, pentru că aceasta este legislația în vigoare la acest moment, pe de altă parte pentru că acestea sunt pînă la urmă și obligațiile pe care ni le-am asumat ca sistem judiciar în cadrul condiționalităților în MCV”. Hăineală a completat-o: “Avem numeroase și constante recomandări în toate rapoartele de progres întocmite în marja MCV-ului în ceea ce privește garantarea de către autoritățile române a stabilității procedurilor de numire în funcție pentru pozițiile-cheie din Ministerul Public. Sunt recomandări expres în acest sens”. Deci, pe aceeași voce, acum nici un an, Ghica și Hăineală o țineau langa că asta e legea și aia e. Că, iaca, și la MCV zice: stabilitate după lege, nu altfel. Nici vorbă, la vremea aia, să-i treacă prin cap actualei șefe a CSM să-și dea cu părerea despre vreun conflict între puteri tranșat la Curtea Constituțională sau despre cum CSM e garant al justiției numai pe hîrtie. Nu, atunci legea era bine mersi așa cum e.
 
2012: Dumbravă voia un CSM mai cu coaie, dar Hăineală nu
Dar nenorocitul de realizator a mers încă și mai departe și a zis: “Bun, dar aveți colegi din CSM – mă refer la dl Dumbravă – care are niște opinii ușor diferite. Deci în interiorul CSM există și alte opinii. Dumnealui și-ar dori, din cîte înțeleg – a dat ieri un interviu – ca CSM să aibă un rol ceva mai larg în această procedură”. La asta, Ghica a răspuns așa: “Vedeți, în mod constant de la începutul acestui an noi am solicitat magistraților, inclusiv membrilor CSM, imparţialitate. Deci suntem judecători și procurori. Avem legi pe care le aplicăm, nimic mai mult. Ne-am asumat în cadrul acestui Mecanism de Cooperare și Verificare ca sistem judiciar faptul că vom continua reformele inițiate, faptul că garantăm sustenabilitatea reformelor. Trebuie să mergem pe această linie”. Iar acum urmează partea cea mai mișto: mizerabilul e realizator a aruncat bomba suspiciunii cînd a spus “Chiar și cînd președintele și ministrul justiției sunt de la același partid sau provin din același partid, iar CSM nu are decît un rol consultativ? Credeți că…”. Iar aici, Hăineală a conchis, sec: “Aceasta este puțin o discuție teoretică. Dacă ne limităm la actualul context, avem o lege, trebuie să o aplicăm, să vedem ce o să urmeze”.
 
Doamna Hăineală, măcar coafura să nu v-o schimbați!
Așadar, nici urmă de Curtea Consituțională și alți cai verzi pe care Hăineală îi descoperă acum pe toți pereții. Și în legătură cu care, atenție!, am avertizat-o, ba chiar i-am servit mingi la fileu, doar-doar ar fi spus ce răcnește acum pe toate drumurile: CSM să aibă decizia, să aibă un rol nu doar decorativ în numiri. Dar nu, acum un an, Hăineală nu voia decît să respecte legea și să fie imparțială. Acum vrea să o rescrie sau chiar să o scrie. Noroc, totuși, că știm că părul și-l va face tot timpul la fel.
 

Read More
By prisacariu 4 Comments
Share:

Cozmin Gușă la TVR: "Ponta e un copil care nu a confirmat" și "Antonescu e sub tutela lui Voiculescu, nu poți să accepți așa ceva decît dacă ești șantajat"

Uncategorized

Acum vreun an de zile, cînd moderam o emisiune la TVR Info („Plus unu”, de la 20.00) și Cozmin Gușă nu deținea o televiziune pro-USL (Realitatea TV), se mai spuneau și lucruri interesante la televiziunea publică.
La sfîrșitul lunii mai 2012, l-am avut invitat pe Cozmin Gușă. Printre declarațiile lui de atunci, iată cîteva (de pe site-ul TVR, pe lîngă cea din titlul postării): „Eu l-am adus pe Ponta în partid. Era un tânăr competent în procuratură care merita să capete funcţia de şef al Corpului de Control. Nu era membru de partid. El a fost o propunere care mi s-a părut foarte bună. L-am găsit în cercul de cunoştinţe. I s-a părut interesantă propunerea pentru funcţia administrativă, nu i-am propus de la început o funcţie politică„. (sursa)
În aceeași emisiune, Gușă a zis niște adevăruri și mai nasoale: „Crin Antonescu a acceptat toată viaţa lui tutele, indiferent de la cine. Este un om talentat, însă cu puţină autoritate, nu foarte harnic, asta nu este un mit, ci este problema lui, dar nu l-a împiedicat să aibă succes şi a acceptat tot timpul tutele. Penultima tutelă a fost Dinu Patricu, ultima tutelă a fost Dan Voiculescu. În mod firesc, întâlnirile pe care le are, felul în care acţionează este sub influenţa lui Dan Voiculescu, care în mod evident este mult mai şiret decât el. (…) Un om ca mine, care-i cunoaşte şi pe Dan Voiculescu şi pe Crin Antonescu nu poate să nu-şi pună întrebarea care poate să fie argumentul hotărâtor. Răspunsul meu logic nu ar putea să fie decât un eventual dosar pe care Dan Voiculescu îl are despre Crin Antonescu, pentru că altfel, să te faci de râs… nu ştiu, dosar de informator, de Porumbacu, de ce zicea Băsescu la televizor, habar n-am. (…) Eu nu pot să-mi închipui altfel cum un om ca şi Crin Antonescu acceptă această tutelă, pentru că este evident că o acceptă. Nu poţi să accepţi o asemenea tutelă decât dacă eşti şantajat”. (sursa)
Cozmine, poate-i zici și lui Rareș Bogdan care e părerea ta despre Crin, nu-l lăsa în bezna ignoranței.

Read More
By prisacariu 2 Comments
Share:

PSD se pregătește, iar, să voteze

Uncategorized

Săptămîna viitoare, PSD se joacă de-a congresul. Secretarul general Liviu Dragnea a anunțat presa că nu vor fi incidente la vot, cum s-a întîmplat la convenția PDL, pentru că se va utiliza un sistem de tip electronic, infailibil. Iar Dragnea, după cum ne-a spus DNA într-un comunicat de acum vreo șapte luni și șapte zile, se pricepe. Bine. Penal de bine, chiar. Iată cît de bine:
„Ca răspuns la solicitări ale reprezentaților mass-media, formulate în baza Legii nr.544/2001, Biroul de informare și relații publice este abilitat să transmită următoarele:
Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție au început urmărirea penală față de DRAGNEA NICOLAE LIVIU, secretar general al unui partid politic, în sarcina căruia s-au reținut infracțiunile de:
– folosire a influenței sau autorității de către o persoană care deține o funcție de conducere într-un partid, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite,
– asociere pentru săvârșirea de infracțiuni,
– instigare la violarea prin orice mijloace a secretului votului de către membrii biroului electoral al secției de votare ori de către alte persoane,
– instigare la promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase în scopul de a determina alegătorul să voteze în cadrul referendumului.
În rezoluția de începere a urmăririi penale, procurorii au reținut că există indicii temeinice că, în calitate de secretar general al unui partid politic, învinuitul Dragnea Nicolae Liviu și-a folosit influența și autoritatea funcției în vederea obținerii unui folos nepatrimonial pentru partid, respectiv a unei prezențe de minimum 60% la votul de la referendumul din 29.07.2012, care să garanteze validarea acestuia. Astfel, acesta a inițiat o asociere formată din numeroase persoane (președinți și membri ai secțiilor de votare coordonați de responsabili locali și județeni, președinți de organizații județene și locale, precum și primari ai partidului), iar scopul asocierii era săvârșirea de infracțiuni prevăzute de Legea nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului.
În acest sens, a fost utilizat un sistem informatic complex ce permitea unui număr restrâns de persoane să obțină, în timp real, informații despre numărul de votanți și modul cum s-a votat în secțiile de votare. Astfel, oră de oră, coordonatorii partidului aveau reprezentarea prezenței la urne, identificând secțiile de vot cu prezență slabă.
Sistemul informatic a asigurat comunicarea de date, mesaje, ordine și recomandări cu conținut ilicit, destinate coordonatorilor și/sau membrilor secțiilor de votare și altor persoane, în vederea măririi artificiale a numărului de votanți.
De asemenea, învinuitul Dragnea Nicolae Liviu a constituit un sistem național de influență pentru a determina autoritățile publice centrale, județene și locale aflate sub controlul politic al formațiunii politice, de a se implica în:
– exercitarea de presiuni asupra președinților birourilor electorale ale secțiilor de votare și asupra membrilor acestora pentru a falsifica semnăturile alegătorilor pe listele de vot și a introduce în urne un număr suplimentar de buletine decât cele votate de alegători;
– folosirea unei urne mobile în condiții contrare legii (fără a exista cereri în acest sens depuse în termen și aprobate corespunzător);
– obținerea pe căi ilicite de informații, în fiecare oră, despre numărul de persoane care și-au exercitat dreptul de vot și despre modul în care s-a votat în unele secții de votare;
– practicarea votului multiplu;
– denaturarea pe listele suplimentare a ultimei cifre a CNP al unor persoane a căror semnătură a fost falsificată pe listă, pentru a nu permite programelor de calculator specializate să identifice votul multiplu;
– practicarea „turismului electoral” – adică a deplasării organizate de importante mase de persoane, cu ajutorul autobuzelor, microbuzelor etc., pentru a vota multiplu, atât în secția de votare la care au fost arondați, cât și la alte secții de votare din țară;
– falsificarea de semnături în numele unor persoane decedate, ce au rămas înscrise pe listele electorale;
– falsificarea de semnături ale multor alegători, plecați din țară în momentul referendumului;
– votul exercitat de minori, interziși judecătorești și persoane cărora le-a fost interzis dreptul la vot printr-o hotărâre judecătorească penală;
– neaplicarea autocolantelor cu mențiunea „VOTAT” pe cărțile / buletinele de identitate ale votanților.
La data de 6 septembrie 2012, învinuitului Dragnea Nicolae Liviu i s-au adus la cunoștință acuzațiile în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 3 Cod de procedură penală.
Facem precizarea că începerea urmăririi penale este o etapă a procesului penal reglementată de Codul de procedură penală, având ca scop crearea cadrului procesual de administrare a probatoriului, activitate care nu poate, în nicio situație, să înfrângă principiul prezumției de nevinovăție.”
 
P.S. Eh, ce vremuri, în toamna trecută… nu? Ce efuziune, ce spirit al dreptății, cît avînt justițiar! Da’ norii un’ se duc cînd se duc?
P.P.S. Un alt comunicat foarte interesant al DNA, pe același subiect, aici.

Read More
By prisacariu 7 Comments
Share:

Res (și interes) publica

Uncategorized

După ce mi-am exprimat politicos dezgustul față de atitudinea unor talibani, am primit niște replici pe ici, pe colo (mai ales pe facebook, dar și prin intermediul unor bîrfe penibile, de țațe prinse cu fustele-n cap). Care replici nu mă interesează pentru că nu mă interesează nici un fel de polemică cu puriștii ipocriziei. Unii din ei, capii grupării de imaculați (fie că-s jurnaliști, fie că-s oengiști), s-au obișnuit să stea la masă cu politicieni grei (dacă-ș miniștri e cu atît mai bine) și să le facă agenda, să le dea sfaturi, să se facă utili. De mulți ani, cei care de vreo zece zile încoace sînt indignații exemplari ai societății civile fac și desfac funcții publice, compun și descompun evenimente din spatele unor politicieni și, în general, au cam uitat care e locul lor: jurnaliștii să relateze și, abia apoi, să opineze, iar oengiștii să reformeze (dacă vor și pot, desigur) statul din postura lor de activiști civili, NON-guvernamentali, nu din birourile guvernamentale. Ce să polemizez eu cu unii care mă considerau naiv cînd îmi făceam documentarea printre zeci și sute de pagini de documente publice în timp ce ei primeau informația mestecată cum trebuie de la cîte un om de partid? Ce aș putea să discut cu unii care descopereau că-s jurnaliști în slujba interesului public doar dacă anchetele se refereau la miniștrii de la care nu obținuseră bănuțu’? Cam ce dispută rezonabilă aș putea să am cu alții care cîștigă cîte 5.000 de euro pe lună din proiecte derulate cu instituții de stat? Pe care din cei enumerați mai sus ar trebui să-i consider integri și pe care independenți? Ar fi o singură soluție: să dau cu banu’. Dar nu m-ar ajuta nici asta, deja s-a dat cu banu’ în ei și s-a dat cu succes.

Read More
By prisacariu 3 Comments
Share:

Sindromul "Nelu Ploieșteanu"

Uncategorized

SINDRÓM, sindroame, s. n. Totalitatea semnelor și a simptomelor care apar împreună în cursul unei boli, dându-i nota caracteristică. [Pl.și: sindromuri] – Din fr. syndrome. (sursa)
În cazul sindromului „Nelu Ploieșteanu”, este vorba de o boală, de o stare patologică ce răspunde la numele de „maleabilitate”. Maleabilitatea, de exemplu, de a o întoarce ca la Ploiești, atunci cînd situația o cere. O maleabilitate extremă, a adevărat, demnă de marii artiști de circ. De aici, deci, și numele simptomului: „Nelu Ploieșteanu”, bolnavul care o poate întoarce ca la Ploiești.
Dar de ce „Nelu”? „Nelu” e numele bolnavului, al pacientului, dar e un nume generic și nu ține cont de identitatea din buletin a celui afectat de starea patologică. E un nume comun, care se referă la gradul de apropiere de sistem, o familiaritate vecină cu intimitatea. La numele generic „Nelu” răspund toți cei cu sindrom „Nelu Ploieșteanu”, pe care sistemul îi folosește ca să arate că nimic nu se schimbă, că există o realitate imuabilă și indestructibilă dincolo de politică, de așteptările cetățenilor, de legi.
Deloc întîmplător, Tiberiu Nițu (propus de Ponta ca procuror general) este din Ploiești (sursa). Deloc surprinzător, și Robert Cazanciuc (propus tot de Ponta ministru al Justiției) este tot din Ploiești (sursa). Și, deja complet previzibil, există un deputat PSD de asemenea din Ploiești, bun prieten cu Victor Ponta.

Read More
By prisacariu 5 Comments
Share:

Băsescu sau arta brută a compromisului

Uncategorized

Numirea lui Robert Cazanciuc la Ministerul Justiției a dezgropat din arhivele recente ale presei o declarație a lui Traian Băsescu. Una conform căreia Cazanciuc ar fi cam pe dinafară („Atata timp cat la Cotroceni va fi un presedinte care va tine la Justitiei si o va proteja de astfel de numiri de tip Balan sau ala, Cazancioc [nr. Robert Cazanciuc], care a mai fost el purtator de cuvant pe la Parchetul General, tot coleg de promotie cu dl Ponta, a fost pe la externe si il tot vantura ventilatoarele zvonurilor ca ar fi bun” – sursa). De aici, pariu: îl acceptă sau nu Băsescu pe Cazanciuc drept ministru la Justiție? Dacă da, atunci se contrazice. Dacă nu, atunci strică frumusețe de coabitare cu Ponta. La ora la care scriu, președintele încă nu a început interviul de pe Digi 24, unde presupun că va fi întrebat cum va rezolva dilema.
Dar, pînă va vorbi Băsescu, să presupunem că președintele va face acest compromis și-l va accepta pe Cazanciuc la Ministerul Justiției.
În cazul ăsta, prima observație ar fi că, și dacă l-ar refuza, poreședintele s-ar expune unei sesizări la Curtea Constituțională, cum s-a mai întîmplat în trecut: după ce a refuzat să-i accepte ca miniștri, în 2007 și 2008, pe Adrian Cioroianu și Norica Nicolai, CCR s-a pronunțat paradoxal. Adică: Cioroianu a ajuns ministru pe decizia CCR, Nicolai nu a ajuns niciodată ministru, tot pe baza unei hotărîri a CCR. Așadar, refuzul lui Cazanciuc ar avea un sfîrșit incert din punct de vedere legal și s-ar tranșa la Curtea Constituțională.
Dar să presupunem că nu ar exista nici o piedică legală și președintele l-ar accepta ca ministru pe Cazanciuc. Asta s-ar chema compromis, firește. Ei bine, talibanii deja au sărit ca arși: nu se face, Băsescu dezamăgește încă o dată, noi credeam că președintele e Ioana d’Arc, fecioara de fier a României. Deci, compromis. Păi, să cercetăm: de cîte ori a avut de-a face președintele cu compromisul? Să începem cu „soluția imorală” PUR (actualul PC), nu? Păi, da, să începem. E un compromis fără de care guvernarea PNL-PD (Alianța DA) avea toate șansele să nu fie o guvernare, pentru că nu avea sprijin parlamentar. Să nu ne facem iluzii: tocmai compromisul „soluției imorale” a făcut posibil mandatul Monicăi Macovei la Justiție (cum mai scriam aici), cu tot ce a însemnat asta (pozitiv).
Un al doilea compromis destul de greu de înghițit a fost cooptarea UNPR la guvernare după 2009. Da, e vorba de UNPR-ul condus de Gabriel Oprea, traseist de profesie, pe care Băsescu îl includea în „mafia personală a lui Adrian Năstase” înainte de 2004. Iarăși, să nu ne facem iluzii: cooptarea UNPR la guvernare a făcut posibil programul de austeritate al guvernării Boc, cel care, o spun o mulțime de oameni rezonabili, a salvat economia României.
Desigur, „soluția imorală” PUR și Oprea din „mafia personală a lui Adrian Năstase” n-au fost tocmai o fericire pentru politicianul Băsescu și nici pentru susținătorii și alegătorii lui Băsescu. Dar au fost compromisuri cu rezultate cert cîștigătoare pentru România.
P.S. Între timp, la Digi 24, Băsescu: „Vina a fost eventual a mea, că n-am fost bine informat și l-am pus (pe Cazanciuc – n.r.) la pachet cu un alt procuror, care avea probleme”.
P.P.S. Președintele tocmai s-a referit la „soluția imorală” PUR, în interviul de pe Digi 24. Vă garantez că nu știam dinainte că o să pomenească asta:D.

Read More
By prisacariu 3 Comments
Share: