„Cînd va avea o funcție în stat, Crin Antonescu va vedea că trebuie să iei și decizii care nemulțumesc un jurnalist”.
„Eu nu am alegeri la anul, eu am responsabilitatea guvernării”.
Ambele declarații îi aparțin premierului Victor Ponta și au fost date cam acum un sfert de oră (ca răspuns la refuzul lui Crin de a accepta eventuala numire a Laurei Codruța Kovesi la șefia DNA). Ambele declarații spun același lucru: Crin doar se face că are o funcție în stat și are numai o singură grijă – candidatura la prezidențiale din 2014. Oricum le-am lua, astea-s declarații pe care le fac politicienii de la putere cu privire la politicienii critici de opoziție. Și sună destul de nasol. O trimitere a lui Crin Antonescu în zona derizorie a politicii, trimitere performată sec și tăios de Ponta.
Crin e dator, acum, cu o replică. Dar nu din gură, schelălăit, la Antena 3.
După mica scenetă de la Antena 3 de acum două zile, unde a părut că se zbîrlește la zărghita de Dana Grecu și închipuitul grav Radu Tudor, Ponta a căpătat o aură de Ceaușescu în ’68, a devenit un fel de gicăcontra al USL-ului felixiano-crinian. Și nu neapărat printre pesediști sau peneliști, care au probleme mult mai grave (cum ar fi aceea că, de exemplu, nu prea mai e mare lucru de furat în țara asta), ci printre acei simpatizanți ai dreptei, orice o însemna ea acum, fie ei și jurnaliști sau simpli părerologi.
Colac peste pupăză, Crin Antonescu a spus, în seara asta, tot la Antena 3, că el nu vrea și pace ca Kovesi să fie numită șefă la DNA și că, la o adică, poate că soluția ar fi să se rupă USL. Buuuun, am înțeles, deci am ajuns la (se pare) partaj. Ok, să zicem că e pe bune și că săbiuțele de plastic ale megaliderilor Victoraș și Crinișor nu mai încap în tecuța USL, simultan. Păi, să calculăm: dacă USL se rupe mîine, nici PSD (+UNPR) nu are majoritate parlamentară, nici PNL (+PC) nu are majoritate parlamentară. Ceea ce înseamnă că fiecare din cele două mari partide trebuie să apeleze la UDMR, minorități, PDL, PPDD. Dar UDMR și minoritățile sînt prea mici ca să formeze o majoritate cu oricare din cele două mari partide, așa că rămîn să arbitreze acest joc doar PDL și PPDD. Fie cu PDL, fie cu PPDD, PSD (+UNPR) ar pune-o de o majoritate, chiar dacă fragilă. La PNL (+PC) e puțin mai complicat, dar dacă ar avea unul din cei doi abitri principali (PDL sau PPDD), ar încropi și Crin o majoritate. Penibilă, dar majoritate.
Ei, și acum să ne întrebăm ce s-ar întîmpla dacă nici PDL, nici PPDD nu ar accepta să ajungă la putere (adică nu ar accepta nici să susțină un guvern din parlament, nici să îl susțină pe același guvern la schimb cu portofolii în Executiv). Păi, în cazul ăsta, nici PSD (+UNPR), nici PNL (+PC) nu ar putea forma o majoritate, deci ar avea două soluții: 1. să rămînă în USL, în ciuda tensiunilor din ce în ce mai grave; 2. să iasă din USL, provocînd o criză parlamentară și guvernamentală, eventual urmată de alegeri anticipate.
Ambele scenarii sînt nasoale pentru USL, ca alianță, dar și pentru PSD și PNL luate separat, care mai au puțin și se sfîșie. Pentru ca aceste lucruri supărătoare pentru USL să se întîmple, e nevoie ca Vasile Blaga (lider PDL) și Dan Diaconescu (guru al PPDD) să stea în băncile lor din opoziție și să reziste cîntecului de sirenă cîntat pe două voci (una pesedistă, alta penelistă).
Au Blaga și DD cojones să mănînce covrigii opoziției încă niște ani, doar ca Ponta să nu cîștige tot? Dacă da, mai putem spera că vom conta și noi, fraierii nemulțumiți de guvernare, chiar dacă nu avem simpatii politice, dar ne place încă să credem că opoziția nu e doar un pretext să te lași cumpărat de putere.
Grapini de la Turism ar vrea, dacă înțeleg bine, să schimbe mizeria aia de frunză care e brand de țară. Ideea nu mi se pare nici bună, nici proastă, totul depinde de ce va pune în loc, pe cîți bani și cu cine va lucra. Udrea, fostă la Turism, zice că e o idee proastă, a unor diletanți lipsiți de viziune. Cocoș nu zice, încă, nimic. Iar CSOP mai așteaptă pînă să facă un sondaj (vedeți voi mai încolo de ce pomenesc CSOP-ul aici) ca să testeze opinia poporului. Pînă atunci, însă, poate ați uitat, vă amintesc eu: compania care a lucrat pentru brand-ul de țară a făcut o furăciune penibilă de pe internet cu frunza aia.
Și asta nu e tot: compania lu’ pește spaniolă care a luat banii pentru frunză nici măcar nu era specializată în brand-uri. Ceea ce știau și greii din domeniu, excluși de la licitație de Udrea în 2009. Iată ce scriam atunci: „încă din timpul licitației au existat participanți care au contestat calificările THR în domeniul branding-ului. Cităm din contestația depusă de Landor Associates & Millward Brown (care au ratat calificarea în faza finală): „Asocierea THR, Asesores en Turismo, Hoteleria y Recreacion S.A. – Taylor Nelson Sofres nu este o companie de branding, ci o companie de consultanță în turism și activități hoteliere“. Cine este Landor Associates și cum își permit ei să spună așa ceva despre firma aleasă de Ministerul Turismului din România să facă brand-ul țării noastre? Iaca, niște unii care nu sînt decît printre cele mai bune companii de branding din lume. Printre clienții lor se numără Alfa Romeo, Austrian Airlines, British Petroleum, Citi, LG Electronics, New York Stock Exchange, Volvo, Wrigley și multe altele” (restul dezvăluirilor despre impostura Udrei, aici).
Așadar, doamna fostă la Turism, eu zic să o lăsăm mai moale cu diletantismul și lipsa de viziune, că nu degeaba ați fost trasă pe linie moartă, politic vorbind, inclusiv de Traian Băsescu.
P.S. Acum aproape trei ani, scriam că Udrea e doar brand, dar nimeni nu cumpără. Mi-am păstrat opiniile.
Liviu Harbuz a cotropit cîmpiile și a ars grînele fondurilor europene pentru agricultori cu larg sprijin politic (doar a fost consilier al lui Victor Ponta și acum e deputat PSD). Iar cu fondurile europene în buzunar, Harbuz și-a făcut campanie electorală pe nervii săracilor de la țară. Prin intermediul unei firme create special ca să promită marea cu sarea: Ferma Răzeșilor SA. Acum, Harbuz s-a retras din Ferna Răzeșilor SA. De fațadă, desigur, pentru că tot el controlează firma. Prin intermediul Adinei Niculae, asistenta lui Harbuz de la Colegiul Medicilor Veterinari din România. Care Adina Niculae lucrează, ca să vezi, ca secretară la cabinetul lui Victor Ponta.
Azi, premierul Victor Ponta a spus așa: „Nu-l mai ascultați pe Băsescu cînd vorbește despre Justiție, spune numai trăznăi!”. Acum cîteva zile, însă, același Ponta spunea că s-a consultat cu președintele Băsescu în legătură cu numirile de șefi la Parchetul General și DNA, ba chiar că va mai avea o întîlnire cu președintele, pe aceeași temă, marți, pe 2 aprilie.
Ceea ce s-ar traduce așa: dacă Băsescu spune numai trăznăi despre Justiție, Ponta cu trăznăi se va alege după întîlnirile cu președintele pe tema numirilor la PG și DNA. Caz în care Ponta este ușor tîmpit, pentru că expune parchetele unor numiri, nu-i așa, trăznite. Deci, ca să nu facă și el trăznăi după consultările cu Băsescu, Ponta ar trebui să nu se mai întîlnească cu președintele pe teme de Justiție. Dar noi vedem, cu toții, că premierul nu numai că s-a întîlnit cu Băsescu, dar o va face și în continuare.
Pe scurt, oricum o dă, Ponta iese prost și foarte prost: dacă Băsescu spune trăznăi despre Justiție, atunci Ponta, care se întîlnește cu președintele, preia și trăznăile. Dacă, însă, Ponta pretinde că întîlnirile cu Băsescu sînt necesare și utile, atunci Băsescu nu spune trăznăi, deci Ponta minte (știu, cu asta v-am surprins!).
Domnule Ponta, din această fractură logică nu puteți ieși. Decît dacă nu vă mai întîlniți cu președintele Băsescu.
Acum două luni, scriam că „între Ponta și Băsescu nu există nici o concurență. Cei doi împart același univers și nici unul nu-l poate elimina pe celălalt (deși, știm bine, fiecare dintre ei a încercat din răsputeri). Sînt condamnați, deci, să se tolereze. De pe poziții fundamental diferite: Băsescu se pensionează în curînd, Ponta abia a intrat în cîmpul muncii de partid și, mai ales, de stat. Iar între ei nu mai poate crește nimic de același calibru în următorii ani. Cu fiecare zi care trece pînă la pensie pentru Băsescu, lui Ponta îi cresc influența, forța politică și încrederea. Orice alt scenariu este ori naiv, ori disperat. Vorbim de varianta a doua în cazurile Felix și Crin, de prima în cazul alegătorilor de dreapta care încă mai visează la Albă-ca-Zăpada și alte basme erotico-politice” (aici).
Azi, cînd Ponta a reacționat la unele din declarațiile lui Traian Băsescu de ieri, înțeleg că ce scriam acum două luni e în continuare valabil și va fi încă mult timp de acum înainte. Mă refer la declarația lui Ponta referitoare la un nou boicot popular al referendumului (de data aceasta, e vorba de referendumul pentru constituție): „Este o declaraţie iresponsabilă a preşedintelui. O să rămânem 20 de ani cu aceeaşi Constituţie care şi-a dovedit punctele slabe doar că nu vrea Băsescu ? (…) Apelul preşedintelui se înscrie realmente într-un tip de sabotaj la orice modernizare şi schimbare a României. Preşedintele şi-a asumat acest rol, de omul care trage frâna la schimbarea în bine a României” (sursa)
Dar ce e cu adevărat relevant din replica lui Ponta este ce urmează: premierul a afirmat că deja şi-a pregătit sloganul pentru referendum şi că acesta este „Veniţi să votaţi împotriva a ce v-a spus Băsescu!”, arătîndu-se sigur că astfel va fi realizat cvorumul de participare.
Cu alte cuvinte, politica românească a devenit un ping-pong la simplu între Ponta și Băsescu. Cu Crin, de exemplu, Ponta joacă rolul tînărului insolent, dar care face pe politicosul în fața unui adult din ce în ce mai stresat și mai isteric. Cu opoziția, cîtă și cum e, Ponta joacă rolul miștocarului. Cu colegii peneliști din USL, Ponta se transformă în pater familias, dojenitor dar înțelegător. Cînd vine vorba de Băsescu, însă, Ponta pare ceva mai premier: mai atent în exprimare, mai echilibrat, cu mesaje politice mai coerente.
Pînă la urmă, președintele României a ajuns cel mai bun agent electoral al lui Ponta: orice spune Băsescu despre guvernare se transformă într-o ocazie pentru premier să-i răspundă. Și, în același timp, să se legitimeze prin raportare la cel mai mare prădător al politicii românești actuale. În oglindă, Ponta este cel mai bun stimulent pentru Traian Băsescu. Crin și-a arătat potențialul de incompetență în cele două luni de interimat la Cotroceni și a devenit un personaj trist și labil. Ponta, însă, respiră sănătate, devine, pe zi ce trece, un adversar din ce în ce mai bun. Or, știm de mult asta, Băsescu funcționează cel mai bine cînd are cui să-i returneze mingi, cînd în terenul advers se află un jucător. Sigur, Ponta mai are pînă să ajungă la calibrul lui Băsescu. Dar promite.
Dar ping-pong-ul Ponta – Băsescu se joacă pînă în 2014, inclusiv. Dacă, în următoarele 20 de luni, președintele nu va crește nimic politic relevant, PSD-ul lui Ponta va deveni partid-stat. Nu există nici o îndoială.
La cererea mea, Agenția Națională de Integritate a explicat pe larg de ce Daniel Morar poate fi procuror general interimar pînă își preia mandatul de judecător al Curții Constituționale. Mai jos, răspunsul complet al ANI:
Urmare a solicitării dumneavoastră adresată Agenției Naționale de Integritate în temeiul prevederilor Legii nr.544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificările și completările ulterioare, vă aducem la cunoștință următoarele:
Prin Decretul nr. 326 din 25 martie 2013 privind numirea unui judecător la Curtea Constituțională se dispune numirea în funcția de judecător la Curtea Constituțională a domnului Daniel Marius MORAR, începând cu data de 09 iunie 2013, pentru un mandat de 9 ani.
Art. 62 din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionaleprevede faptul că, în cazul în care candidatul ocupă o funcţie incompatibilă cu aceea de judecător al Curţii Constituţionale sau face parte dintr-un partid politic, acordul trebuie să cuprindă angajamentul candidatului de a demisiona, la data numirii, din acea funcţie sau din partidul politic al cărui membru este.
De asemenea, art. 63 din același act normativ prevede faptul că: ,,(1) Judecătorii Curţii Constituţionale vor depune, în faţa Preşedintelui României şi a preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, următorul jurământ: „Jur să respect şi să apăr Constituţia, îndeplinindu-mi cu bună-credinţă şi fără părtinire obligaţiile de judecător al Curţii Constituţionale. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!” ; (2) Jurământul se depune individual. Judecătorii Curţii îşi vor exercita funcţia de la data depunerii jurământului.″
Regimul incompatibilităților incident în speță este cel reglementat de legea aplicabilă instituției publice în care persoana își desfășoară activitate.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 33 alin (15) din Legea nr. 303/2004 republicată privind statutul judecătorilor şi procurorilor, judecătorii Curţii Constituţionale care, la data numirii, aveau funcţia de judecător sau de procuror au dreptul, la încetarea mandatului, să revină la postul deţinut anterior.
Din interpretarea sistematică a textelor de lege, rezultă următoarele:
O majoritate covîrșitoare a jurnaliștilor, analiștilor, facebook-iștilor etc a interpretat mesajul lui Traian Băsescu („Adio, PD! Adio, PDL!”) ca pe o gafă, ca pe o reacție emoțională impulsivă. Nu credeam și nu cred asta. Dimpotrivă, sub aparența unui impuls de comandant de navă rănit că echipajul l-a abandonat, Traian Băsescu a calculat foarte rece și foarte pragmatic: PDL chiar este un bolovan de moară. Or, dacă echipajul te-a abandonat și nava se scufundă, ești nevoit să înoți. Și cine dracu’ a văzut marinar atît de idiot încît să-și lege de picior un bolovan cînd vrea să supraviețuiască în apele oceanului, de unul singur? Așadar, mesaj țintit al președintelui către electoratul propriu, către acel electorat care vota, în trecut, PDL doar prin asociere cu Băsescu. Cînd, însă, ai un scor mai mare în sondaje, de unul singur, decît are un partid pe care l-ai dus la guvernare, e logic că trebuie să scapi de acel partid. Pe scurt: rațiune, nu simțire. Paranteză: exact asta a confirmat președintele aseară, pe B1, cînd nu și-a îndulcit deloc tonul critic la adresa PDL (așa cum se așteptau unii), ci dimpotrivă.
Dar Udrea, e unde e? Mă întrebam asta și după convenția PDL (aici): „Dar ce rol joacă în această strategie Elena Udrea? La puține momente după mesajul de aseară al președintelui, figura ei exprima stupefacție. Părea luată prin surprindere, confuză. Nici pînă acum, de altfel, nu există o reacție a Elenei Udrea la mesajul lui Traian Băsescu. Iar motivul nu este acela că Elena Udrea nu ar ști cum să se poziționeze, opțiunea ei pentru Traian Băsescu este indubitabilă. Problema Elenei Udrea e alta acum: dacă președintele nu vrea alături de el “vreo bucățică din PDL”, atunci ea nu are decît opțiunea de a demisiona din PDL. Acum. Nu mîine, nu poimîine, nu luna viitoare, ci acum. Iar după ce demisionează, Udrea nu are voie să scoată pe piața politică alt partid, o altă grupare, orice agregare din foști membri PDL, ci trebuie să aștepte mutarea lui Băsescu”.
Ei bine, Udrea nu a demisionat din PDL, ci l-a legitimat pe Blaga la șefia partidului atunci cînd a renunțat la contestații. În acest moment, Udrea s-a scos singură din jocul lui Traian Băsescu. Din voință proprie? La cererea președintelui țării? Cel mai probabil, a doua variantă e cea corectă. Pînă la urmă, din același motiv din care Băsescu se dispensează de PDL trebuie să se dispenseze și de Elena Udrea: blonda e tot un bolovan pentru președinte, chiar dacă e un bolovan estetic, strunjit și sulemenit. Cel puțin formal, aparent, Udrea trebuie să dispară. Fie și în PDL. În orice caz, să nu apară în preajma Mișcării Populare.
Pînă acum, Udrea a înțeles și joacă bine rolul. Cel puțin la prima vedere, s-a plasat (pentru că nu a părăsit PDL și a acceptat șefia lui Blaga) în tabăra de care Băsescu s-a despărțit. Dar pentru cîtă vreme? Răspunsul corect ar fi „pentru totdeauna”. Însă, cel mai probabil, ea va fi doar o iapă troiană, care va necheza, fornăi și da din copite cînd Blaga va avea garda jos.
Luna februarie a început bine: Agenția Națională de Integritate l-a găsit în conflict de interese pe unul dintre personajele anchetelor din revista Kamikaze. Este vorba despre Marcel Piteiu, fost director general al Romgaz. Pe 6 februarie, într-un comunicat trimis presei, ANI preciza că Piteiu, în calitate de director general al companiei de gaze, a fost implicat în atribuirea de contracte unei societăți la care era și administrator. În urma comunicatului Agenției, Piteiu și-a dat demisia din funcția pe care o ocupa la acel moment, respectiv aceea de director de explorare. Ar fi trebuit să fie finalul carierei unui director de companie de stat cu o avere de milionar în euro, după cum vă vom arăta ceva mai încolo. Ei, aș, ți-ai găsit: douăsprezece zile mai târziu, Marcel Piteiu semna o nouă declarație de avere, în calitate de „consilier“ al managerului de la Romgaz. Procedeul nu este nou, a mai fost întâlnit și la alte companii de stat. Dinozaurii politici din sistem pleacă doar de ochii lumii și rămân pe funcții călduțe de consilieri la cabinetele șefilor instituțiilor. Continuarea, aici.
Dacă-l întrebați pe Varujan Vosganian cu ce se ocupă la Ministerul Economiei, probabil că o să vă spună în continuare că habar n-are, pentru că premierul Ponta a bulibășit atribuțiile ministerului. Nu, nu e vreo glumă, așa a spus, recent, Varujan Vosganian. Cum ar veni, Ponta l-a trimis la Economie să ascută creioane. Ceea ce nici nu ne miră, mai ales că ditamai ministrul Economiei a „omis“ să-și declare un credit bancar. Nu să-l declare la televizor, ci în declarația de avere, așa cum îl obligă legea. Amănunte, aici.