Victor Ponta, 2 martie 2012 (opoziție):
„Pot doar sa constat ca cele doua obiective europene (MCV si Schengen) ramase in sarcina Guvernului Basescu-Boc sunt ratate in mod constant.
Sigur ca e usor sa dai vina pe Europa.
Eu insa cred ca viitorul guvern USL trebuie sa abandoneze strategiile acestea perdante, sa fim realisti si pragmatici, iar rezultatele nu o sa intarzie sa apara.” (sursa)
Victor Ponta, 1 martie 2013 (premier):
„Președintele știe foarte bine politica europeană, după cum încep și eu să știu, iar decizia care se va lua în legătură cu Schengen nu are legătură cu situația actuală din România. Are legătură cu modul în care miniștrii de interne și anumite guverne văd, față de propria lor idee publică, această idee răspândită de media europeană că se ridică Schengen și o să vină toți românii și bulgarii. Eu am spus că nu este corectă, mai ales că noi am cerut intrarea în primă fază doar cu aeroporturile, unde sunt mai ales oamenii de afaceri” (sursa)
Aha, cînd era în opoziție, de vină era nenorocitul de Băsescu, care bloca intrarea țărișoarei în Schengen, dar tiranul de Băsescu nu voia să admită că era vinovat și arunca mîța moartă a impotenței proprii în ograda UE; acum, însă, cînd e la putere, micul Țîțulescu (că Titulescu nu-i pot zice, premierul nostru pare abia desprins de la țîța mamei lui politice, A. Năstase) a descoperit că Băsescu e ditamai cunoscătoru’ de politică externă (iar el, Țîțulescu ăl mic îi calcă pe urme) și nu mai e deloc de vină pentru eșecul cu Schengen, nooooo, ba chiar, de fapt, de vină sînt ticăloșii de europeni care se tem de legendele despre noi și despre bulgari, deși noi, ca românași verzi, drepți și frumoși, știm că nu-s adevărate, da’ așa-s europenii ăștia, niște fătălăi care se tem și de umbra lor și nu vor să ne vadă fericiți. Păi, măi, Țîțulescule mic, nu ziceai să nu mai dăm vina pe Ioropa și că o să vii tu cu useleu’ tău, plin de pragmatism, și o să ne luăm la Schengen de nici nu o să mai avem unde să-l punem prin casă?! Așa ziceai, da’ gura din opoziție bate curu’ de la putere.
P.S. Cît despre Țîțus (sau Titus, cum se prezintă în CV), nu pot spune decît că e un cretin. În termeni diplomatici, desigur. Și nu te poți numi altfel decît cretin atunci cînd îți abandonezi obiectivele de politică externă, pentru care ai lucrat ani de zile, cu atitudinea „ba pe-a mă-tii!” (sursa).
România liberă scrie despre cum semnatarii proiectului de lege care poartă sugestivul număr de 69/2013 (cel prin care ONRC ar trebui să treacă de la Ministerul de Justiție la Camera de Comerț și Industrie a României) iau niște mii de euro tocmai prin intermediul unei instituții „de pe lîngă” CCIR. Eu vă dau lista completă a celor care, parlamentari sau nu, primesc bacșișuri „de pe lîngă” Vlasov. Aceasta e lista. Oficială. Dacă v-a atras atenția vreun nume, nu ezitați să îmi comunicați părerea voastră despre.
Joi, 21 februarie, deputați ai PNL, PSD și minorități au depus la Senat un proiect de lege prin care Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC) să treacă din subordinea Ministerului Justiției în cea a Camerei de Comerț și Industrie din România (CCIR), conduse de liberalul penal Mihail Vlasov (despre legătura de noapte a lui Vlasov cu ministra Mona Pivniceru, detalii aici). Dacă vă pasionează detaliile, iată și expunerea de motive a deputaților cu pricina, dar și textul proiectului de lege.
Ce e cu adevărat remarcabil la acest proiect de lege este că e, deja, neconstituțional. A spus-o, desigur, Curtea Constituțională, la sfîrșitul lui 2009, după ce un proiect de lege care voia același lucru (trecerea ONRC de la MJ la CCIR) a fost aruncat la gunoi de Curtea Constituțională. Iată de ce (cităm din decizia CCR, disponibilă aici): „Sub acest aspect, Curtea consideră că statul trebuie să îşi asigure mecanisme de control al activităţii entităţilor private care îndeplinesc atribuţii în legătură cu organizarea unui serviciu public, ţinând seama că aceasta este o prerogativă a statului. Or, prin dispoziţiile legiicriticate se reglementează în sens contrar, atribuindu-se direct, prin lege, bunuri şi servicii publice în administrare privată. Legea supusă controlului de constituţionalitate prevede transformarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului din instituţie publică cu personalitate juridică într-o structură pe lângă o asociaţie neguvernamentală – Camera de Comerţ şi Industrie a României – ceea ce echivalează cu abrogarea implicită a dispoziţiilor care reglementează actualul statut al acestuia. (…) De altfel, având în vedere că registrul comerţului îndeplineşte un serviciu public de importanţă deosebită în funcţionarea pieţei interne la nivelul Uniunii Europene, majoritatea statelor membre a stabilit organizarea registrului comerţului sub control public, în diferite forme. Astfel, în 33 de state registrul comerţului este organizat în subordinea unui minister şi numai în două state registrul comerţului este ţinut de camerele de comerţ, însă acestea fie au statut de instituţie publică în cadrul administraţiei publice locale, fie se află sub controlul unui minister.”
Așadar, ce vor acum deputații USL (și aliații lor neoficiali de la minorități) nu are nici o șansă să se transforme în lege. Totuși, deputații insistă și au depus deja proiectul de lege. Deci, ori sînt idioți (și habar nu au de decizia CCR din 2009), ori sînt șmecheri (și-i doare la bască de aceeași decizie a CCR din 2009). Eu știu sigur că toți semnatarii proiectului de lege știu de decizia CCR din 2009, deci sînt șmecheri. Ceea ce mă face să mă întreb pe ce se bazează șmecheria lor.
De cîte ori are ocazia, premierul Victor Ponta declară că nu-i plac comuniștii și nici membrii PCR. Ceea ce, desigur, ar trebui să-i facă stenturile lui tataie Nelu Iliescu să sară ca popcornul. Dar nea Nelu este fosila încă ambulantă din muzeul PSD, deci e sacrosanct. Bașca, nu mai vrea funcții, așadar poate fi lăsat în plata Domnului (în caz că, acum, înaintea morții, Iliescu e gata să accepte că există așa ceva printre meandrele concretului).
Dar nu comunistul Ion Iliescu mă interesează pe mine, ci comunistul cu patalama de la PCR Mircea Dușa, ministru al Apărării unui stat membru NATO, cu armată prezentă în teatre de operațiuni militare internaționale și cu acces la informații ale alianței militare nord-atlantice. Bretonatul Dușa, fost și ministru de Interne, își ascunde în propriul CV apartenența la Partidul Comunist Român. Biroul de presă al Ministerului Apărării, însă, la solicitarea mea, a confirmat statutul de comunist cu carnet al lui Mircea Dușa.
Ceea ce, dacă aluziile de pînă acum nu au fost suficient de transparente, mă face să mă întreb: NATO ce-o zice de asta? Și, dacă o zice, să o facă în franceză sau maghiară, că Dușa nu știe decît franceză (mira-m-aș!) și maghiară, conform CV-ului ministerial.
Mai jos, răspunsul primit de la Biroul de presă al MApN.
Ieri, ambasadorul român în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Ion Jinga, a dat un mini-interviu la CNN (vezi aici). Jinga s-a scremut, a icnit, a făcut dezacorduri, a transpirat. Totul, în numai doua minute (care, ce-i drept, pentru el au părut o veșnicie). Ce mai, a etalat o splendidă engleză de cel mult clasa a patra de la o școală sătească.
Ei bine, de cînd credeți că e omul ambasador în UK? Din… 2008! De cinci ani, deci. Cinci ani în care, din cîte se vede și aude, Jinga a stat pitit prin ambasadă, în loc să se acomodeze cu obiceiurile locale (printre care și limba, desigur). Cu toate astea, în CV-ul bravului nostru ambasador se menționează că limbile străine cunoscute sînt engleza și franceza, ambele „foarte bine”. Mda, e evident, Shakespeare se răsucește în mormînt de invidie cînd îl aude pe magnificul român pocindu-i limba. Dar să nu credeți că Jinga nu s-a remarcat pînă acum în funcția asta de la Londra. Dimpotrivă: anul trecut, ministrul de Externe Corlățean i-a oferit o distincție, „pentru abilităţile în promovarea relaţiilor bilaterale în plan politic, economic, cultural cu principalii parteneri externi ai României, precum şi a intereselor comunităţilor româneşti din străinătate. „Putem spune azi, dincolo de situaţiile conjuncturale şi chiar în condiţiile dificile ale crizei economico-financiare prin care trece Europa, că niciodată în istoria comună a relaţiilor bilaterale, România şi Marea Britanie nu au avut relaţii mai bune. Astăzi este de evidenţiat calitatea dialogului politic, convergenţa în problemele securităţii internaţionale, dinamica schimburilor economice, dar şi culturale şi inter-umane”, a declarat ministrul Titus Corlăţean în prezentarea ambasadorului Ion Jinga.” (sursa). Păi, se îndoiește cineva de „calitatea dialogului” pe care e Jinga în stare să-l poarte în limba briților?!
Eu nu mă îndoiesc. Ba chiar, la rîndul meu, aș vrea să-i acord o distincție lui Jinga: distinția Jigna, pentru jigniri aduse tuturor fraierilor de români care-i plătesc salariul de ambasador să ne facă de căcat la CNN.
P.S. Totuși, l-a evaluat cineva pe Jinga în 2008, în guvernarea Tăriceanu, înainte să-l trimită la post în UK?
P.P.S. Cum își face treaba un ambasador (al UK în România, ce-i drept) cu adevărat: citește impecabil o poezie de Eminescu și dialoghează absolut natural în limba română.
Că ministrul Mircea Dușa e o glumă mediocră știm (e ăla care, acum vreo săptămînă, era fericit că se află în județul Craiova), dar habar n-aveam că și certificatul lui de naștere menționează asta (omul chiar e născut pe 1 aprilie). Nu doar nașterea lui Dușa a fost o farsă a destinului, ci și tot traseul care l-a făcut ministru de Interne și, apoi, al Apărării. Din CV-ul omului aflăm că a început o facultate („Științe Economice București”) în 1984, la doar 10 anișori după ce a terminat liceul. Asta nu l-a împiedicat, însă, ca doar cu studiile liceale să fie șef de serviciu la Consiliul Popular Toplița (presupun că era vorba de serviciul forestier, dacă exista așa ceva, că tot era tînărul Dușa absolvent de liceu silvic) și, apoi, fără diplomă de studii superioare, să fie chiar vicepreședinte al aceluiași Consiliu Popular (’86-’90). Adică un soi de viceprimar, uitat pe funcție pînă în ’96, cînd a devenit primar. Guvernarea Năstase l-a făcut, la 45 de ani, prefect de Harghita, iar din 2004 își face veacul prin Parlament. Între timp, cică a prestat niște studii postuniversitare (nu se știe în ce) la Sibiu. Vorbește franceză și maghiară (conform CV-ului, cel puțin, dar pentru franceză n-aș băga mîna-n foc).
Mediocritate de funcționăraș provincial, pe scurt, ca să nu ne încurcăm în analize prea complicate. Curiozitatea mea, însă, e cum a studiat Dușa la „Științe Economice București” între 1984 și 1988, cînd era ba șef serviciu la Consiliul Popular Toplița (pînă-n ’86), ba vicepreședinte tot acolo (’86-’90). O fi fost FF-ist, nu? Da’ PCR-ist o fi fost?
“Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie” (de către președinte). Am citat din articolul 109 al Constituției, cel referitor la “răspunderea membrilor Guvernului”. Singurul beneficiar, acum (nu garantăm pentru viitorul apropiat), al acestui generos articol constituțional este vicepremierul PSD Liviu Dragnea. Acel Dragnea care s-a aflat la întîlnirea tainică unde s-a semnat acordul de coabitare Ponta – Băsescu.
Liviu Dragnea este urmărit penal de DNA. Conform unui comunicat emis de procurori, “În rezoluția de începere a urmăririi penale, procurorii au reținut că există indicii temeinice că, în calitate de secretar general al unui partid politic, învinuitul Dragnea Nicolae Liviu și-a folosit influența și autoritatea funcției în vederea obținerii unui folos nepatrimonial pentru partid, respectiv a unei prezențe de minimum 60% la votul de la referendumul din 29.07.2012, care să garanteze validarea acestuia. Astfel, acesta a inițiat o asociere formată din numeroase persoane (președinți și membri ai secțiilor de votare coordonați de responsabili locali și județeni, președinți de organizații județene și locale, precum și primari ai partidului), iar scopul asocierii era săvârșirea de infracțiuni prevăzute de Legea nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului.”
Liviu Dragnea este și membru al cabinetului (ministru al Dezvoltării și vicepremier). În această calitate, Liviu Dragnea așteaptă trimiterea în judecată. Situație în care, cum destul de fără echivoc spune Constituția, va trebui trimis acasă. Sau, mă rog, la Parlament, că e și deputat.
Dacă Dragnea nu va fi scos de sub urmărire penală, procurorii vor întocmi un rechizitoriu și-l vor trimite în judecată. Caz în care Constituția nu-i dă nici o posibilitate președintelui Băsescu în afara suspendării. Ceea ce, evident, știau de la bun început și Dragnea, și Ponta, și Băsescu.
Mai mult decît atît, unii din pionii din lotul Dragnea au fost deja trimiși în judecată. Deci, vicepremierul PSD n-ar trebui să fie departe de același verdict. Așteptat și de Dragnea, și de Ponta, și de Băsescu.
Sau ne scapă nouă ceva? Cum ar fi o scoatere de sub urmărire penală? Sau, în cazul trimiterii în judecată, o “amnezie” a președintelui, care să uite să-l suspende pe vicepremier? Sau dorința premierului de a se descotorosi de adjunctul lui de la Guvern?
Mîine, pe 6 februarie, se vor împlini cinci luni de la începerea urmăriri penale. Cam cîte estimați că vor mai trece pînă cînd coabitarea ne va da soluția la problema asta complexă?
Sau, altfel spus, așa.
Din inima putredă a imperiului media, industrial și financiar Intact-Grivco, turnătorul Felix mimează umorul destins și ironia fină. Într-un post, pe propriul blog, intitulat „Curat neconstituțional, dar umflați-l!”, Felix se plînge că e hărțuit de instituțiile Justiției abuzive ale lui Traian Băsescu și enumeră cîteva cazuri în apărarea lui. Printre ele, și cazul unui judecător: „Tot o coincidenta a declansat o ancheta ANI impotriva unui judecator imediat ce acesta a indraznit sa conteste o procedura in cadrul CSM” (sursa). Nu-mi e foarte clar cum anume îl ajută la argumentație pe Felix cazul judecătorului Horațius Dumbravă (căci, da, despre acesta este vorba iar povestea este asta). Sau, altfel spus, de ce ne zice Felix atît de transparent că se află de aceeași parte a baricadei cu Dumbravă? Ca să-l facă de căcat pe Dumbravă? Ca să-l laude? Ei, bine, în oricare din variante, Horațius D. ar trebui să reacționeze public, să se desolidarizeze de empatia lui Felix, să ceară reparații morale de la CSM că l-a lăudat un inculpat și un turnător dovedit al Securității. Cu care, nu-i așa, Dumbravă nu are nici o legătură, nu-i așa?
Totuși, nu știu de ce, am o vagă bănuială că Dumbravă nu va fi deloc deranjat de compasiunea lui Felix.
Traian Băsescu, 3 decembrie 2012: „Am văzut că se grăbesc să împartă posturi. Să nu vândă pielea ursului din pădure, măcar să nu ia banii înainte, pentru că voi fi extrem de exigent cu privire la cei care au dosare penale. Să nu-şi imagineze că un om, un ministru cu dosar penal, fie el trecut şi prin Parlament, va avea ocazia să depună jurământul în faţa mea” (sursa).
Victor Ponta, premier desemnat de către Traian Băsescu, 17 decembrie 2012: „Da, vom avea miniştri impotriva cărora s-a declanşat procesul de urmărire penală” (sursa).
În cîteva zile, vom vedea cine s-a aruncat și cine a jucat cu cărți în mînă. Mă aștept ca Băsescu să joace, dar știe că nu va putea respinge un ministru decît o dată, a doua oară (conform unei decizii a Curții Constituționale din 2007, parcă, cînd Tăriceanu l-a propus pe Cioroianu la MAE) este obligat să-l accepte. Or, în acest caz, dacă Ponta insistă cu propunerea unui penal, președintele va pierde pe mîna lui. Sigur, va fi demonstrat, în scenariul ăsta, că a încercat să împiedice o numire nepotrivită, dar cîștigător va fi Ponta.
Pentru cine va cîntări mai greu o astfel de numire? Va părea Ponta mai protector de corupți decît pînă acum? Sau, dimpotrivă, va părea Băsescu din ce în ce mai slab, umilit?