Acum vreo lună, vă spuneam că, dacă chiar ar vrea, binomul Iohannis – Hellvig ar putea rezolva simplu problema Dragnea: „Dacă Iohannis și Hellvig chiar ar fi vrut să rezolve problema, ar fi apelat la soluția cea mai eficientă: demisia premierului. În acest caz, s-ar declanșa o criză guvernamentală care poate duce la dizolvarea parlamentului de către Iohannis și, apoi, anticipate.”
Legal, premierul nu poate demite un ministru. Ci, conform Constituției, îi poate cere acest lucru președintelui: „În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.” (articolul 85, alineatul 2)
Încă nu-mi vine să cred că nevertebrata din capu’ Ministerului de Interne a grăit așa azi: „Urmează să am o întâlnire cu specialiştii din cadrul Centrului de testare psihologică. Ieri (n.r. – luni) am transmis o solicitare, până acum am doar informaţiile pe care le cunoaşteţi şi dumneavoastră, date de purtătorul de cuvânt al Poliţiei. Nu am văzut pe nimeni să facă un pas în spate. Probabil că au apreciat că nu există responsabilitate” (sursa).
08.01.18 este data pe care Dragnea o poate marca în calendarul personal drept cea în care a pierdut tot. Nu, nu toți banii și nu (încă) toată influența (ba cu banii și alte averi va rămâne chiar și dacă va intra la închisoare). Ce e, atunci, „tot” pentru Dragnea? E SMT-ul numit România, la care inginerul cu mustață nu a mai apucat să fie șef.
Azi, în București, pe Kiseleff, în fața sediului PSD, câțiva cetățeni români au decis să-și exprime liber părerea despre ce se întâmpla în acel moment în interior: o ședință de partid în care, cu cuțitele pe masă (metaforic vorbind, desigur) se încerca tranșarea unui subiect greu (cine deține cu adevărat puterea în PSD).
Ne-am întrebat, mulți, cum a fost posibil ca preț de trei zile un polițist să nu fie recunoscut de către colegii lui, în ciuda popularizării masive a fotografiei acestuia, după reclamarea unor acte de pedofilie.
Ieri a fost ziua lui Sorin Moisă, europarlamentar (fost socialist, acum membru al grupului popularilor europeni), demisionar din PSD în noiembrie 2017 în urma unor acuzații dure aduse lui Liviu Dragnea.
De mai bine de o lună, Gabriela Firea tace. Din nefericire pentru noi, tace doar în legătură cu Dragnea, în legătură cu multe alte subiecte nu doar că vorbește, dar o face în stilu-i ultracunoscut, nesimțit și manipulator.
Slăbiciunea se pedepsește în PSD exact ca în sălbăticie: masculul alfa care-și pierde dinții și ghearele este lăsat să moară sau, mai adesea, abandonat în fălcile dușmanilor. Azi, a venit rândul lui Dragnea.
În octombrie 2013, CNI (Compania Națională Imprimeriile) Coresi intra în insolvență. Compania este deținută integral de către statul român (prin Ministerul Culturii). Anual, pierderile sunt de câteva milioane de lei (de obicei, peste cinci milioane de lei). Evident, de aici și insolvența.