Ca să nu ziceți că nu v-am zis. Întrebarea e: Băsescu nu va face, cumva, un pas în lateral și-l va lăsa descoperit pe Banias?
Comentariu preluat integral din subsolul unui post anterior:
„Nu stiam ca a cumparat Buscu brand-ul si sincer eu speram sa dispara … gen demisia de onoare dupa patru ani
Pentru mine cititul AC a fost mostenire de familie Mama l-a citit inca de la infiintare si am preluat si eu microbul cand a inceput sa ma intereseze presa scrisa. Am continuat sa cumpar fiecare numar si cand am plecat la facultate. Cred ca am ratat foarte putine. Aveam stiva uriasa de ziare acasa cand inca mai pastram un pic de sindrom de hoarding traditie de neam )
Pentru mine chiar nu conteaza informatiile “de interior” si sa ma chinui sa am nu stiu ce imagine profunda a problemei ca sa pot judeca. A fost chiar foarte simplu.
In momentul cand am auzit la stiri ca au vandut biznisul lui Vantu eu nu am mai putut sa cumpar ziarul. Punct. Nu m-a interesat nici o asigurare de independenta editoriala pentru ca nu ma incalzea cu nimic. L-am mai luat ulterior sporadic mai mult din reflex si ma mai uitam pe site.
In momentul stenogramelor asteptam o reactie de minima decenta din partea lor fata de niste cititori care au crezut in revista si au cumparat-o o gramada de ani. O minima explicatie. In schimb am primit o laba trista facuta cu aere de mega superioritate si atitudine de Isus pe cruce neinteles.
In momentul ala eu i-am pus ziarului cruce – groapa era sapata de la vanzare.
Eu i-am inteles perfect pe cei de la kamikaze cand au plecat. Prin treaba cu vanzarea facuta pe la spate si anuntata la televizor au primit cel mai mare bocanc in bot ca ziarist. Dintr-o miscare le-a fost data naibii credibilitatea fara sa aibe ceva de zis. Pe un profit foaaarte frumos al “fondatorilor”.
Ce e asa de greu de inteles ca sunt inversunati ??”
P.S. Eu n-am prea multe de zis, poate voi.
Că Botiș face cu el însuși. Și nu o dată, ci de trei ori. Ba poate chiar de patru ori. Tu, muritorule, cu cine faci funding? Dar pe bune, fără fund kissing.
Cîteva teze au început să circule pe forumuri, bloguri și feisbucuri după ce Doruleț-batistă s-a aruncat ca un bulibașă care poartă lanțuri de tinichea și a licitat peste 1,6 milioane EUR pentru brandul atrofiat Academia Cațavencu. Printre aceste teze, cîteva sînt de o imbecilitate inconsistență logică exemplară. Într-o ordine oarecare: 1. mogulul rău de la România liberă (aflat, desigur, în spatele jurnalistei Sabina Fati) a vrut să cumpere brand-ul ca să închidă revista Academia Cațavencu; 2. același mogul rău nu a contactat nici un jurnalist de la Academia Cațavencu, deși era interesat să cumpere brand-ul; 3. jurnalista Sabina Fati a licitat împotriva altor jurnaliști (cei de la Academia Cațavencu) cu rea-credință, ducînd licitația prea sus pentru puterile financiare ale acestora din urmă (or mai fi și alte teze, da’ nu mai am chef de ele, că e tîrziu).
Ce au în comun toate aceste teze? Păi: a) credința unora de la Academia Cațavencu că marca Academia Cațavencu se confundă cu echipa angajaților revistei din acest moment; b) revista Academia Cațavencu și marca omonimă nu au nimic în comun cu economia, ci sînt un principiu, o metafizică, un soi de ideal umblînd învelit în hîrtie de ziar și mîntuind oamenii.
Măi, dragi bieți cretini (mă refer în special la ăia care, săracii, nici măcar nu au avut acțiuni vreodată acolo, dar acum dau cu MUIE – textual! – pe feisbuc; haios, dar penibil și trist), enunțurile de la punctele a) și b) sînt îngrozitor de false. În 20 de ani de funcționare a revistei, cîți oameni au plecat de la și venit la Cațavencu? Destui. Și, nemaipomenit, revista a continuat să apară. Deci, elementar de logic, am zice cu toții (dacă nu am fi, evident, niște bieți cretini cu injecțiile nefăcute la timp) că marca nu se confundă deloc cu echipa. Ci, eventual, cu un tip de presă (neinventată de Cațavencu, pentru cititorii lor care-s la fel de cretini, uneori, ca și ei). Așadar, nu prea înțeleg de ce un competitor la licitația pentru marcă ar fi contactat redacția. Să ceară voie să investească niște bani? Să-și ceară scuze că nu o să le mai dea la fel de mulți bani ca SOV, în caz că i-ar păstra (dar unde să-i păstreze? că, în caz că altcineva decît Bușcu ar fi cumpărat – și cu bani la teșcherea, eventual, nu pe abureală – marca, asta nu însemna decît că noul proprietar putea scoate o revistă cu acel nume. punct. nu că ar fi întreținut o redacție)? Să întrebe ce tip de batiste preferă?
Apoi: din momentul în care marca Academia Cațavencu a fost scoasă la vînzare, ea nu a mai reprezentat decît un bun menit să fie licitat pentru a acoperi niște datorii de milioane de euro. Atît și nimic mai mult. Nu o idee, nu o labă metafizică tristă, nu un brand. Ci doar un mijloc prin care statul și niște privați sperau să recupereze niște milioane cu care fuseseră țepuiți de administratorii societății care deținuse pînă atunci marca. E chiar atît de simplu. E întristător că bieții cretini brodează lăcrămos și trag de coarda sensibilă a unui corp de cititori din ce în ce mai anorexic, ba chiar sugerează colecte și chete publice pentru acoperirea sumei de 1,6 milioane EUR. Pe scurt, jurnalismul invocat de cretini de data asta nu are a face nimic cu economia. Iar o gazetă e o afacere ca oricare alta, care trăiește cît timp nu trage țepe. Cînd începe să nu-și mai plătească datoriile, afacerea se închide. Fără nici o legătură cu diabetul isteric din frazele unor cretini.
Pe scurt: dacă niște cretini hoți, administratori ai mărcii, nu ar fi furat banii creditorilor (operațiune eminamente economică), azi marca Academia Cațavencu nu ar fi fost scoasă la licitație (operațiune, în consecință, la fel de economică) iar cretinii idealiști nu ar fi fost așa de furioși invocînd argumente metafizice (și complet neeconomice). Deci, simpatici cretini idealiști, direcționați-vă damblaua spre cretinii hoți care v-au adus în situația asta, e mai cinstit. Pe unul din ei îl găsiți chiar la voi în redacție, e simplu.
Nu l-ați crezut pe Boc cînd a zis că am ieșit din recesiune, nu? E, rău ați făcut: azi, Doruleț-batistă de la Academia Cațavencu a cumpărat marca scoasă la vînzare de lichidator cu peste 1,6 mil EUR. În nume propriu. Ceea ce înseamnă că, la un profit mediu de 10.000 EUR lunar, își va scoate banii investiți pe achiziția asta în vreo 14 ani. Sau în șapte, dacă profitul mediu lunar e dublu, adică 20.000 EUR. Iar asta presupune ca încasările lunare ale săptămînalului, din vînzare și publicitate, să fie de 70-80.000 EUR. În fiecare lună, fără excepție. Dacă nici asta nu înseamnă ieșire din recesiune, atunci nu știu ce mai e. Sau, mă rog, ar mai putea fi o economie care duduie, vorba lui Tăriceanu.
Privită din alt unghi, povestea e așa: de banii ăștia se plătesc niște salarii restante (mărunțiș) și aproape jumătate din datoria de cam trei milioane euro către ANAF. Restul de 1,5 milioane EUR la Fisc rămîne paguba statului, iar de alte trei milioane euro niște creditori privați se vor linge pe bot. Definitiv. Așa că, după calculul ăsta, batistuță a făcut o afacere foarte bună: avea datorii de peste șase milioane, dar a scăpat cu plata a doar 25% și acum este curată și uscată, numai bună de o nouă muie (conform stenogramelor SOV – Doruleț). Talent, aș zice. Nu chiar har, ca la Vîntu, dar o tehnică bună, în orice caz.
Nu? Doar Igaș și-a atins limita maximă a incompetenței iar găștile din PDL și UNPR au nevoie de niște miniștri ca să mai slăbească din presiunea pusă pe săracu’ Boc. Zicem și noi, nu dăm cu paru’ certitudinii.
Aseară, după ce am prestat pentru revista la care cu onor sînt mogul la comun cu colegii mei, am dat o tură pe la TVR Info (unde nu-s mogul decît ca cetățean care plătește tava radio-TV), între 22.00 și 23.00. Cu această ocazie, am avut nesperatul prilej să mă conversez cu inculpatul Banias Mircea, senator român. L-am întrebat pe inculpat dacă nu cumva procurorii DNA au luat aminte la întîlnirile lui cu diverși afaceriști și funcționari portuari și vamali constănțeni, pe care le-or fi considerat penale. Inculpatul Banias a negat că ar fi avut întîlniri de genul ăla, porcesc de penal, și că ar fi primit, citez, „foloase materiale”. Presupun că TVR Info va redifuza declarațiile lui Banias, mai ales că, azi, DNA a emis un comunicat, din care citez: „La data de 22 octombrie 2010, inculpatul Banias Mircea Marius, Senator al României, i-a pretins inculpatului Bogatu Eugen, la vremea respectivă director al Direcţiei Domenii Portuare, din cadrul Companiei Naţionale Administrarea Porturilor Maritime Constanţa S.A., să îi remită cu titlu gratuit mai multe produse provenite din mărfurile confiscate şi aflate în gestiunea Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea. În schimbul acestor foloase materiale, în cursul anului 2010, Banias Mircea Marius i-a promis inculpatului Bogatu Eugen că îşi va folosi influenţa deţinută în virtutea funcţiei sale pentru a direcţiona mai multe proiecte economico – administrative în sensul impus de interesele inculpatului Bogatu Eugen şi ale întregului grup infracţional. Astfel, Banias Mircea Marius i-a promis lui Bogatu Eugen că se va implica personal în blocarea unui proiect de restructurare a autorităţii vamale de pe raza judeţului Constanţa şi a unui ordin ministerial care prevedea obligativitatea scanării tuturor containerelor din Portul Constanţa Sud Agigea, că va interveni pentru ca o persoană, ce nu era agreată de grupul infracţional, să nu fie numită într-o funcţie de conducere în cadrul Companiei Naţionale Administrarea Porturilor Maritime Constanţa şi că îşi va folosi influenţa pentru menţinerea în funcţie a unui fost director al Direcţiei Sanitar Veterinare Constanţa. De asemenea, acesta a promis că va interveni pentru protejarea inculpatului Durbac Liviu, şeful Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea.
Bunurile menţionate mai sus au fost puse la dispoziţia lui Banias Mircea, prin intermediul inculpaţilor Tudoran Dragoş-Iulian (comisionar vamal) şi Tudoran Horia-Dan, fratele acestuia, lucrător vamal în cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea, responsabil de confiscările vamale.” (sursa)
Asta e nasol la politicieni: de parcă nu-i suficient că asta sînt, mai sînt și proști.
Ponta, racovicenii, bublii și alți trompeți au opinat deja, la unison, că pedelistul Banias a fost agățat de DNA pentru că se pregătea să treacă (desigur, contra cost, dar asta trompeții nu au mai cîntat spart) la USL. Posibil, habar n-am. Nu mă îndoiesc că, dacă USL era la putere și PDL în opoziție, iar vreunul din social-liberali ar fi vrut să se transfere la portocalii, scenariul (potențial) s-ar fi repetat întocmai. Deci, nici o surpriză dacă e așa, mă lasă perfect rece această cutumă politic românească de mare succes în ultimii 20 de ani.
Totuși, și dacă e cum zic ponții și trompeții, greșeala e, firește, a lui Banias. Ok, dosar politic, să zicem, dar nu am deloc dubii că înăuntru se află niște probe foarte interesante. Așadar, fiat iustitia pereat mundus. Păi, nu? Sănătate și răcoare la vară, că se anunță caniculă.
Altceva nu înțeleg, însă: cum se face că Mironescu, secretarul general al Internelor, a fost girat de Igaș, ministrul, girat la rîndul lui de Băsescu, președintele țării? Același președinte care are o nepoată asociată cu Mironescu, într-o firmă. Să nu fi știut Băsescu despre bacalaureatul luat de Igaș la vîrsta la care alții termină și doctorate? Să nu fi știut președintele, cînd Igaș l-a numit pe Mironescu la Interne, că acesta din urmă e asociat cu Banias, că ambii au afaceri în port? Bun, o să ziceți că nu e treaba lui Băsescu. Păi, dacă nu e, atunci să nu fie treaba președintelui nici ce se întîmplă la regiile de stat, unde sînt boieri cu mînuțe hulpave, după cum am auzit recent chiar din gura prezidențială. Dar chiar să nu fi știut președintele, aflat la al doilea mandat, de rudele lui și afacerile acestora? Să nu fi fost pe fază nici un serviciu secret care să-l fi informat pe Băsescu despre potențialele vulnerabilități ale asocierilor rudelor sale cu personaje tentaculare ca Mironescu? Iaca, dacă-mi permiteți, eu nu cred. Da’ nu cred deloc.
Deci, bă, politicienilor: nu mai puneți, bă, hoți în conducerile instituțiilor. Că de aia vă faceți de căcat. Da, înțeleg că, dacă nu-s hoți, nu fură. Iar dacă nu fură, nu-s bani de dat la partid. Iar dacă nu-s bani de dat la partid, nu se pot face campanii eficiente pentru încă un mandat de furat. Nasol, știu. Complicat.
Acum niște miliarde de ani, EvZ ducea războaie de presă. Acum, e doar un depozit de izmene, oale și saltele pentru niște soldați înăcriți, dotați cu arme de lemn. Nu întîmplător: noul și neoficialul patron al fostei buline este personajul din acest interviu. Advertorial cu întrebări și răspunsuri, mă rog.
Am scris, în ultimele două luni, că Boc pleacă de la Guvern și că în locul lui va veni un tehnocrat. Am și identificat tehnocratul, deși nu l-am numit (la ceva vreme după mine, l-au numit alții: Sorin Mîndruțescu de la Oracle România). Am adăugat, cu cîteva săptămîni înainte de alegerile din PDL, că Boc va pleca numai după ce se va vedea cu sacii șefiei PDL în căruța personală. Acum, că asta s-a întîmplat, Boc nu pleacă încă, deși Mîndruțescu are și echipa de lucru constituită și ar putea începe de mîine să conducă Executivul.
De ce nu pleacă Boc? Pentru că, în clipa în care scriu aceste rînduri, pe Blaga încă îl roade frustrarea că nu a fost ales președinte de partid. Așadar, nu riscă nimeni ca activiștii (deputați și senatori) loiali buldogului să trîntească un guvern de tehnocrați în Parlament. Prin urmare, acum se caută febril, la Cotroceni, un medicament pentru frustrarea lui Blaga. Pînă nu va fi găsit, Boc va sta, cumințel, pe scaunul de premier. Nu e, deci, la mijloc, vreun orgoliu al lui Emil de a se duela cu Traian, ci o simplă necesitate calculată, utilă acum tocmai pentru a-i servi intereselor lui Traian.
P.S. Mă uit cu milă cum complicatul joc politic românesc îi încurcă pe activiștii cu tasta și propaganda. Iată, de exemplu, ce schimbare de ton la un băiat de la un site, în funcție de borna alegerilor din PDL. Voila ce scria acest băiat înainte de alegeri, pe 6 aprilie 2011, cînd Boc trebuia neapărat să plece (sau, mă rog, acest mesaj trebuia transmis poporului): „Mesajul catre Traian Basescu a fost clar si repetat: nu demisionez, raman premier pana in 2012 daca am majoritate in Parlament, plec numai daca Guvernul pica la vot, pe motiune de cenzura. Premierul Emil Boc a continuat, marti seara, la Realitatea TV, ce a inceput pe 15 februarie, cand s-a razgandit subit, la fel ca Tariceanu in 2005, si a dat peste cap planul debarcarii sale. Boc se agata mai departe de scaun, desi toate semnalele de la Cotroceni, din propriul partid sau din sondaje i-au aratat usa. Planurile presedintelui de a-l debarca si de a-l inlocui eventual cu un tehnocrat se complica. Ce spera Boc? Care sunt planurile sale? Cum poate iesi Traian Basescu din fundatura?
In interviurile acordate marti seara la Realitatea TV si luni la TVR am vazut un cadavru politic bine intentionat si de buna credinta refuzand sa accepte ca a murit. Boc n-a guvernat pentru el, n-a furat si pare mai departe de buna credinta, dar sansele redresarii sale sunt, pe zi ce trece, tot mai mici. In politica, perceptia bate realitatea. Iar ardeleanul cumsecade Boc a devenit, in Romania, sinonimul crizei.
E nerealist sa visezi la reveniri spectaculoase cand ai de dat inca multe vesti proaste iar vestile bune intarzie. Nu vrei sa fii populist, dar nici sectorul privat nu te prea crede. Mai rau, incepi sa dai mesaje confuze in piata. Cand toata lumea asteapta eliminarea statului din afacerile cu enegie, te apuci sa strigi, la fel ca Ponta, nu ne vindem tara. Tot anunti scaderi dramatice de taxe, dar lumea s-a plictisit deja de alarme false. Vrei sa convingi ca ai salvat natiunea, dar le spui profesorilor sa astepte cumiti drepturile salariale castigate in instante pana in 2012, eventual 2014.
Altfel spus, Boc se impotmoleste tot mai rau in zbaterea sa, omeneste vorbind, cumva de inteles. De neinteles, totusi, ce rotite s-au pus in miscare in capul sau cand se viseaza revenind acoperit de glorie. Stie ca partidul nu-l mai vrea nici premier, nici sef de partid, ca sta catastrofal in sondaje si ca eventuala sa alegere va fi, in realitate, rezultatul regiei anti-Blaga. Stie ca fara sprijinul lui Basescu nu ajunge prea departe, dar intinde coarda. Boc il notifica public tot mai des ca n-are chef sa plece de bunavoie.”
Mie, unuia, îmi e greu să trec peste formulări precum: „cadavru politic”, „refuzînd să accepte că a murit”, „Boc a devenit, in Romania, sinonimul crizei”, „Boc se impotmoleste tot mai rau in zbaterea sa”, „fara sprijinul lui Basescu nu ajunge prea departe, dar intinde coarda”.
Băiatului de la un site, însă, nu-i e deloc greu. Ca dovadă, iată ce a scris ieri, la o lună și un pic după ce Boc era un „cadavru politic”: „Inca doua- trei luni la guvern. Asadar, premierul Boc pare decis sa joace pe o singura carte, riscand totul inainte de marea batalie din 2012. S-ar putea ca, proaspat reales in fruntea PDL, Boc sa accepte cel mult o remaniere, adica schimbarea ministrilor sustinut de vechea garda care oricum au performante modeste. In cercurile apropiate premierului mai circula scenariul potrivit caruia Boc ar fi dispus sa plece, dar peste 2-3 luni, adica undeva spre toamna, dupa ce va adopta o serie de masuri menite sa relanseze economia.
Deja, premierul Boc a amanat de cateva ori momentul plecarii, ajutat si de conjunctura alegerilor interne, pe care nu le-ar fi castigat la fel de usor in absenta resurselor guvernamentale si a hainei de premier.
Este posibil insa ca Emil Boc sa-si tina, totusi, promisiunea ca va demisiona dupa alegerile interne. Ultimele informatii indica un posibil troc intre Basescu si Boc: te ajut sa castigi partidul in lupta cu Blaga, dar pleci de la Guvern dupa alegerile interne din PDL.
Întrebat la postul public de televiziune, a doua zi dupa realegerea sa in fruntea PDL, dacă mai poate conduce partidul ocupând şi postul de premier, Boc a evitat un raspuns clar, comentand doar că un partid poate fi condus şi prin „instituţia delegării de atribuţii”. O mica gafa pentru un presedinte de partid proaspat reconfirmat in functie.
Relevant este ca, in prima sedinta a noii conduceri, PDL a evitat ostentativ sa discute chestiunea sensibila a inlocuirii lui Boc, ci s-a aplecat asupra unei pseudo-probleme – comunicarea deficitara – buna de scos in fata oricand ai o problema reala. Cu asta si-au batut luni seara capul Boc si noua sa echipa.
S-ar putea ca, prin tactica tergiversarii si tragerii de timp, Boc sa-si duca, taras-grapis, mandatul pana la capat„.
Așadar, în prezent, nici vorbă de „cadavrul politic” dinainte de alegerile din PDL, nici un cuvînt despre refuzul acceptării decesului, nimic despre vreo împotmolire sau „sinonimul crizei”. Nu, nene! Acum, cel mult, Boc e criticat, foarte neutru, cum că a făcut o „mică gafă” la TV. Curat consecvență, măi, băiatule de la un site! Cum ar veni, l-ai făcut pe Boc un soi de Lazăr portocaliu, mic, capabil să se scoale din morții politicii și să umble la Guvern ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat.