Mogulii se împart în două categorii: ai lor și, evident, ai noștri. Ai lor devin ai noștri și invers, în funcție de cine sîntem „noi”, iar „noi” sînt politicienii. Care, din nefericire pentru ei, nu pot sta tot timpul la putere, că altfel ar fi foarte trist pentru mogulii celorlalți.
Acestea fiind zise, dați-mi voie să vi-l prezint pe ultimul mogul intrat în atenția Kamikaze: Bobbyyyyy Păunescuuuuuu. Nu v-aș fi povestit de el aici, dacă nu aș ști că deja sînt unii care se întreabă, iar, „ai cui sînt ăștia de la Kamikaze?” Că nu are sens, mă-nțelegi, să scrii și despre Vîntu și despre Bobby, în aceeași revistă (în același fel, adică de nasol). Sau despre Elena Udrea și Blaga și ambii să fie de băcănie. Sau despre ăla și ălălalt.
E, iaca se poate. Se cheamă principiul terțului inclus, pentru că și unii și ceilalți sînt la fel.
Stați, nu săriți cu furci, topoare, otravă pentru fîntîni și amnar pentru holde, că nu eu am zis cele de mai sus. Ci niște unii jurnaliști care, stimulați la hipotalamus de chakrele larg deschise ale Elenei, și-ar băga pixul în focul anusului solar că biata Nuți nu are nici o implicare nici în nefericirea aia de „Land of choice”, nici în varza asta împuțită de „Explore the Carpathian garden”. Ci, știu ei, jurnaliștii imaculați ca sămînța (profesionalismului) risipită pe ochelarii (de sub care clipesc, inteligent, ochii) vreunei directoare din minister, că autoarea morală a cretinătăților e o liberală! Da, o malefică liberală, plantată odios în coasta Elenei, la minister! Vă dați seama?? Și ea, virginica, neprihănita de Nuți din Buzău, primește în față toate jeturile de publicitate negativă, în timp ce nemernica liberală își freacă mîinile (nu spun și de ce obiect/parte anatomică și le freacă) de extaz mistic! Groaznic! Salvați-o pe Nuți din Buzău din ghearele vrăjitoarei liberale, faceți dreptate în lume! Chemați cavalerul să dezlege blestemul! Hai, că m-am plictisit de ieftineala asta de presă proastă.
P.S. Ghicește cineva cine i-a lins chakrele Elenei?
Căcatul ăla de brand de țară a fost opera a două companii. Una e TNS, ailaltă e THR. Datorită lui Kamikaze știm că TNS e acționară la CSOP, casa de sondaje căreia îi place mult PDL-ul, mai ales cînd îi comandă studii electorale pe bani grei. Despre THR, însă, nu știm mare lucru. Sigur, ne putem uita pe site-ul lor și aflăm că se ocupă, în special, cu marketing turistic. Deci nu cu branding.
Dar nu aflăm de pe site-ul lor care e legătura THR cu PDL sau chiar cu, de ce nu?, Elena Udrea. Bun, am înțeles, TNS era normal să cîștige, că-s oameni serioși, de casă, de-ai noștri. Și, fie vorba între noi, nici nu-s așa răi, ba-s chiar profi. Sigur, la Românica nu e suficient să fii profi, trebuie să mai și cunoști pe cineva care să aprecieze, mă-nțelegi, c-ești copil? Dar THR (poate mă repet, știu)?? Ei de cine au fost apreciați? Și oare cine le-o fi dat ideea să se asocieze cu TNS, care deja erau apreciați?
Nu mă interesează nici cît negru sub unghie conflictul pe care Lovin blogger-ul îl are cu Imre de la Adevărul. Din punctul meu de vedere, ambii și-au greșit meseriile. Dar asta e altă discuție.
Cu ocazia ultimelor mui pe care și le-au împărțit Lovin și Imre, însă, am fost menționat. De către primul, citez: „Marti, tot Click scrie ca eu sunt blogger pe bani publici, pentru ca incasez publicitate de la Mihai Craiu, iar acum il protejez, pe motiv ca la un moment dat am facut o trimitere catre o ancheta a unui site, articol in care se scria despre contractele firmei actualului meu client cu statul. Atat. O trimitere cu link. Nu o ancheta a mea, nu o dezvaluire sau mai stiu eu ce. Din pacate, Catalin Prisacariu, acum la Kamikaze, a vrut sa-l atace pe Mihai Craiu si nu gasea acea trimitere. M-a intrebat si i-am spus ca e posibil sa dea o eroare pentru ca am patit cu o groaza de articole dupa schimbarea firmei de hosting, dar am sa caut sa rezolv cazul (problema e complicata pentru ca fiecare link trebuie editat manual din cauza unei erori pe care nu o inteleg: anul este luat de doua ori). N-am apucat sa o fac, pentru ca fostul meu coleg de la EVZ a scris ca sunt blogger din bani publici. In urma cu cateva luni. Click a descoperit acum. Si, sigur, va mai scrie despre mine, chiar daca n-am silicoane si nici nu sunt vedeta, iar ziarul este un tabloid care se ocupa de alte personaje.” (de aici).
Băi, Tibi, acu’ lăsînd deontologia și codurile sforăitoare ale onoarei la o parte: de unde știi tu că am vrut să-l atac pe Craiu? Faptul că am sesizat o măgărie și am exprimat-o public înseamnă că am vrut să-l atac pe omu’ cu banu’ din măgăria asta? Faptul că mă întristează efectele foamei asupra autorilor de bloguri mă face suspect de atacuri la adresa celor care le plătesc o masă zilnică? Faptul că un independent ca tine se aliază cu unul pe care-l fute pe blog, post coitum, mă transformă într-un terorist?
Tibi, e mult mai simplu: tu l-ai atacat pe Craiu, cînd ai scris despre el că e „boier pe bani publici”, nu eu. Iar dacă vrei să mă contrazici, publică acel post. Re-publică-l, adică.
P.S. Fiorosul meu „atac” la adresa lui Craiu se găsește aici.
Da, știu, vast program, conform titlului. Dar voi scrie despre toate cele trei teme anunțate mai sus. Chiar azi! Super-ofertă, trei texte într-unul singur! Nu sunați, ies eu din cînd în cînd să văd dacă e cineva.
Adică a revenit gîndacul. De data asta, nu mai era pe podea, ci în galantarul cu torturi, prăjituri și alte scofeturi. La fel ca data trecută, era numai unul. Nu știu dacă exact același, dar semăna, oricum, destul de mult cu primul văzut de mine. Solicit de urgență conducerii Starbucks să mă lămurească dacă era sau nu același gîndac. Iar dacă nu era, sper că celălalt e bine, sănătos, ceea ce le doresc și lor, mai ales după ce mănîncă ceva de la firma pe care o conduc.
E mișto că avem brand, logo, campanie, draci, scandal, chinezării cu Fane Babanu și o blondă mîndră de țara ei cînd cîntă Zamfir la nai la Shanghai, scuzați versificația. Dar și mai mișto e că avem șantiere arheologice la liber, să se mai cultivă și turistu’ străinez care confundă Bulgaria cu România și nimerește la Constanța. Banda, vă rog!
Oprescu, pe care unii îl mai numesc și primar al Bucureștiului, a închis jumătate de Kiseleff cu garduri, a pus în zona fără mașini coșuri de baschet, mese de ping-pong și altele de fusbal și a numit totul „Stop trafic! Pe Kiseleff se face sport!”. Mai mișto era dacă Oprescu făcea niște terenuri de sport prin oraș, prin cartiere, și mai planta și niște copaci. Da’ asta e, pe ăsta l-a ales poporul, asta fumăm. Bineînțeles, impostorul ăsta cu dinți falși de castor nu a scăpat ocazia să se și laude cu mega-ideea lui, așa că, din loc în loc, a legat între copacii de pe bulevard banner-e ca cel de mai jos:
Băi, penibilule, nu ți-e rușine? Ai abia doi ani de mandat în care ai frecat țînțarul prin cimitir și deja te-ai apucat de campanie electorală!
În fine, trecem, trecem, că e week end și se scoală Cărpenișan din mormînt dacă vede că ne-am luat de idolul lui pentru care a filmat spotul cu cîinele, dacă vă mai amintiți cam ce a putut să-i facă pe bucureșteni să-l voteze pe autostopistul ăsta suspendat de Oprescu. Trecem, trecem, dar nu înainte să observăm că la marele eveniment organizat de Oprescu pe DOMENIUL PUBLIC se distribuie, gratuit, Academia Cațavencu. Deci nu trecem încă, ci mai zăbovim un pic să le dăm oamenilor și Kamikaze, să nu se întristeze citind penibilitatea aia de Cațavencu. Neee, da’ de unde, nene, atîta tupeu nesimțit pe noi?? Da’ cum ne-a trecut nouă prin cap că fiul de securist Oprescu și gazeta lui Nuș, turnător la Secu, o să permită așa ceva?? Păi, prost ne-a trecut prin cap, să ne fie rușine: cum împărțeam noi așa reviste la oameni și chiar și la animale, copaci și alte entități dornice să se rîdă și gura lor, apare un gigi care zice că el e organizatorul evenimentului și că aici nu se poate distribui decît Cațavencu, care e partener media. Că, altfel, cheamă el doi băieți să ne conducă afară.
Afară de unde, băi, gigi? Din oraș? Din lume? Din univers? Opresculeeee, ești complet razna, bre? Ți-ai cumpărat oraș, e al matale? Cum să interzici PE DOMENIU PUBLIC distribuția unei publicații?
P.S. Vom reveni, cu siguranță. Afișul mega-evenimentului oprescian:
Elena Udrea, crăcită pe șezlong, la mare, cu fundu-n sus. Elena Udrea la mare, în slip și sutien, pe plajă. Elena Udrea pe cal, crăcită. Elena Udrea cu frunză peste publis. Elena Udrea pe bicicletă. Am văzut toate astea și ceva în plus pe bloguri, site-uri, TV-uri în zilele astea de m-am plictisit. E fetiș, băi, fraților! E porno implicit. E rînjet cu bale. Nici nu mai știu: se fură sau se fută în țara asta?
Inginer fără carieră, cititor de cărți la kilogram, editorialist la fel de talentat ca un profesor de desen tehnic și manager de duminică, Doru Bușcu are, totuși, o calitate: nu minte chiar tot timpul. Sau, în tot cazul, cînd o face mai folosește și omisiunea, nu doar modificarea cu bună știință a evidențelor. Cea mai recentă omisiune bușciană este Bușcu însuși. Ea, omisiunea numită Bușcu, apare în compunerea poticnită intitulată „Umoru’ și cu talentu’ nu cunoaște falimentu'”. Deci, dacă apare omisiunea, înseamnă că dispare obiectul ei, adică taman Bușcu. De unde dispare el? Păi, dispare din clasa de motive care au dus Cațavencu la faliment. În clasa asta de motive de faliment din care s-a extras pe sine, Bușcu include criza, scăderea încasărilor din publicitate, căderea vînzărilor la chioșc, marea finanță masonică, omuleții verzi de pe Marte care sperie cititorii și încălzirea globală. Mă rog, ultimele trei motive nu există în compunerea lui Bușcu, dar dacă ar exista nu m-ar mira deloc, cîtă vreme el, talentatu’ cu umoru’, lipsește. Așa cum lipsea și cînd i-a vîndut revista lui Vîntu, așa cum nu era de față nici cînd cenzura texte de investigații la Cațavencu, ba chiar așa cum era în altă parte cînd pe card îi intrau niște zeci de mii de euro lunar în conturile care atîrnau greu la producerea falimentul de azi.
Dar chiar și așa, în contumacie, Bușcu tot a fost condamnat la faliment. De către cititorii care au preferat să fie mai inteligenți decît ai altora citind altceva decît Cațavencu.