Iulia Motoc a îndeplinit ultima cerință, înainte de votul în Parlamentul European, pentru a deveni judecător CEDO din partea României: a fost votată cu largă majoritate de Subcomisia pentru Drepturile Omului a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Votul în plen urmează să fie dat mîine sau poimîine. Dar, cel mai probabil, Motoc va trece de votul plenului european și va reprezenta România la CEDO.
Consecința cea mai importantă este că, astfel, prin plecarea Iuliei Motoc la CEDO, se va elibera încă un loc la Curtea Constituțională a României. Loc pe care-l va ocupa PSD.
Pe 27 august a.c., premierul Victor Ponta vizita comuna Rediu din județul Iași. Acolo trebuia să fie un șantier pentru realizarea gazoductului Iași (România) – Ungheni (Republica Moldova). Cum și presă era din plin, șantierul chiar exista. Două zile mai tîrziu, însă, pe „șantier” mai rămăsese doar ghereta unui paznic, care paznic a și explicat „magia”: „N-am mai văzut pe nimeni să lucreze. Când a venit Ponta, ăştia s-au apucat de sudat un pic. După ce-a plecat le-au tăiat, le-au încărcat pe utilaj şi au plecat. N-a mai venit nimeni după aceea. Asta e România!” (sursa).
Acum vreun sfert de oră mă sună o fătucă, de pe număr necunoscut. Se recomandă ca operatoare pentru o cercetare de piață efectuată de compania Yougov în parteneriat cu Universitatea „Babeș – Bolyai” din Cluj. Tema: relația Poliției Române cu cetățeanul. Fătuca a precizat, de la bun început, că întrebările mi se adresau în calitatea mea de jurnalist. Jurnalistul Prisacariu, deci, nu cetățeanul Prisacariu, era cel căruia i se cereau răspunsuri. Ok, zic, să-i dăm drumul. După ce am răspuns vreo zece minute la întrebări legate de autoritatea Poliției, de cum ar trebui să interacționeze cu cetățenii și altele de gen, la final apare întrebarea capcană: „Sînteți de stînga sau de dreapta? Pe o scară de la 0 la 10, unde 0 ar fi foarte de stînga și 10 cel mai de dreapta, ce ați alege?”. What the fuck?!
Președintele socialist al Franței, Francois Hollande, i-a tras o smetie scurtă, dar eficientă, lui Victor Ponta, premierul socialist al României: țărișoarei noastre îi va fi refuzată, de către Franța, intrarea în Schengen (sursa).
Dar nu pot a crede! Cum, să fie același Hollande pe care Ponta îl lăuda așa: „Demagogia si oportunismul lui Sarkozy au afectat si Romania (profitand si de jalnica si umilitoarea prestatie a lui Basescu pe plan european), in faimoasele scandaluri cu expulzarea tiganilor si mai recent cu sabotarea Spatiului Schengen. Un presedinte francez ca Hollande, dornic de a pastra o relatie pragmatica si principiala cu partenerii din Estul Europei, nu poate fi decat un mare avantaj pentru tara noastra. (…)
Teodor Meleșcanu, actualul șef al SIE, a declarat ieri că instituția pe care o conduce a trimis președinților, premierilor și miniștrilor dintre 2002 și 2013 informări referitoare la exploatarea de aur de la Roșia Montană (adică despre Roșia Montană Gold Corporation, desigur). Informările s-ar fi referit, a mai spus Meleșcanu, la „bonitatea și seriozitatea” RMGC, dar și la cei care erau pro sau contra proiectului. O fi mult, o fi puțin?
Niște detalii ar putea oferi un fost șef SIE implicat acum în politică. Vorbim de Claudiu Elwis Săftoiu, membru PNL și director al TVR.
Săptămîna trecută, Crin Antonescu îmi devenise aproape simpatic: reușise, peste noapte, să devină din adormitul frustrat și ranchiunos un jucător zîmbitor care-i dădea cu tifla lui Ponta pînă la limita de sus a iritării. Sigur că, pe Roșia Montană, Crin nu făcea decît un exercițiu steril de politicianism, dar măcar mai rupea ceva din monotonia searbădă a rolului de încasator pe care șeful PNL părea că și-l asumase în USL.
După ce, însă, Ponta și Antonescu au pus-o de un armistițiu de fațadă pe subiectul Roșia Montană, Crin își încearcă din nou norocul. Dar de data asta joacă prost, strident și atît de populist încît, cînd va ieși din politică, bruxellezii de la UE vor răsufla ușurați și se vor îmbăta în ziua aia, cît sînt ei de scrobiți și de plicticoși. Ce a făcut Crin, mai exact? Mai întîi s-a dus la TV.
Pe 26 august a.c., președintele Traian Băsescu semna decretul prin care Ramona Mănescu era numită ministru al Transporturilor. Au trecut de atunci patru săptămîni. În tot acest timp, Mănescu a semnat în Guvern UN SINGUR act care să se refere exclusiv la Ministerul Transporturilor (Hotărîrea de Guvern 652, publicată în Monitorul Oficial 558 din 3 septembrie, referitoare la interoperabilitatea sistemului feroviar).
Au mai existat alte cinci documente guvernamentale pe care Mănescu și-a pus semnătura (trei ordonanțe, o ordonanță de urgență și o hotărîre), dar TOATE semnate la pachet cu mai toți miniștrii (documentele astea se referă la: „reglementarea unor măsuri bugetare”, „Fondul de mediu”, „instituirea Infrastucturii naționale pentru informații spațiale în România”, „gestionarea financiară a instrumentelor structurale” și „planul național de acțiune privind diminuarea riscurilor asociate utilizării produselor de protecție a plantelor”).
Atît. În rest, vid în cap.
USL a venit la putere ca să repare dezastrul lăsat de Boc & Băsescu. Așa au promis oamenii în campanie, cel puțin, deci alegătorii i-au votat. Firesc. Un capitol al dezastrului se referea la redeschiderea spitalelor închise de Boc & Băsescu. Cel mai recent exemplu de promisiune respectată este Hotărîrea de Guvern 610 din 14 august a.c. Care privește „desființarea Spitalului Orășenesc Ocna Mureș, județul Alba”. De ce? Nota de fundamentare a Guvernului, aici.
Ce vedeți mai jos e lista ajutoarelor umanitare de urgență pentru populația inundată și evacuată din case în județul Galați (așa cum apare în Monitorul Oficial).
Cu fețele alea de pernă de la final (350 de bucăți la 2.500 de paturi și 5.000 de saci de dormit) nu prea am înțeles ce și cum, dar presupun că o minte ageră de la Guvern știe exact cum le va împărți.
Prin 2003, cînd Ponta nici nu cred că se bărbierea, dar era grangur în guvernul tătucului Năstase, actualul premier controla un radio de mare succes. Prin intermediul unei fundații la vîrful căreia care fusese montat de aparatul extrem de eficient al lui Adrian Năstase. Cît de ciudat era ca un ministru să controleze OFICIAL majoritatea acțiunilor unei instituții de presă? Pentru regimul Năstase, nu era nimic ciudat în legătură cu asta. Mai nasol e că, tot prin intermediul acelei fundații (Secolul XXI), guvernul Năstase (și Ponta implicit) se afla în conflict de interese: cu o mînă dădea bani publici la EADS, cu alta lua (prin asocierile prezentate aici, într-o investigație foarte detaliată).
Despre implicarea lui Ponta în conducerea Fundației „Secolul XXI” și deținerea de acțiuni la Radio 21 a scris și săptămînalul Capital, în 2004.