8 iulie 1998: Mircea Criste devine procuror general al României;
23 septembrie 1998: Mircea Criste, procuror general al României, cere delegarea la Parchetul General al lui Victor Ponta, procuror stagiar (încă!) la Parchetul de pe lîngă Judecătoria sectorului 1 din București (sursa), cu o experiență de abia trei ani, deși legea prevedea o experiență de minimum opt ani pentru accederea în Parchetul General;
2 decembrie 2014: alianța de guvernare a premierului Victor Ponta îl numește, în plenul reunit al Parlamentului, pe Mircea Criste adjunct al Avocatului Poporului cu un mandat de cinci ani (sursa).
Etichetă: avocatul poporului
Nu am înțeles de ce Victor Ciorbea a schimbat brusc tabăra PNL cu cea a PSD la începutul acestui an. Și nu oricum, ci pe mize mari: mai întîi, Ciorbea a primit o sinecură la ASF, apoi a devenit lacheul lui Ponta la Avocatul Poporului. Sigur, puteam bănui oportunism, lichelism și alte calități tipice ale politicianului român. Totuși, ceva nu se lega.
În ziua alegerilor europarlamentare, Guvernul a decis să organizeze și alegeri parlamentare parțiale în colegiile de unde au dispărut (prin deces, demisie sau decizie a instanței) parlamentari. Hotărîrea a fost luată prin ordonanță de urgență, fără nici un fel de dezbatere. Pînă și ministrul delegat pentru relația cu Parlamentul admite că e posibil ca această OUG să fie neconstituțională, dar o lasă așa. Nu întîmplător.
Gica. Gica Teodorescu. Ecaterina-Gica Teodorescu, mai exact. Acesta este numele Avocatului Poporului. În România, Avocatul Poporului este singurul adversar al ordonanțelor de urgență, adică al deciziilor de prim-ministru cu aplicare imediată. În România, doar Avocatul Poporului are dreptul legal de a contesta la Curtea Constituțională ordonanțele de urgență. Iar altă cale de a stopa o ordonanță de urgență nu există. Punct. Tot prin lege, o ordonanță de urgență produce efecte imediat, fără nici o opreliște. Sigur, orice ordonanță de urgență trebuie confirmată printr-o lege votată în Parlament. Dar fie și o zi de valabilitate a unei ordonanțe de urgență este suficientă pentru ca efectele să fie ireversibile. Imaginați-vă că, de exemplu, premierul Victor Ponta decide mîine să modifice Codul Penal prin ordonanță de urgență astfel încît infracțiunile electorale, să zicem, nu mai sînt de natură penală, ci administrativă. Cu alte cuvinte, orice infracțiune electorală se pedepsește doar cu amendă, nu cu închisoare. Ei, în acel moment, Liviu Dragnea, de pildă, scapă de dosarul din instanță pentru fraude reclamate de procurorii DNA la referendumul din 2012 de demitere a lui Traian Băsescu.
Pe 21 ianuarie a.c., în ziua în care Anastasie Crișu era votat favorabil de comisiile juridice parlamentare pentru a ocupa locul de Avocat al Poporului (din partea PSD – în locul interimarului Valer Dorneanu), Dorneanu trimitea o sesizare la Curtea Constituțională și reclama neconstituționalitatea articolului de lege care prevedea că, după mandatul la CCR, un judecător primește o pensie lunară 80% din ultimul salariu (tot lunar).
Sesizarea lui Dorneanu zicea așa (conform CCR – sursa): „În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat prevede pentru acordarea pensiei de serviciu două condiţii, şi anume ca, pe de o parte, persoana în cauză „să fi avut un mandat de judecător al instanţei constituţionale”, iar, pe de altă parte, să fi îndeplinit condiţiile de pensionare anterior sau în cursul exercitării mandatului de judecător. Se apreciază că expresia „recalcularea pensiilor anterior stabilite” ar trebui să vizeze şi cazurile în care pensia de judecător al Curţii Constituţionale nu este pensia „iniţial stabilită”, aşadar în procesul de recalculare nu trebuie să se distingă în funcţie de momentul stabilirii pensiei şi nici în funcţie de momentul în care persoana îndreptăţită solicită recalcularea pensiei în plată.
Se consideră că textul legal criticat creează un tratament juridic discriminatoriu între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică-judecători ai Curţii Constituţionale -, întrucât exclude posibilitatea ca, „după o perioadă de la încetarea mandatului”, un judecător al Curţii Constituţionale să dobândească o pensie alta decât cea prevăzută de art.71 alin.(2) din Legeanr.47/1992 şi „apoi solicită recalcularea dreptului său la pensie ca pensie de serviciu cuvenită unui judecător al Curţii Constituţionale”. Aşadar, se apreciază că textul de lege criticat „poate fi constituţional în măsura în care nu exclude posibilitatea recalculării pensiei, indiferent de momentul stabilirii iniţiale a acesteia, după o perioadă de timp de la încetarea mandatului de judecător al Curţii Constituţionale în condiţiile în care persoana îndreptăţită satisface cele două exigenţe majore, respectiv să fi avut un mandat de judecător al instanţei constituţionale şi existenţa unei pensii anterior stabilite, de un alt tip”.
În continuare, Avocatul Poporului concluzionează şi consideră că „prevederile art.71 alin.(2) din Legea nr.47/1992 sunt constituţionale în măsura în care se înţelege că data stabilirii/recalculării pensiei este ulterioară încetării mandatului de judecător al Curţii Constituţionale, indiferent de data concretă la care judecătorul Curţii Constituţionale solicită stabilirea sau recalcularea drepturilor de pensie prevăzute de acest text de lege, precum şi de data acordării pensiei iniţiale şi de tipul acesteia”.
În consecinţă, Avocatul Poporului apreciază că „motivele invocate justifică solicitarea de a constata neconstituţionalitatea art.71 alin.(2) din Legea nr.47/1992, republicată, în raport de dispoziţiile art.16 din Constituţie”.”
Ce se dispută, de fapt? Iată ce: articolul de lege care spune că „Judecătorii Curţii Constituţionale, la data pensionării sau recalculării pensiilor anterior stabilite, beneficiază de pensie de serviciu egală cu 80% din indemnizaţia lor brută lunară.”
Vorbim, așadar, de o pensie lunară de 80% din ultimul salariu al unui judecător la CCR. Conform unei declarații de avere a unui judecător CCR, salariul anual e de 152.000 RON, deci salariul lunar al unui judecător CCR este de 12.666 RON. Net. 80% din 12.666 RON înseamnă 10.133 RON. Peste 10.000 de lei noi, deci.
Ce a constatat, însă, CCR? Păi, următoarele: „Curtea constată că din conţinutul normativ al art.71 alin.(2) teza întâi din Legea nr.47/1992 reies următoarele aspecte:
– dacă judecătorul Curţii Constituţionale la data numirii sale deţine calitatea de pensionar, pensia sa se va recalcula odată cu începerea mandatului său. În acest sens, legea este explicită, prevăzând recalcularea pensiilor anterior stabilite;- dacă judecătorul Curţii Constituţionale îndeplineşte condiţiile de pensionare în cursul exercitării mandatului său, va beneficia direct de pensie de serviciu în înţelesul art.71 alin.(2) teza întâi din Legea nr.47/1992;
– dacă un fost judecător al Curţii Constituţionale îndeplineşte condiţiile de pensionare la un moment ulterior încheierii mandatului său, la data pensionării, va beneficia direct de pensie de serviciu în înţelesul art.71 alin.(2) teza întâi din Legea nr.47/1992.
Rezultă că în ultimele două cazuri nu este vorba de nicio obligaţie a autorităţilor publice competente să recalculeze o pensie anterior stabilită, ci textul de lege impune obligaţia acestora de a stabili, în mod direct, în persoana judecătorului Curţii Constituţionale, independent de existenţa unui mandat în cure sau încheiat, a unei pensii de serviciu”.
Așadar, cine are mandat la CCR ia pensie de CCR, indiferent cînd se pensionează, pe unde a mai lucrat și alte asemenea. O pensie de peste 10.000 RON lunar.