„Haideți să chemăm pompierii! Sunăm la 112, zicem că-i un foc, le dăm adresa și după aia așteptăm să vedem în cât timp vin. Nii-nooo, niiii-nooo! Când ajung, îi batem pe umăr și râdem un pic împreună cu ei. Cum? N-or să râdă? Ce amendă? Ce dacă i-am chemat degeaba? S-au mai plimbat puțin și ei, să nu se plictisească, nu? Sau nu pompierii. Chemăm salvarea. Ne dăm loviți, gemem de-un infarct, ceva, iar până ajung ei pregătim cafeaua. Cum să n-o savureze cu noi? Cum adică glumă proastă? Ce să plătim, dacă nu tre’ să ne trateze? Și ce dacă poate aveau alții nevoie de ei în timpul ăsta? Să-i aștepte, că și noi suntem tot contribuabili, ni se fâlfâie nouă de câtă treabă au ei! Păi atunci hai să sunăm la secția de poliție și să chemăm sectoristul. Inventăm un hoț la ușă sau ceva de genul, șușotim dramatic la telefon să vină cât mai repede, mimăm puțină disperare tremurată și așteptăm. Ei na! Nici cu sectoristul ăsta n-am făcut decât rost de-o amendă… Numai încuiați ciufuți în țara asta! Și tot noi s-o pățim, fiindcă ăștia nu știu de glumă? Cum naiba? Aaaaa! Gata! Știu! Ne autodenunțăm la DNA! Găsim noi ceva, nu contează ce. Procurorii de-acolo gustă glumele oricui și nici n-au altă treabă de făcut, așa că se vor bucura să le dăm noi un pic de lucru. Ce, numai Ponta și cu ai lui să aibă parte de toată distracția?”
* titlul îmi aparține, textul încadrat în ghilimele este al Ochiului Drept, unul din cititorii blogului (comentariu postat aici).
Etichetă: crin antonescu
În ultimii doi ani, de cînd s-a prins că poporu’ nu mai poate trăi dacă nu pune ștampila pe buletinul de vot cu numele lui, Crin și-a schimbat standardele de viață. Cel puțin în privința parcului auto. Mai întîi a fost un BMW, personal, cu șofer. Dar în care Crinuleț stă, ca orice țăran venit la oraș, pe scaunul mortului.
Fostul interimar s-a prins, însă, destul de repede, că nu are sens să își tocească pneurile BMW-ului personal, așa că s-a învîrtit de un Mercedes clasa S E (de sub 100.000 EUR) de la firma de leasing a lui Ioan Rus (fostul ministru de Interne cu care interimarul s-a porcăit la tv). Cine plătește ratele de leasing? Crin cu siguranță nu.
După merțanul cafea cu lapte, Antonescu a trecut la unul mai serios. Tot clasa S E, tot de sub 100.000 EUR, dar negru. De la partid, probabil, judecînd după numărul de cocalar politic care se dă mare în oraș la pițipoance.
Desigur, Crin n-a învățat nici în merțane că, dacă ai șofer, nu împarți partea din față a mașinii cu acesta, ci stai pe bancheta din spate. Nu de alta, dar măcar să te obișnuiești că, după BMW-uri și Mercedes-uri, vei fi dat la spate de toată lumea.
Aseară, scriam aici, în exclusivitate, că „Încă de vineri, consilierii prezidențiali ai lui Crin Antonescu și-au depus demisiile” și că, în consecință, „mîine (azi – n.m.) în Parlament, se va pecetlui revenirea lui Traian Băsescu la Cotroceni”. Pînă la urmă, după ceva balet parlamentar, s-a săvîrșit întocmai.
De mîine, numirile la Parchetul General, DNA și cele de la serviciile secrete revin în mîna lui Traian Băsescu. Tot de mîine, numirea premierului se va face tot pe mîna aceluiași Traian Băsescu. Revenim, deci, la un pas de deux foarte nefiresc pentru politicianul român obișnuit cu hora, sîrba, călușarul și alte dansuri tradiționale la grămadă, în mijlocul satului.
Deocamdată, însă, pauză de publicitate, pînă cînd Monitorul Oficial va da startul unui nou sezon din „Dansez pentru tine (sau măcar mă prefac). Votează-mă, fraiere!”.
UPDATE Acum vreo oră, Hotnews a confirmat informația pe care v-am oferit-o în exclusivitate încă de aseară.
Încă de vineri, consilierii prezidențiali ai lui Crin Antonescu și-au depus demisiile. Mîine, probabil vor fi și publicate în Monitorul Oficial. Așadar, acum, la Cotroceni nu numai că nu avem președinte, care e în vacanță la Napoli, dar nu mai avem nici consilieri. Ceea ce înseamnă că, mîine în Parlament, se va pecetlui revenirea lui Traian Băsescu la Cotroceni.
În decembrie 2011, cînd actualul președinte suspendat a avut o ieșire publică ciudată împotriva procurorilor, nu am ezitat să-l taxez. Cum ar fi făcut-o orice cetățean rezonabil dintr-o democrație. Argumentele nu le reiau, le găsiți în textul citat.
Azi, cînd Traian Băsescu e suspendat și la Cotroceni avem un președinte interimar, pe Crin Antonescu, constat un derapaj cu mult mai grav. Am văzut un tip cu comportament schizoid care, pe de o parte, admite că acțiunea Parchetului General e legală, dar pe de altă parte insistă că același Parchet General trebuie să-și explice acțiunea. Nici un om cu mințile-n cap nu înțelege de ce niște procurori care acționează legal trebuie să-i explice ceva lui Crin Antonescu, cît de interimar o fi el, în loc să-și urmeze procedurile penale: ancheta, punere sub acuzare, rechizitoriu, instanță (sau neînceperea urmăririi penale, după caz). Crin Antonescu, în caz că nu a aflat încă ce atribuții are la Cotroceni, nu este nici procuror general al României, nici judecător și nici măcar ministru al Justiției. Deci, nu are nici un fel de atribuție asupra activității procurorilor. Declarațiile din seara asta ale interimarului arată că fostul lider liberal trăiește într-o fantezie proprie, asezonată cu spume la gură și întărită schematic de un cult al dictaturii personale. Pentru ce a spus în seara asta de la Cotroceni, Antonescu ar trebui ținut departe de politică pînă la sfîrșitul vieții lui biologice triste.
Mai gravă mi se pare perseverența bolnavă cu care Antonescu încearcă să ne convingă că respectă legile și că-și întemeiază acțiunile pe legi. Iar dacă este criticat, omul se activează brusc precum un electrocutat dezordonat.
Nu mi se pare deloc lipsit de relevanță că, în 1999, pe cînd era ministru al Tineretului și Sportului, același Crin Antonescu îi numea pe Cătălin Tolontan și pe colega lui Mirela Neag „bolnavi psihic”. Doar pentru că aceștia din urmă publicaseră anchete despre o investiție într-un complex sportiv, pe banii ministerului, la Piatra Arsă. Povestea, spusă de Tolontan, poate fi citită aici.
Da, domnule Crin Antonescu, și eu sînt bolnav psihic, numai dumneavoastră, în augusta calitate de interimar la Cotroceni, sînteți sănătos la cap.
* mă refer la o sinucidere politică; dar, la fel de bine, Antonescu s-a sinucis ca cetățean în seara asta, el nu mai există pentru democrație.
Aflăm că Parchetul General are nevoie de avizul Parlamentului pentru a-l cerceta penal pe Victor Paul Dobre, fost ministru delegat pentru Administrație, în scandalul renumărării electorilor. În mare, procurorii îi reproșează lui Dobre ce îi reproșau și secretarului de stat Căbulea: că a ordonat trimiterea unei adrese către Curtea Constituțională prin care se relativizau date certe de la Direcția de Evidența Persoanelor de la Interne. Victor Paul Dobre este membru PNL iar Căbulea, așa cum v-am povestit aici, este scula din Alba a lui Teodor Atanasiu, alt membru PNL, fost ministru al Apărării.
Nu întîmplător, Ponta a marșat foarte ușor la demersul liberalilor de a o urca pe judecătoarea Mona Pivniceru pe scaunul de ministru al Justiției, deși părea să știe foarte bine că Pivniceru cam doarme pe acasă pe la liberalul Vlasov. Și, mai mult, Ponta trebuia să știe (doar a fost procuror!) că procedurile prin care un magistrat membru al CSM ajunge ministru sînt destul de complicate și se pot lăsa cu buzele umflate.
Practic, în momentul ăsta, PNL a devenit oaia neagră smoală a USL, partidul care încearcă să trucheze votul la referendum. Totul ca să-l salveze pe Crin, interimarul isteric. Altfel, Ponta rămîne premier bine mersi, chiar dacă Băsescu se întoarce la Cotroceni. Deci, se joacă după un plan care îi asigură lui Ponta succesul și dacă rămîne Crin la Cotroceni, și dacă revine Băsescu.
Încă din 2007, dacă nu și de mai devreme, Ponta făcea vizite regulate la Ambasada SUA de la București. Unde avea discuții lungi cu oficialii americani. Despre unele din ele am scris aici. În timp ce Ponta îi pîra la americani pe Năstase și Hrebenciuc, Crin făcea figurație în PNL și-și exersa franceza în oglindă, dîndu-și părul peste cap, pregătindu-se să-i ia locul altui mare francofon liberal, Călin Popescu Tăriceanu.
Acum, cînd Ponta e premier și Crin președinte (interimar), engleza lui Victoraș e în continuare mult mai bună decît a lui Crinuleț. Așa se face că, după ce, marți dimineață, ambasadorul Gitenstein i-a făcut o vizită premierului, acesta din urmă a anunțat că a renunțat să mai numere cetățenii României ca pe gîștele de pe șanț (acțiune numită pompos „minirecensămînt”) și va trimite Curții Constituționale listele cu alegători valabile pe 29 iulie 2012, nu (cele care vor fi) valabile la sfîrșitul lunii august a acestui an.
Dar nu doar Ponta știe engleză mai bine decît Crin, ci și Rus. Ioan Rus. Care, după ce a fost și el vizitat de același ambasador Gitenstein, luni dimineață, și-a anunțat apoi demisia din funcție. Semn că nivelul de înțelegere al limbii engleze la ardeleanul Rus este mult mai ridicat decît al tulceanului Crin. Care Crin a continuat inclusiv marți seară, la Antena 3, să se certe atît cu Gitenstein, cît și cu Rus și Ponta (evident, ultimii trei nu se aflau în studio). Firește, Crin l-a certat pe Gitenstein în română.
Voi puteți să credeți în coincidențe, desigur, dar eu nu prea cred. A, bănuiați că mă refer la coincidența vizitelor lui Gitenstein la Rus & Ponta înainte ca fiecare din cei doi să anunțe decizii care l-au scos din minți pe Crin? Nicidecum:), mă refeream doar la coincidența nefericită prin care un francofon ajunge la conducerea unei țări înscrise în niște parteneriate strategice anglofone.
P.S. V-ați prins, sper, că problema nu e că Crin vorbește franceză (mă rog, la un nivel nici măcar rezonabil), ci că nu înțelege ce spune în nici o limbă.
Azi, interimarul Antonescu și-a desemnat trei consilieri personali. Printre ei, dacă ar fi acceptat propunerea lui Crin, s-ar fi aflat și Emil Hurezeanu, ofertat de interimar pentru job-ul de consilier pe politică externă. Hurezeanu, însă, a refuzat, spre deosebire de acum vreo nouă ani, cînd i-a fost consilier lui Adrian Năstase, atunci premier. Ceea ce-mi aduce aminte de bancul cu tipul care se întoarce acasă dintr-o delegație, caută febril prin toată casa (șifonier, sub pat, în balcon etc.), nu găsește nimic (pe nimeni, mai precis), apoi se îndreaptă spre soție și-i spune: „Femeie, ai îmbătrînit!”. Cam așa si cu Hurezeanu: a îmbătrînit.
Pînă să se instaleze la Palatul Victoria, nu am scris nici un rînd despre Victor Ponta. I-am urmărit cariera politică și cea de avocat, am analizat acuzațiile pe care i le aducea Blejnar, am discutat cu prieteni și colegi. Dar i-am respectat statutul de opozant al PDL și al lui Băsescu. După o logică simplă: nu are acces la guvernare, deci nu poate decide, așadar tunurile trebuie să stea pe putere. Culmea, i-am mai și luat apărarea cînd unii au scris fără probe despre cum ar fi beneficiat de sex cu minore.
Crin Antonescu a beneficiat de același tratament. Singura critică pe care i-am adus-o a fost că s-a asociat cu Dan Voiculescu. Altfel, nici un rînd despre pozițiile nevestei Vălean în chestiunea Roșia Montană sau despre apartamentul de cîteva sute de mii de euro cumpărat pe malul lacului Herăstrău (deși, fie vorba între noi, e destul de greu să găsești niște sute de mii de euro sub pat cînd trăiești din salariul de parlamentar).
Pînă cînd Ponta și, mai nou, Antonescu, s-au instalat la putere, țintele mele au fost PDL și Băsescu. Nu e nevoie nici măcar să vă duceți pe site-ul revistei Kamikaze, secțiunea de investigații (deși e util), e suficient să citiți acest blog. Și o să vă lămuriți cu vîrf și îndesat. Există un post despre Traian Băsescu, de exemplu, care arată destul de clar cam cît de băsist sînt. Dar acuzațiile mele la adresa lui Traian Băsescu din acel post nu sînt niciodată pomenite de Ponta & Antonescu, pentru simplul (și ironicul) motiv că președintele suspendat le lua apărarea lui Adrian Năstase și altor useliști, în defavoarea DNA.
Și mai mișto este că, după un articol (de data asta din revista Kamikaze) despre legături de corupție dintre șefii ANAF și grupul Apostu de la Cluj, ANAF a blocat conturile revistei Kamikaze. Era ANAF-ul condus de Blejnar, sub guvern MRU și președinte Băsescu (nesuspendat). Conturile revistei nu sînt nici acum deblocate (n-avem bani, aia e), salariile (mă rog, ăia trei lei) se dau trimestrial, dar numai dacă avem noroc, cheltuielile revistei se susțin foarte greu. Ai dracu’ băsiști și portocalii care sîntem!
Totuși, în ultimii trei-patru ani, nu am primit nici un comentariu (nici aici, pe blog, nici pe site-ul revistei) în care să fiu acuzat de către pedeliști sau băsiști că atentez la stabilitatea democrației, că sînt uselist, vîndut lui Ponta & Crin etc. În ultimele zile, însă, după numai cîteva texte critice, dar anemice (nici măcar cu cine știe ce dezvăluiri!), despre premier și președintele interimar, am descoperit despre mine că sînt o rușine, un jeg, pleavă, antidemocrat și altele.
Dragi partizani, e mult mai simplu: puterea trebuie criticată. Oricare ar fi ea. Acum, o dețin Ponta & Crin. Mîine vor fi alții. Dar regula nu se schimbă.
În 2008, alegerile parlamentare s-au desfășurat după sistemul uninominal (mixt, corcit, cumva) cu redistribuire. Redistribuirea asta a fost o șansă nesperată pentru Crin Antonescu: a prins un fotoliu de senator de pe locul al doilea, cu doar 29,8% din voturi, într-un colegiu din sectorul 1 al Bucureștiului. În 2009, la uninominalul pur de la prezidențiale, Antonescu nu a mai avut norocul redistribuirii, așa că a ieșit al treilea, cu 20,02% din voturi (sursa). Și s-a dus acasă, dar nu înainte de a redistribui el voturile lui, pentru turul al doilea, lui Geoană, cît să ajungă Mircică președintele României pentru o noapte.
Dar pe mine nu eșecul lui Crin din 2009 mă interesează, ci cel din 2008 (nu de alta, dar succesul prin redistribuire e ca și cum ai ajunge președinte doar interimar, fără să te voteze nimeni). În 2008, cînd eu și alți vreo 40 de jurnaliști am lucrat la ceea ce s-a numit „Acțiunea pentru un vot uninominal curat” (vezi detalii). În mare, era vorba de identificarea bubelor de integritate din capetele candidaților la Parlament și publicarea unor liste care să conțină aceste bube. Așa, ca să știe și alegătorul pe cine trimite cu intenție sau din greșeala redistribuirii în Parlament. Pe una din listele cu pricina se afla – vai, nenorocire! – și actualul președinte interimar, Crin Antonescu. Despre care se scria doar atît: „În timpul mandatului său de ministru al Tineretului și Sportului, Antonescu a semnat documente care au permis ca hectare centrale ale Capitalei, pe care se aflau baze sportive aflate în proprietatea ministerului la acea vreme, să ajungă în patrimoniul privat al afaceriștilor imobiliari.” (sursa, vezi pagina 14, jos)
După publicarea listelor cu candidații „pătați”, candidatul Crin Antonescu a reacționat viguros și a trimis ONG-urilor responsabile de proiect o misivă usturătoare. Iată conținutul ei:
„Scrisoare deschisă
Am considerat întotdeauna că societatea civilă trebuie să aibă un rol important în eradicarea corupţiei din societatea românească şi în special a aceleia din clasa politică. Am fost întotdeauna printre cei care au susţinut orice fel de iniţiativă luată în acest sens. Acum, mai mult ca oricând, votul uninominal trebuie să aducă o primenire a clasei politice iar societatea civilă are obligaţia morală de a prezenta corect şi obiectiv realitatea.
Constatat însă cu dezamăgire că o parte a societăţii civile se implică direct şi partizan în campania electorala ignorând cu bună ştiinţă rolul de observator echidistant al vieţii politice şi sociale.
Raportul Ghidul alegatorului uninominal realizat de Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţie, Asociaţia Pro Democraţia şi Activ Watch – Agenţia de Monitorizare a Presei este departe de a fi ceea ce şi-a propus: un barometru al corectitudinii clasei politice.
În ceea ce mă priveşte consider că unele informaţii date publicităţii prin acest raport sunt fie interpretări răuvoitoare, fie minciuni. Astfel, afirmaţiile potrivit cărora în perioada mandatului meu de Ministru al Tineretului şi Sportului aş fi semnat “ documente care au permis ca hectare centrale ale Capitalei, pe care se aflau baze sportive aflate în proprietatea ministerului la acea vreme, să ajungă în patrimoniul privat al afaceriștilor imobiliari” sunt lipsite de orice adevăr.
Niciodată în mandatul meu de ministru nu am semnat sau facilitat în vreun fel ca bazele sportive să ajungă afaceri imobiliare. Mai mult, am introdus în Legea Educaţiei Fizice şi Sportului nr. 69/2000 un articol care interzice expres schimbarea destinaţiei bazelor sportive. Nu am înstrăinat în timpul mandatului meu niciun metru pătrat de teren şi niciun obiect din patrimoniul sportului românesc, dimpotrivă prin deciziile pe care le-am luat am sporit acest patrimoniu (exemple în acest sens ar fi Sala Polivalentă şi Tenis Club Bucureşti).
Solicit celor trei ONG-uri să dea publicităţii documentele care fac dovada celor afirmate în acest raport. Consider că aceste afirmaţii calomnioase au exclusiv scop electoral şi atât timp cât cei care le susţin nu vor face cu documente proba veridicităţii lor îmi rezerv dreptul de a-i acţiona în instanţă.
Numele meu nu a fost niciodată în 18 ani măcar asociat cu suspiciuni de corupţie şi nu s-a aflat în niciunul dintre rapoartele date publicităţii, până în prezent, de distinsele ONG-uri.
Consider ca prezenţa numelui meu pe această listă, la ani buni de la finalizarea mandatului, in plina campanie electorala, este jenanta si dezonoranta pentru obiectivitatea presupusa a unui atare demers.
Cu toată consideraţia,
Crin Antonescu”
Pe lîngă bullshit-ul prolix cu care marea speranță a oratoriei românești obișnuiește să-și garnisească truismele și sofismele, să remarcăm amenințarea: „Solicit celor trei ONG-uri să dea publicităţii documentele care fac dovada celor afirmate în acest raport. Consider că aceste afirmaţii calomnioase au exclusiv scop electoral şi atât timp cât cei care le susţin nu vor face cu documente proba veridicităţii lor îmi rezerv dreptul de a-i acţiona în instanţă”.
Amenințarea era trimisă, pe e-mail, pe 27 noiembrie 2008. Azi este 18 iulie 2012. Au trecut, deci, vreo 44 de luni de cînd Crin Antonescu „și-a rezervat dreptul” de a mă „acționa în instanță” pe mine și pe alți 40 de jurnaliști. Desigur, numai în cazul în care nu am fi prezentat „documentele care fac dovada celor afirmate în acest raport”. Dar în cele 44 de luni, nu am primit nici o citație să mă prezint la vreun proces cu Crin Antonescu. Nici eu, nici ceilalți colegi care au lucrat la proiect, nici ONG-urile implicate în „Acțiunea pentru un vot uninominal curat”. Presupun, deci, că Crin Antonescu și-a consultat arhiva cu amintiri ministeriale, între timp, și a înțeles că era spre binele lui ca acele documente să nu fie făcute publice, totuși. Cum tot spre binele lui era (și mai este) să nu dea pe nimeni în judecată. Deși, sînt convins, sacrificiul lui Crin Antonescu pe altarul integrității, onestității și moralității este suprem și președintele interimar ar putea să mă (și să ne) dea în judecată chiar și acum, după 44 de luni de la promisiune.
P.S. Domnule președinte interimar Crin Antonescu, pe tizul meu Cătălin Tolontan vă rog să nu-l dați în judecată, pentru că are de condus o gazetă în vreme de criză și n-are timp de giumbușlucurile dumneavoastră retorice ieftine. Totuși, dacă vreți să-l chemați și pe el în instanță, iată doar două motive: primul și al doilea.